ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.09.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2023

HOTĂRÂRE
26.09.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 20.02.2019, sub nr. x/2019, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamantul Cabinet Medical Individual A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a solicitat anularea raportului de control înregistrat cu nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește: rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. 2671/29.04.2018; reținerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată; reținerea sumei de 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract și sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iași, obligarea pârâtei C.A.S. Iași la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea prestațiilor de care a fost lipsit de la data rezilierii contractului de furnizare - 01.02.2019 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 16 pct. 1 subpct. A5, subpct. D din contractul cadru, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1325 C. civ., raportat la art. 1164 și urm. C. civ., art. 1766 C. civ. raportat la art. 1270 C. civ., art. 1549-1554 C. civ., Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 400/2014, Legea nr. 104/2003, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 397/2018 a Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019.

Prin sentința civilă nr. 941/2020 pronunțată la 23 iulie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus anularea raportului de control înregistrat cu nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește: rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. 2671/29.04.2018; reținerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâta și considerată nejustificat acordată și reținerea sumei 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract și sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iași; a obligat pârâta C.A.S. Iași la plata sumei de 40.000 de RON cu titlu de daune materiale; a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind "Obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 16 pct. 1 subpct. A5, subpct. D din contractul cadru." și a obligat pârâta la plata taxei de timbru de 20 de RON pentru primul capăt de cerere și la plata sumei de 1805 RON pentru capătul de cerere privind daunele materiale.

Prin sentința civilă nr. 1750/2020 pronunțată la 26 noiembrie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 941/2020 pronunțate la 23 iulie 2020, formulată de reclamantul Cabinet Medical Individual A. și a dispus obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata onorariului de avocat, în cuantum de 4.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 170/2021 pronunțată la 30 martie 2021, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 941/2020 din 23 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, sentință pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a înlăturat dispoziția de anulare a Raportului de Control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește: reținerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată; reținerea sumei de 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract; sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iași; a păstrat dispoziția de anulare a Raportului de Control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate în Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. 2671/29.04.2018; a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de daune materiale către reclamant; a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata sumei de 1.805 RON, cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere privind daunele materiale; a respins apelul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual A. împotriva sentinței civile nr. 941/2020 din 23 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă și a respins apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 1750/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, pe care a păstrat-o.

Prin decizia nr. 342/2021 pronunțată la 29 iunie 2021, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 170/2021 din 30 martie 2021, formulată de reclamant și a dispus completarea dispozitivului în sensul că: a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la: a anula toate tratamentele prescrise de medicii prescriptori urmare a rezultatelor date de reclamant și de a solicita restituirea contravalorii acestora de la pacienți, a anula tot ceea ce s-a prescris și decontat de C.A.S. ca efect al diagnosticului dat de reclamant în cabinetul său (tratamente, biopsii, investigații suplimentare, spitalizări) și de a solicita recuperarea contravalorii acestora, a anunța toți pacienții din perioada ianuarie 2016- noiembrie 2018 despre nulitatea tuturor investigațiilor efectuate având în vedere declararea ca fiind neefectuate a probelor în cabinetul reclamantului, a comunica tuturor celor cărora li s-a dat rezultat negativ, că nu este sigură afirmația pe care au primit-o în buletinul de investigații emis de reclamant, a anunța, în mod special, pacienții care au primit diagnostic pozitiv, că rezultatele respective nu au fost validate.

Împotriva sentinței civile nr. 170/2021 din 30 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția Civilă au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâta.

Prin decizia nr. 467 pronunțată la 3 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția nulității recursului formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a admis recursurile formulate de reclamant, respectiv de pârâtă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleași instanțe de apel.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași, secția Civilă - urmare a adresei nr. x/2022 din 06.10.2022 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost înștiințată de faptul că prin încheierea nr. 1785 din 06.10.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea formulată de petentul Cabinet Medical Individual A. privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Iași, secția civilă și s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Suceava, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite înainte de strămutare - a repus cauza pe rol și a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel Suceava.

Prin încheierea nr. 2/2023 din 23 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civile din cadrul Curții de Apel Suceava, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile din cadrul Curții de Apel Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a avut în vedere dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17/2018 (considerentele de la paragraful 21), respectiv prin Decizia nr. 18/2016, reținând că pretențiile deduse judecății decurg din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de vreme ce raporturile dintre părți s-au desfășurat în baza contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate în Ambulatoriul pentru Specialitățile Paraclinice, nr. 2671 din 29.04.2018, încheiat între pârâtă și reclamant, în calitate de furnizor de servicii medicale.

Prin urmare, a reținut că litigiul prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, astfel că, în cauză, competența materială procesuală aparține secției specializate, chemate să se pronunțe și în litigiile ce privesc activitatea curentă a profesioniștilor și interacțiunea lor cu celelalte subiecte de drept.

A apreciat instanța de trimitere că judecarea apelului în primul ciclu procesual de către Curtea de Apel Iași, secția Civilă nu este de natură a consolida competența materială procesuală în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Suceava, secție nespecializată în soluționarea cauzelor cu profesioniști, întrucât, potrivit structurii organizatorice a Curții de Apel Iași, secția civilă este competentă să soluționeze, cu excepția cauzelor în materia conflictelor de muncă și a asigurărilor sociale, cauzele civile, indiferent de calitatea de profesionist sau nu a părților.

Totodată, a subliniat că dezinvestirea instanței de apel nu se realizează prin negarea criteriilor relevante de stabilire a competenței primei instanțe, faptul că nu se neagă caracterul civil al raportului dedus judecății, astfel cum acesta a fost indicat de reclamant, precum și faptul că prin punerea în discuție a competenței materiale procesuale a secției I Civile și aprecierea naturii litigiului cu scopul stabilirii propriei competențe de soluționare a cauzei, nu se repune în discuție, în mod implicit, temeiul stabilirii competenței primei instanțe, care, în funcție de obiectul principal al cererii, a reținut ca temei de competență dispozițiile art. 95 C. proc. civ.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă la 01.03.2023, sub nr. x/2019**.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 83 din 27 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a Civile a Curții de Apel Suceava, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict a reținut că nici la fond, Tribunalul Iași, secția I civilă, la verificarea competenței de soluționare a cauzei, nu a invocat nicio excepție precum că respectiva cauză trebuia soluționată de către un complet specializat în litigii cu profesioniști, după cum o astfel de excepție a necompetenței procesual funcționale nu a fost invocată nici în apel și nici chiar în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind soluționată ca un litigiu pur civil de către complete civile, cât și faptul că abia în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului secția I Civilă a Curții de Apel Suceava a reținut că litigiul ar fi unul de specializarea secției a II-a Civile.

A mai reținut că potrivit Deciziei nr. 17/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, necompetența materială procesuală funcțională a unei secții este de ordine publică, iar art. 131 alin. (1) C. proc. civ. impune o limită temporală în care necompetența materială procesuală poate fi invocată, neinvocarea în termen a excepției de necompetență având ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis, astfel cum s-a statuat în dezlegările date în considerentele 73 și 74 ale Deciziei nr. 31/2019, pronunțate în recursul în interesul legii.

În acest context, a reținut că invocarea necompetenței materiale procesuale funcționale în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului după casarea cu trimitere, s-a realizat cu depășirea termenului impus de art. 130-131 C. proc. civ., cauza rămânând consolidată ca fiind una de natură civilă, competența rămânând, astfel, câștigată instanțelor/completurilor civile nespecializate.

A concluzionat că, întrucât cauza a fost judecată la fond de către un complet nespecializat în litigii cu profesioniști, deși structura organizatorică a Tribunalului Iași avea completuri specializate în litigii cu profesioniști, în apel și în recurs de către un complet nespecializat în litigii cu profesioniști, după casarea cu rejudecare, apelul se impune a fi soluționat de către instanța civilă a Curții de Apel Suceava, respectiv de către completurile nespecializate în litigii cu profesioniști din cadrul secției I Civile și nu de secția a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesioniști și insolvență; în acest sens, a făcut trimitere la dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 23.06.2023, sub numărul x/2019**.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții specializate ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Suceava competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: (...) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat;".

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. legiuitorul a stipulat că, "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispozițiile art. 136 C. proc. civ. legiuitorul recunoaște existența unui conflict de competență între secțiile sau completele de judecată ale aceleiași instanțe, "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.".

Verificând dacă sunt întrunite cerințele legale, în vederea emiterii regulatorului de competență, instanța supremă constată că cele două secții ale Curții de Apel Suceava, secția I civilă și secția a II-a Civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să rejudece cererile de apel formulate în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competența specializată a completului de judecată învestit cu soluționarea unui proces, competență subsumată competenței materiale procesuale, Înalta Curte reamintește faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecății în primă instanță, fie cu ocazia verificării competenței în condițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., fie cu aceea a soluționării excepției de necompetență.

Sub aspectul situației de fapt, se reține că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Iași, secția I civilă, care prin încheierea din 22 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a procedat la verificarea competenței iar, în raport de obiectul principal al cererii - anulare raport de control, l-a apreciat ca fiind neevaluabil în bani, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., a reținut că, în cauză, competența de soluționare materială și teritorială revine Tribunalului Iași, secția I civilă.

În acest context factual, se constată că aspectul competenței materiale procesuale de soluționare a prezentului litigiu a fost tranșat definitiv la prima instanță, întrucât cauza a fost soluționată în fond de către un complet nespecializat din cadrul Tribunalului Iași, secția I civilă, iar nu de către un complet specializat în cauze cu profesioniști și insolvență.

Câtă vreme chestiunea competenței materiale procesuale (specializată) nu a fost invocată în fața primei instanțe, în primul ciclu procesual - la nivelul căreia existau structuri specializate în cauze cu profesioniști și insolvență - se impune concluzia că acest aspect nu mai putea fi invocat în al doilea ciclu procesual cu privire la competența secției instanței superioare chemate să soluționeze, în rejudecare, calea de atac, întrucât competența instanței de control judiciar este derivată din competența primei instanțe care a judecat efectiv procesul.

Competența instanței de apel, fiind una derivată, se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în primă instanță. În măsura în care necompetența materială, inclusiv cea procesuală, nu a fost invocată în termenul legal, respectiv la primul termen de judecată în fața primei instanțe la care părțile legal citate pot pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ea se acoperă definitiv, iar instanța sesizată devine competentă să judece litigiul, prin efectul unei prorogări de competență sui-generis, chiar dacă în mod normal nu ar fi fost competentă să judece astfel de litigii.

Argumentele expuse sunt susținute și de considerentele din cuprinsul Deciziei nr. 18/17.10.2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, unde, în paragraful 164, s-a statuat:

"în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.".

De altfel, potrivit Deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…).".

De asemenea, prin Decizia nr. 4/24.04.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac;

- în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).".

Prin urmare, având în vedere că, în primul ciclu procesual (fond, apel, recurs), litigiul a fost soluționat de un complet specializat în materie civilă, în al doilea ciclu procesual, în rejudecare, competența de soluționare a apelului revine secției din cadrul curții de apel corespunzătoare secției din cadrul tribunalului care a pronunțat hotărârea în prima instanță, completul învestit cu soluționarea căii de atac neputând face abstracție de competența completului ce a soluționat procesul în primă instanță și, cu încălcarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., să aprecieze, în mod contrar, competența specializată în funcție de natura și obiectul procesului.

Dat fiind faptul că litigiul a fost soluționat în primul ciclu procesual, în fond, de secția I Civilă a Tribunalului Iași, deși exista o altă secție specializată în soluționarea litigiilor privind activitatea profesioniștilor, în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-10-08
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2077/2024
Ședința publică din data de 08 octombrie 2024 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civi
ÎCCJ 2022-03-03
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 467/2022
Ședința publică din data de 3 martie 2022 Dup deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă,
ÎCCJ 2018-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4811/2018
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Iași, secția Civilă, la data de 30 decembrie 2015, sub nr. x/2015, r
ÎCCJ 2018-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3872/2018
Ședința publică din data de 2 octombrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Iași la data de 1 iulie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A.
ÎCCJ 2025-10-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2025
. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ. În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorial
Sursă