ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 467/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2019, precizată la 20 februarie 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, anularea raportului de control înregistrat sub nr. x/2019 în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. x/2018, reținerea sumei de 293.660,14 RON, reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată, reținerea sumei de 24.835 RON, reprezentând 10%, conform art. 14 alin. (3) din contract și sesizarea comisiei de evaluare a Casei de Asigurări de Sănătate Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25/09/2018, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate; obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 de RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea prestațiilor de care a fost lipsit de la data rezilierii contractului de furnizare nr. x/2018, y/2019, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri; obligarea la plata cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 16 pct. 1, subpct. 5, subpct. d din contractul cadru.

Judecata la Tribunalul Iași și hotărârea acestei instanțe La termenul din 28 mai 2020, reclamanta a declarat că renunță la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie, urmare nerespectării dispozițiilor art. 16 pct. 1, subpct. a5, subpct. d) din contractul cadru. Prin sentința civilă nr. 941 din 23 iulie 2020, Tribunalul Iași, secția civilă a admis în parte chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate. A dispus anularea raportului de control înregistrat sub nr. x/2019 în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. x/2018, reținerea sumei de 293.660,14 RON, reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată, reținerea sumei de 24.835 RON reprezentând 10%, conform art. 14 alin. (3) din contract și sesizarea comisiei de evaluare a Casei de Asigurări de Sănătate Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25/09/2018 emisă de pârâtă. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 40.000 de RON, cu titlu de daune materiale. A luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie, urmare nerespectării dispozițiilor art. 16 pct. 1, subpct. a5, subpct. d) din contractul cadru. A obligat-o pe pârâtă la plata taxei judiciare de timbru de 20 de RON, pentru primul capăt de cerere și la plata sumei de 1.805 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru capătul de cerere referitor la daunele materiale. Prin sentința nr. 1750 din 26 noiembrie 2020, Tribunalul Iași, secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul Cabinet Medical Individual,A. privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 941 din 23 iulie 2020, pronunțate de aceeași instanță și a obligat-o pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași la onorariului de avocat în cuantum de 4.000 RON.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 170 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței nr. 941 din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte. A înlăturat dispoziția de anulare a raportului de control înregistrat sub nr. x/2019, în ceea ce privește reținerea sumei de 293.660,14 RON, reprezentând suma raportată, decontata de pârâtă și considerată nejustificat acordată; reținerea sumei de 24.835 RON, reprezentând 10%, conform art. 14 alin. (3) din contract; sesizarea comisiei de evaluare C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25/09/2018 emise de pârâtă. A păstrat dispoziția de anulare a raportului de control, înregistrat sub nr. x/2019, în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. x/2018. A înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata sumei de 40.000 de RON, cu titlu de daune materiale către reclamantă, cât și dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata sumei de 1.805 RON, reprezentând cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere daune materiale. A respins apelul declarat de reclamanta Cabinet Medical Individual A. împotriva sentinței nr. 941 din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. A respins apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței nr. 1750 din 26 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. La 12 mai 2021, apelantul-reclamant Cabinetul Individual Medical A., în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., a formulat cerere de completare a deciziei nr. 170 din 30 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă. Prin decizia nr. 342 din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 170 din 30 martie 2021, pronunțate de aceeași instanță, formulată de reclamantul Cabinet Medical Individual A. și a dispus completarea dispozitivului deciziei, în sensul că a respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași constând în anularea tuturor tratamentelor prescrise de medicii prescriptori, urmare rezultatelor date de reclamant și restituirea contravalorii acestora de la pacienți; anularea a tot ceea ce s-a prescris și decontat de pârâtă, ca efect al diagnosticului dat de reclamant în cabinetul său (tratamente, biopsii, investigații suplimentare, spitalizări) și recuperarea contravalorii acestora, precum și a anunța pe toți pacienții din perioada ianuarie 2016- noiembrie 2018 despre nulitatea tuturor investigațiilor efectuate, având în vedere declararea, ca fiind neefectuate, a probelor în cabinetul reclamantului; comunicarea tuturor celor cărora li s-a dat rezultat negativ, că nu este sigură afirmația pe care au primit-o în buletinul de investigații emis de reclamant; înștiințarea, în mod special a pacienților care au primit diagnostic pozitiv, că rezultatele respective nu au fost validate.

Recursurile Împotriva deciziei nr. 170 din 30 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, completate prin decizia nr. 342 din 29 iunie 2021 a aceleiași instanțe, au declarat recurs reclamantul Cabinet Medical Individual A. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași. 4.1. Recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual A. În motivarea cererii de recurs, reclamantul, invocând incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ., a susținut că, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului. A arătat că, în cauză, curtea nu s-a pronunțat și nu a motivat aspectul pentru care instanța de fond a stabilit că, în lipsa unei decizii, raportul de control nu poate produce niciun fel de efecte. Dimpotrivă, instanța de control judiciar trebuia să constatate, în virtutea rolului activ pentru aflarea adevărului, că raportul de control nu a fost definitivat printr-o decizie, iar admiterea parțială a contestației trebuia finalizată în același mod. Astfel, lipsa acestui element definitoriu, respectiv a deciziei, conduce la concluzia că raportul de control nu se poate concretiza, aspect ce reiese din faptul că, la finalul său se regăsește capitolul denumit "Măsuri propuse", iar pentru a putea fi pus în executare trebuia să fie finalizat printr-o decizie. În acest sens, Curtea de apel Iași a stabilit că era necesar ca intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași să emită o decizie la raportul de control nr. x din 31 ianuarie 2019, iar o altă decizie la contestația de admitere parțială. Recurentul-reclamant a menționat că instanța de apel avea obligația de a ocroti interesele legitime ale părților, respectiv de a verifica în amănunțime acțiunea introductivă de instanță, probatoriile și soluția dispusă de tribunal și, eventual, să le pună în discuția părților. A susținut că instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei, hotărârea pronunțată nefiind motivată. În acest sens, a arătat că instanța nu a verificat și nu a clarificat modalitatea în care tribunalul a rezolvat pretențiile sale și nu a solicitat lămuriri cu privire la inexistenta celor două decizii despre care a făcut vorbire anterior. Strategia curții de a ocoli soluția instanței de fond, potrivit căreia pârâta nu a emis o decizie la contestația sa, formulată pe cale administrativă, reprezintă dovada că hotărârea nu are legătură cu aflarea adevărului. A susținut recurentul-reclamant că instanța de apel nu s-a referit, în cuprinsul motivării, la temeiurile legale invocate în acțiunea introductivă de instanță și nici la cele din întâmpinarea formulată la apelul pârâtei. Astfel, curtea nu a reținut faptul că reclamantul a mai fost subiectul unui control al Casei de Asigurări de Sănătate în anul 2017, fiind întocmit raportul de control nr. x/15.06.2018. De asemenea, a ignorat situația contractului nr. x încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași la 29 aprilie 2018, care reprezintă un nou contract, întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 140/2018, care a modificat esențial modalitatea de control, în sensul că aceasta trebuia să se limiteze doar la perioada cuprinsă între 1 mai 2018- noiembrie 2018. Contractul anterior, cu nr. x, avea drept fundament Hotărârea nr. 161 din 16 martie 2016 și OMPS/Președinte CNAS nr. 763/377 din 22 iunie 2016, care aveau alte reglementari referitoare la modalitatea de control, constatare și sancționare a furnizorilor de servicii paraclinice. A invocat faptul că instanța de apel nu a analizat dispoziția privitoare la art. 5.2.2.2.4. din Ordinul nr. 1012/2013 și nu s-a întemeiat pe probe sau argumente solide și indubitabile, atunci când a stabilit că toate diagnosticele din perioada ianuarie 2016 - noiembrie 2018 nu au fost date. De asemenea, nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, comițând un exces de putere. Cât privește motivarea deciziei, recurentul-reclamant a arătat că în conținutul acesteia nu se regăsește nicio trimitere și nicio referire la vreo probă administrată de instanța de fond (imagini foto, dovezi cu privire la contractul încheiat cu prof. dr. B.). Totodată, curtea nu s-a pronunțat față de soluția pronunțată în fond, potrivit căreia pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de a emite decizii cu privire la admiterea parțială a contestației administrative și, implicit, la raportul de control. Curtea, cu ocazia soluționării celor două cereri de apel, nu s-a pronunțat asupra cererii introductive de instanță, acordând mai mult decât s-a cerut prin cererea de apel și notele de concluzii ale pârâtei, acordând suma de 318.495,14 RON, în loc de 253.675,73 RON. Instanța de apel nu numai că a trecut peste suma parțial admisă prin contestație, dar a dezavuat și motivele pentru care această sumă a fost admisă, pârâta apreciind, în ceea ce privește contestația, că este parțial întemeiată, urmare faptului că au existat reactivii necesari efectuării probelor. A afirmat că instanța de apel avea obligația, în virtutea rolului activ, să verifice dacă simplele afirmații ale pârâtei sunt reale și sunt susținute de probe concludente și pertinente. Dacă ar fi verificat, curtea ar fi constatat că suma rămasă, 253.675,73 RON, nu reprezintă doar analiza pretins a fi consemnată în mod olograf (FCD cod 29025), fiind imputate toate diagnosticele emise în decursul a trei ani (ianuarie 2016 - noiembrie 2019). Această analiză cu cod 29025 se regăsește în raportul de control nr. x din 31 ianuarie 2019, la pag. 4 alin. (8), menționată cu valoarea estimativă de 104.640 RON. Pârâta, în contestație nu a reanalizat toate diagnosticele emise, ci a acordat reducerea sumei fără o verificare minuțioasă. Recurentul-reclamant a menționat că instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sarcina instanței existând obligația de a oferi o motivare completă, reală și explicită în privința fiecărui capăt de cerere, în acord cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Or, nerespectarea dreptului la un proces echitabil constituie exces de putere. A menționat că instanța de apel, prin admiterea în parte a apelului pârâtei și prin menținerea raportului de control nr. x din 31 ianuarie 2019, nu a detaliat modalitatea în care rezilierea contractului nr. x din 29 aprilie 2018 a fost respinsă, condițiile și data de la care reclamantul va putea reintra în contract în urma păstrării invalidării deciziei de evaluare. Păstrarea, ca fiind valabil, a raportului de control nr. x din 31 ianuarie 2019, fără o probă pertinentă și concludentă, este contrară efectului rezilierii viitoare a contractului. Un alt aspect contradictoriu este reprezentat de faptul că instanța de apel nu a verificat raportul de control și a menținut, pe de o parte, faptul că prin admiterea parțială a contestației administrative s-a recunoscut existența reactivilor, iar pe de altă parte, că s-au anulat toate investigațiile din perioada ianuarie 2016 - noiembrie 2019. Concret, pârâta a susținut consemnarea unei analize cod 29025, suplimentar față de investigațiile recomandate, care reprezintă 104.640 RON, conform raportului de control, pag. 4 alin. (8), și nu a recunoscut celelalte investigații efectuate, deși în urma soluționării contestației, a admis deținerea reactivilor necesari efectuării celorlalte investigații, până la valoarea de 253.675,73 RON. 4.2. Recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Pârâta a susținut că instanța de apel a admis apelul său cu privire la obligația pe dezdăunare pecuniară, menținând din eroare dispozițiile instanței de fond referitoare la anularea măsurii rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistența medicală de specialitate din ambulatoriul pentru specialitățile paraclinice nr. 2671/2018. A arătat că unicul considerent avut în vedere de Curtea de Apel Iași a fost acela că măsura rezilierii este disproporționată, față de faptele imputate, întrucât, prin contractul încheiat între părți, la art. 15 lit. g), sancțiunea rezilierii se poate dispune numai la a doua constatare a faptului că serviciile raportate, conform contractului, în vederea decontării, nu au fost efectuate, iar această situație nu se regăsește în speță. Aceasta întrucât pârâta nu a reziliat contractul de furnizare pe servicii medicale în ambulatoriul de specialitate paraclinică nr. 2671/2018, care a fost încheiat cu recurentul-reclamant, în considerarea aplicării art. 15 lit. g) din contract. Măsura rezilierii a fost propusă prin raportul de control nr. x/2019, întrucât, din verificarea documentelor depuse la contractare, în cadrul acțiunii de control, s-a constatat că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru ca furnizorul (recurentul-reclamant) să inițieze și să desfășoare relații contractuale cu pârâta, nefiind îndeplinită condiția ca furnizorul să funcționeze cu normă întreagă, care este obligatorie în desfășurarea activității de către cel puțin un medic. Mai precis, s-a constatat că cele declarate de reprezentantul legal al recurentului-reclamant nu coincid realității. Astfel, în urma solicitării de informații, Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași a comunicat că dr. B. figurează ca având un contract individual de muncă eu normă întreagă la recurentul-reclamant din 27 iunie 2016. Însă, la organul fiscal nu a fost declarată și virată vreo contribuție la salarii pentru dr. B. de la recurentul-reclamant, ulterior lunii iunie 2016, iar din nota de relații a rezultat că acest medic are colaborări ocazionale cu furnizorul controlat, iar din decembrie 2016 nu a mai primit nici o remunerație de la reclamant. Pe de altă parte, deși medicul și-a recunoscut semnătura de pe declarația de program din martie 2017, a contestat participarea la sesiunea de contractare din aprilie 2018. Totodată, reprezentantul legal al recurentului-reclamant nu a depus niciun înscris care să ateste desfășurarea activității în condiții legale și nu s-a asigurat prezența la program a unui medic pe toată durata programului de lucru. Acesta este contextul principal învederat atât instanței de fond, cât și instanței de apel, care a condus la rezilierea contractului. În mod subsecvent, față de inducerea în eroare prin completarea nereală a documentelor de la contractare, recurenta-pârâtă a susținut că a luat în considerare și circumstanța însușirii de sume în mod necuvenit (prin suprascrierea biletelor de trimitere). Adăugarea pe biletele de trimitere olograf și unilateral a unor analize suplimentare în scopul direct de a le raporta și de a obține venituri ilicite a contribuit la aplicarea termenilor contractuali, constituind motive grave și temeinice de încetare a contractului prin reziliere, din motive imputabile recurentului-reclamant, în calitate de furnizor.

Apărările formulate în cauză. Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat constatarea nulității recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și respingerea ca nefondat a recursului declarat de aceasta.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului este neîntemeiată, iar recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. 6.1. Cu privire la excepția nulității recursului invocată de recurentul reclamant, prin întâmpinare, se constată că se susține că cererea de recurs a pârâtei nu conține critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., ci privesc aceleași susțineri, așa cum au fost înaintate și instanței de apel, temeiul drept invocat fiind cel al articolului 496 C. proc. civ., ce nu reprezintă temei legal pentru admisibilitatea acestei căi de atac. Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că recursul reprezintă o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad devolutiv de jurisdicție. Întrucât cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă, această nelegalitate trebuie să se încadreze în unul motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Recurenta a arătat, pe lângă alte susțineri de netemeinicie ce vizau stabilirea situației de fapt și interpretarea probelor, că singurul considerent avut în vedere de către Curtea de Apel Iași cu privire la anularea măsurii rezilierii contractului de furnizare de servicii medicale în asistența medicală de specialitate din ambulatoriul pentru specialitățile paraclinice nr. 2671/2018 a fost acela că raportat la faptele imputate măsura rezilierii este disproporționată având în vedere că prin contractul încheiat între părți, conform art. 15 lit. g) sancțiunea rezilierii se poate dispune numai la a doua constatare a faptului că serviciile raportate conform contractului în vederea decontării acestora nu au fost efectuate, situație care nu se regăsește în speță. Casa de Asigurări de Sănătate Iași susține însă că nu a reziliat contractul în discuție pentru că serviciile raportate conform contractului în vederea decontării acestora nu au fost efectuate, ci în temeiul art. 16 lit. d) din contract, pentru inducerea în eroare prin completarea nereală a documentelor de la contractare, deci pentru neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate din motive imputabile furnizorului. Astfel cum a învederat instanței de fond, dar și în calea de atac a apelului, măsura rezilierii a fost propusă prin Raportul de control nr. x/2019 întrucât din verificarea în fond a documentelor depuse la contractare, în cadrul acțiunii de control, s-a constatat că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru ca furnizorul CMI A. să inițieze și să desfășoare relații contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași - respectiv nu era îndeplinită condiția ca în cadrul furnizorului să funcționeze cel puțin un medic cu normă întreagă, 35 ore/săptămână. Subsecvent inducerii în eroare prin completarea nereală a documentelor de la contractare, CAS Iași a luat în considerare și circumstanța însușirii de sume în mod necuvenit (prin suprascrierea biletelor de trimitere), dar aceste aspecte au constituit doar argumente în plus la aplicarea termenilor contractuali pentru încetarea contractului prin reziliere, din motive imputabile furnizorului. Pentru a opera nulitatea recursului în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., este necesar ca cererea de recurs să nu cuprindă critici propriu-zise la adresa deciziei sau să cuprindă o succesiune de fapte și afirmații ce nu ar putea fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În cauză, deși motivele expuse anterior nu au fost încadrate de către recurentă în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., se poate observa că se susține că în considerentele deciziei atacate nu se regăsește motivarea cu privire la fapta și temeiul invocat pentru rezilierea contractului, ci instanța de apel are în vedere alte considerente, străine de natura pricinii. Pe cale de consecință, în aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin cererea de recurs au fost formulate critici care pot fi încadrate în motivele prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. În consecință, sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reținută cât timp criticile invocate pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor prevăzute de acesta urmând a fi analizată pe fondul cererii de recurs. 6.2. Cu privire la recursul formulat de reclamantul Cabinet Medical Individual A., Înalta Curte constată că acesta a criticat hotărârea Curții de apel din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4,5 și 6 C. proc. civ. Sub un prim aspect, se susține că, în cazul de față, Curtea de Apel nu a analizat soluția instanței de fond potrivit căreia Casa de Asigurări de Sănătate nu a emis o o decizie de confirmare a raportului de control și nici o decizie de admitere parțială a contestației formulate pe cale administrativă, ci doar un răspuns concretizat într-o simplă adresă. Deși se invocă dispozițiile art. 488 pct. 4 C. proc. civ. ce vizează situația casării unor hotărâri atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în realitate critica vizează lipsa motivării instanței de control judiciar, motiv de recurs încadrabil în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de fond a constatat că raportul de control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 reprezintă actul final întocmit de echipa de control, act ce are menirea de a înștiința organele decizionale ale pârâtei cu privire la situația verificărilor efectuate la sediul reclamantei, cu rol de informare, fără a putea stabili măsuri cu caracter decizional și fără a avea caracter definitiv, acesta urmând a fi reevaluat în cadrul contestației administrative formulate. S-a reținut că la data de 07.02.2019 reclamanta a formulat o contestație la raportul de control, contestație ce a fost admisă în parte reținându-se o altă situație de fapt decât cea menționată în raport, fiind emis un răspuns în acest sens înregistrat sub nr. x/02.04.2019, ce nu are caracter de act decizional ci doar informativ, reclamanta fiind înștiințată despre admiterea în parte a contestației. Instanța a admis cererea de constatare a nulității actului de control întrucât pârâta, în urma admiterii în parte a contestației formulate împotriva raportului de control, nu a emis un act de dispoziție și nu a procedat la înlăturarea propunerilor stabilite în raportul de control înregistrat cu nr. x și eventual la stabilirea de măsuri proporționale și corespunzătoare situației reale. Curtea de Apel Iași, în calea de atac a apelului, a apreciat că tribunalul a procedat la o greșită evaluare a probatoriilor administrate în cauză în ceea ce privește anularea raportului de control cu privire la reținerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată; a sumei de 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin 3 din contract și la sesizarea comisiei de evaluare C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25/09/2018 emisă de C.A.S. Iași. Argumentele aduse nu au cuprins motivele care au condus instanța de apel la înlăturarea considerentelor primei instanțe în ceea ce privește lipsa emiterii deciziilor de către intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași și a readaptării în mod corespunzător a măsurilor ce urmau a fi dispuse situației de fapt reținută ca urmare a admiterii contestației reclamantului. Pe cale de consecință se constată că sunt fondate criticile recurenului reclamant privind incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind nemotivarea soluției de către instanța de apel. Se mai susține de către recurentul reclamant că instanța de apel, în cuprinsul motivării, nu s-a referit la temeiurile legale invocate în acțiunea introductivă de instanță și nici la cele din întâmpinarea la apelul Casei de Asigurări de Sănătate respectiv că nu a reținut faptul că C.M.I. " A." a mai fost subiectul unui control de la CAS pentru tot anul 2017, soluționat prin Raportul de Control nr. x/15.06.2018, nu a verificat temeiurile care au stat la baza încheierii contractului dintre părți, nu a analizat dispoziția privitoare la art. 5.2.2.2.4. din Ordinul 1012/2013, nu a soluționat pe bază de argumente solide, neregăsindu-se nicio trimitere la vreo probă administrată de instanța de fond și acordând suma de 318.495,14 RON (compusă din 293.660,14 RON, reprezentând suma raportată, decontată și 24.835 RON, reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract), mai mult decât suma de 253.675,73 RON, cât s-a solicitat prin cererea de apel și notele de concluzii ale Casei de Asigurări de Sănătate. Instanța de recurs constată că, într-adevăr, mare parte din motivele de apel invocate de părți nu au fost analizate de instanța de apel, neregăsindu-se în cuprinsul considerentelor hotărârii nici măcar argumente care să abordeze în esență aceste aspecte. În ceea ce privește măsura reținerii sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată, Curtea de apel a apreciat că este una legală și temeinică, raportat la dispozițiile art. 14 alin. (3) și (7) lit. n) din contractul de prestări servicii încheiat de părți și la probele administrate de părți, apreciind că în cauză este dovedit fără echivoc, că pârâta nu s-a limitat la efectuarea de analize/decontarea acestora în limita biletelor de trimitere, ci a efectuat analize suplimentare fără a fi recomandate sau prescrise de medicii care au emis biletele de trimitere. Cu toate acestea, Curtea de Apel a omis a analiza chiar apărările pârâtei din care a rezultat o modificare parțială a conținutului Raportului de Control numărul 961/31.01.2019, omițând motivele pentru care Casa de Asigurări de Sănătate Iași a admis parțial contestația reclamantului și a redus suma inițial stabilită cu suma de 64.819,41 RON, rămânând de plată suma de 253.675,73 RON. Atât prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.06.2019 cât și prin cererea de apel, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a solicitat menținerea măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x/31.01.2019, respectiv: rezilierea contractului de furnizare de servicii nr. x/29.04.2018, din motive imputabile furnizorului și imputarea sumei de 253.675,73 RON, reprezentând prestații efectuate de către furnizor în mod nelegal. Cu toate acestea, Curtea de Apel Iași nu a analizat motivele care au stat la baza reducerii sumei imputate inițial ci, fără a face trimitere la vreo probă administrată în cauză, a stabilit obligația de plată a sumei de 293.660,14 RON, în loc de 253.675,73 RON, sumă constatată de Casa de Asigurări de Sănătate Iași a fi datorată de reclamant ca urmare a reexaminării probelor depuse de acesta în cadrul contestației administrative. Aceasta reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., potrivit cărora, pentru o motivare corespunzătoare a hotărârii este necesar ca în cadrul considerentelor, să se arate atât obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția dar și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (printre care și decizia civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1635 din 16 iunie 2015 invocată de recurentul reclamant) a statuat că "formarea convingerii judecătorului cu privire la realitatea situației de fapt, pe care trebuie să-și întemeieze hotărârea pronunțată, atârnă de corecta și completa desfășurare a probațiunii și de valoarea probelor administrate". Sunt corecte susținerile recurentului reclamant în sensul că rolul instanței de control judiciar este acela de a stabili dacă și în ce măsură chestiunile esențiale supuse judecății, relativ la fiecare capăt de cerere, și-au găsit răspuns în hotărârea pronunțată de prima instanță, fiind absolut necesară raportarea la considerentele hotărârii, ținând seama că scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile cuprinse în dispozitiv. Ca atare, lipsa unei motivări corespunzătoare în cadrul căreia să se facă referire, măcar succint la probele administrate în cauză și motivele de fapt și de drept invocate de părți, afectează hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de nelegalitatea prevăzută de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., fiind de natură a încălca chiar dreptul la un proces echitabil, astfel cum e consfințit de art. 6 alin. (1) din C. civ. și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 20 aprilie 2010, în cauza Boldea c. României, parag. 32-38) a apreciat că motivarea unei hotărâri constituie una dintre componentele dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și îi atribuie instanței obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor părților. Mai mult, în cauză este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia se poate cere în recurs casarea unei hotărâri "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Chiar în cadrul cererii de apel formulată la data de 09.09.2020, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a arătat că, după terminarea acțiunii de control, după comunicarea Raportului de control, furnizorul a formulat contestație la sediul Casa de Asigurări de Sănătate Iași și a depus o serie de înscrisuri despre care nu a făcut anterior vorbire - prin urmare, contestația a fost admisă în parte, doar ca urmare a prezentării dovezilor privind achiziția de reactivi, în sensul diminuării creanței imputate cu suma de 64.819.41 RON (aferentă analizei "FCD cod 29160" - pentru această analiză existând înscrisuri care constituie început de dovadă scrisă, aspect care va fi coroborat cu biblioteca de lame deținută de către furnizor - probe materiale ale efectuării analizei menționate), rămânând astfel de achitat creanța în cuantum de 253,675,73 RON aferentă celorlalte măsuri prevăzute în Raportul de control și care au fost menținute în integralitatea lor. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel, a acordat mai mult decât s-a solicitat prin cererea de apel și notele de concluzii ale Casei de Asigurări de Sănătate, respectiv a fost menținută măsura obligării reclamantului la plata sumei de 293.660,14 RON, reprezentând suma inițial stabilită, în loc de 253.675,73 RON, sumă ce a rezultat din verificările efectuate ulterior în cadul contestației formulate la raportul de control supus analizei și la care apelanta-pârâtă s-a rezumat. Sub acest aspect se remarcă faptul că potrivit art. 479 C. proc. civ., instanta de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Deși cel mai semnificativ si caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv ce constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel că problemele de fapt si de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instantei de apel, trebuie subliniat faptul că, totuși, caracterul devolutiv al apelului nu este unul absolut el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat) și tantum devolutum quantum judicatum (adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat). Ca atare, Curtea de Apel era limitată la a cerceta cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de chemare în judecată și în cea de apel și a se pronunța doar în aceste limite, ceea ce nu s-a întâmplat, așa cum s-a arătat anterior, motiv pentru care va fi admis și acest motiv de recurs. Recurentul reclamant a mai invocat că, în cadrul hotărârii atacate, se regăsesc considerente contradictorii în motivarea admiterii parțiale a apelului Casei de Asigurări de Sănătate Iași, întrucât deși se menține măsura din Raportul de Control numărul 961/31.01.2019 prin care se dispune: "sesizarea Comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB937/25/09/2018 emise de C.A.S. Iași" se "păstrează dispoziția de anulare a Raportului de Control înregistrat sub numărul x/31/01/2019 în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistenta medicala de specialitate Ambulatoriu pentru specialități paraclinice numărul 2671/29/2018". Sub acest aspect se constată că, într-adevăr, instanța de apel nu a verificat și nu a motivat în ce măsură păstrarea măsurii de revocare a unei decizii de evaluare a furnizorului, care a stat la baza desfășurării activităților prevăzute în contractul nr. x/29.04.2018 și reprezintă o condiție a desfășurării relațiilor contractuale este compatibilă cu soluția de respingere a propunerii de reziliere a aceluiași contract. A motiva înseamnă a demonstra, a pune în evidență datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Ca atare, sunt corecte susținerile recurentului reclamant că obligația instanței de a-și motiva hotărârea presupune, ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale rezultatului procedurii în cauză, iar în speță, așa cum s-a arătat anterior, hotărârea instanței de apel suferă de acest viciu de nelegalitate, ceea ce impune admiterea și a acestor motive de recurs încadrabile în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. 6.3. Cu privire la recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva deciziei nr. 170 din 30 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă, completată prin decizia nr. 342 din 29 iunie 2021 pronunțată de aceeași instanță, se constată că aceasta solicită casarea în parte a deciziei nr. 170/2021 și, în consecință, respingerea acțiunii în fond în totalitate astfel cum a fost formulată și motivată, cu respingerea pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată și a daunelor morale. Așa cum s-a arătat cu ocazia analizei excepției nulității acestui recurs, deși mare parte din motivele de recurs vizează aspecte privind stabilirea situației de fapt și interpretarea probatoriilor administrate (aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectul căii extraordinare de atac a recursului care se rezumă doar la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.), se poate observa că se susține că în considerentele deciziei atacate nu se regăsește motivarea cu privire la temeiul invocat pentru rezilierea contractului, ci instanța de apel are în vedere alte considerente, străine de acest temei, critici care pot fi încadrate în motivele prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Recurenta a arătat că singurul considerent avut în vedere de către Curtea de Apel Iași a fost acela că "raportat la faptele imputate măsura rezilierii este disproporționată având în vedere că prin contractul încheiat între părți, conform art. 15 lit. g) sancțiunea rezilierii se poate dispune numai la a doua constatare a faptului că serviciile raportate conform contractului în vederea decontării acestora nu au fost efectuate, situație care nu se regăsește în speță", dar Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu a reziliat contractul de furnizare pe servicii medicale în ambulatoriul de specialitate paraclinică nr. 2671/2018, care a fost încheiat cu reclamantul în considerarea acestei situații de fapt ci, măsura rezilierii a fost propusă prin Raportul de control nr. x/2019 întrucât din verificarea în fond a documentelor depuse la contractare, în cadrul acțiunii de control, s-a constatat că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru ca furnizorul să inițieze și să desfășoare relații contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași. Cu privire la anularea raportului de control înregistrat cu nr. x în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale nr. 2671/2018, reclamanta a susținut prin cererea de chemare în judecată că la data de 01/02/2019 i s-a comunicat de către pârâtă, prin poșta electronică, notificarea nr. x/2019, prin care i-a fost adusă la cunoștință rezilierea unilaterală a contractului de servicii medicale, începând cu data de 01/02/2019, aceasta încălcând dispozițiile art. 16 punctul 1 subpunctul a5, subpunctul d) din contractul cadru, ce prevede că denunțarea unilaterală se realizează prin notificare scrisă cu 30 de zile anterioare datei de la care se dorește încetarea contractului. Mai mult, a arătat reclamanta că a asigurat prezența unui medic specialist, în speță dr. B., pentru care s-a încheiat contract înregistrat în condițiile legii, iar temeiurile de drept în materie contractuală invocate în susținerea cererii sunt art. 1325, 1164, 1270, 1549, 1550, 1551, 1552, 1553, 1554 și 1766 C. civ. Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii reclamantei arătând că, în ce privește rezilierea contractului, se impune această măsură întrucât reclamanta nu a respectat condițiile contractului de prestări servicii privind angajarea unui medic pe parcursul unei norme întregi și totodată reclamanta nu a încheiat un contract de prestări servicii pentru colectarea deșeurilor. În apel, Casa de Asigurări de Sănătate a susținut că s-a constatat declararea necorespunzătoare a adevărului cu privire la îndeplinirea condițiilor de contractare, reprezentantul legal al furnizorului nedepunând niciun înscris care să ateste desfășurarea activității în condiții legale, respectiv că s-a asigurat prezența la program a unui medic pe toată durata programului de lucru, motiv pentru care rezilierea contractului s-a făcut pentru nerespectarea condițiilor de eligibilitate. Acesta este contextul principal învederat atât instanței de fond, cât și instanței de apel, care a condus la rezilierea contractului, dar instanța de apel a aplicat art. 15 lit. g) din contract, apreciind că sancțiunea rezilierii se poate dispune numai la a doua constatare a faptului că serviciile raportate conform contractului în vederea decontării acestora nu au fost efectuate - raportându-se deci la o altă faptă imputată ca temei al rezilierii și neanalizând motivele de fapt și de drept ale cererilor depuse la instanța de fond și cea de apel. Or, cerința legală a motivării hotărârii prevăzută prin dispozițiile art. 425 C. proc. civ., a cărei respectare este asigurată prin dispozițiile art. 174-179 și art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a fost instituită în scopul bunei și corectei înfăptuiri a justiției, a posibilității exercitării controlului judiciar și, nu în ultimul rând, în scopul protejării părților împotriva unor soluții sau măsuri discreționare din partea instanțelor judecătorești. Pentru motivele arătate, apreciind că hotărârea instanței de apel nu respectă exigența legală a motivării, Înalta Curte va admite recursurile declarate atât de reclamantă cât și de pârâtă și, în considerarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va casa decizia atacată și pentru rezolvarea unitară a cauzei și hotărârea de completare nr. 342 din 29 iunie 2021 pronunțată de aceeași instanță, urmând ca litigiul să fie trimis instanței de apel spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța va stabili cadrul procesual cu care a fost învestită atât instanța de fond cât și limitele exercitării controlului judiciar rezultat din cererile de apel, sens în care va ține seama atât de motivele de fapt și de drept invocate de părți, de probele administrate cât și de criticile aduse prin motivele de apel și recurs dezvoltate de ambele părți. După stabilirea soluției în cauză, ce urmează a fi justificată în concret prin raportare la cererile și apărările părților, se va stabili în sarcina cărei părți cad cheltuielile de judecată și cuantumul acestora, aspecte care, față de soluția ce s-a impus în speță, nu pot fi analizate de către instanța de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,