ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2077/2024

Ședința publică din data de 08 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la data de 20 februarie 2019, sub nr. x/2019, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamantul Cabinetul Medical Individual "A.", în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a solicitat anularea raportului de control înregistrat cu nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește: rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. 2671/29.04.2018; reținerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată; reținerea sumei de 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract și sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iași, obligarea pârâtei C.A.S. Iași la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea prestațiilor de care a fost lipsit de la data rezilierii contractului de furnizare - 01.02.2019 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 16 pct. 1 subpct. A5, subpct. D din contractul cadru, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1325 C. civ., raportat la art. 1164 și urm. C. civ., art. 1766 C. civ. raportat la art. 1270 C. civ., art. 1549-1554 C. civ., Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 400/2014, Legea nr. 104/2003, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 397/2018 a Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019.

Hotărârile pronunțate în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 941 din 23 iulie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată; a dispus anularea raportului de control înregistrat cu nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește: rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. 2671/29.04.2018; reținerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâta și considerată nejustificat acordată și reținerea sumei 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract și sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iași; a obligat pârâta C.A.S. Iași la plata sumei de 40.000 de RON cu titlu de daune materiale; a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind "Obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare lunii februarie ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 16 pct. 1 subpct. A5, subpct. D din contractul cadru", și a obligat pârâta la plata taxei de timbru de 20 de RON pentru primul capăt de cerere și la plata sumei de 1805 RON pentru capătul de cerere privind daunele materiale.

Prin sentința civilă nr. 1750 din 26 noiembrie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 941 din 23 iulie 2020, formulată de reclamantul Cabinet Medical Individual "A." și a dispus obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata onorariului de avocat, în cuantum de 4.000 RON.

Deciziile pronunțate în apel

Prin decizia civilă nr. 170 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 941 din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, sentință pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a înlăturat dispoziția de anulare a Raportului de Control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește: reținerea sumei de 293.660,14 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată; reținerea sumei de 24.835 RON reprezentând 10% conform art. 14 alin. (3) din contract; sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iași; a păstrat dispoziția de anulare a Raportului de Control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate în Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. 2671/29.04.2018; a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de daune materiale către reclamant; a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata sumei de 1.805 RON, cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere privind daunele materiale; a respins apelul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual "A." împotriva sentinței civile nr. 941 din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă și a respins apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 1750 din 26 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Prin decizia nr. 342 din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 170 din 30 martie 2021, formulată de reclamant, și a dispus completarea dispozitivului în sensul că: a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași să anuleze toate tratamentele prescrise de medicii prescriptori urmare a rezultatelor date de reclamant și să solicite restituirea contravalorii acestora de la pacienți, a anula tot ceea ce s-a prescris și decontat de C.A.S. ca efect al diagnosticului dat de reclamant în cabinetul său (tratamente, biopsii, investigații suplimentare, spitalizări) și să recupereze contravalorii acestora, să anunțe toți pacienții din perioada ianuarie 2016- noiembrie 2018 despre nulitatea tuturor investigațiilor efectuate având în vedere declararea ca fiind neefectuate a probelor în cabinetul reclamantului, să comunice tuturor celor cărora li s-a dat rezultat negativ, că nu este sigură afirmația pe care au primit-o în buletinul de investigații emis de reclamant, să anunțe, în mod special, pacienții care au primit diagnostic pozitiv, că rezultatele nu au fost validate.

Decizia pronunțată în recurs

Prin decizia nr. 467 din 03 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția nulității recursului formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași; a admis recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual "A." împotriva deciziei nr. 170 din 30 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă; a admis recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva deciziei nr. 170 din 30 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă, completată prin decizia nr. 342 din 29 iunie 2021, pronunțate de aceeași instanță; a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe de apel.

Decizia pronunțată în rejudecarea apelului

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, urmare a adresei nr. x/2022 din 06 octombrie 2022 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost înștiințată de faptul că prin încheierea nr. 1785 din 06 octombrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea formulată de petentul Cabinet Medical Individual "A." privind strămutarea pricinii care face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Suceava, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite înainte de strămutare, a repus cauza pe rol și a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel Suceava.

Prin încheierea nr. 2/2023 din 23 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile din cadrul Curții de Apel Suceava, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile din cadrul Curții de Apel Suceava.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, la data de 01 martie 2023, sub nr. x/2019**.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 83 din 27 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a civile a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Suceava; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin decizia nr. 1801 din 26 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Prin decizia civilă nr. 243 din 22 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 941 din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă; a schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat dispoziția de anulare a Raportului de Control înregistrat sub nr. x/31.01.2019 în ceea ce privește: reținerea sumei de 253.675,73 RON reprezentând suma raportată, decontată de pârâtă și considerată nejustificat acordată; sesizarea comisiei de evaluare a C.A.S. Iași cu solicitarea de revocare a deciziei de evaluare LAB 937/25.09.2018 emisă de C.A.S. Iași; rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate în Ambulatoriul pentru specialități paraclinice nr. 2671/29.04.2018; a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de daune materiale către reclamant; a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași la plata taxei de timbru de 20 RON pentru primul capăt de cerere și la plata sumei de 1.805 RON, cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere privind daunele materiale; a menținut restul dispozițiilor care nu sunt contrare prezentei decizii; a admis apelul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 1750 din 26 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual "A." împotriva sentinței civile nr. 941 din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă; a respins, ca nefondată, cererea apelantului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată din apel și recurs.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 243 din 22 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul Cabinetul Medical Individual "A.", criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant Cabinetul Medical Individual "A." a solicitat admiterea recursului, în principal, anularea hotărârii atacate, întrucât instanța de apel a pronunțat decizia atacată în dosarul nr. x/2019 și nu în dosarul nr. x/2019, așa cum ar fi fost legal, în subsidiar a solicitat casarea în tot a deciziei atacate, pronunțate în dosarul nr. x/2019 sau a deciziei care nu a fost comunicată în dosarul nr. x/2019, cu consecința respingerii apelului Casei de Asigurări de Sănătate, admiterea apelului reclamantului și admiterii acțiunii introductive.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra soluției dispuse de Tribunalul Iași, ca instanța de fond, cu privire la lipsa deciziei/procesului-verbal de rezolvare a contestației prin admiterea parțială a contestației administrative de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași; instanța de apel a făcut vorbire în motivarea hotărârii, nelegal, despre existența unui proces-verbal de rezolvarea a contestației, care ar fi trebuit încheiat de Casa de Asigurări de Sănătate Iași în soluționarea contestației administrative formulate de reclamant, întrucât acesta, în realitate, nu există.

A mai susținut că a fost încălcat art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului; hotărârea instanței de apel nu oferă o motivare completă și explicită în privința fiecărui capăt de cerere, în acord cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă prezentate de reclamant pentru dezlegarea pricinii, comițând un exces de putere.

Astfel, nu s-a referit la imaginile depuse de reclamant care conțin material biologic al pacienților care au primit diagnosticele citologice și histopatologice; nu s-a referit la dovada existenței reactivilor, pe care a depus-o încă de la prima instanță, necontestată de intimata-apelantă, din contră pe baza ei a admis parțial contestația reclamantului (un kit Papanicolau l-a preluat în anul 2015 de la Laboratorul B., urmare a desființării acestui laborator, dar în cadrul căreia Dr. C. a activat, un alt kit l-a primit în urma participării la un congres internațional de profil în 2017 și un altul de la laboratorul "D.", toate kiturile fiind în termen legal de garanție, și un alt chit prin Act Donație reactivi de la C.M.L "Anatomo-Patolog" Suceava din 21 octombrie 2016, toate kiturile fiind în termen legal de garanție).

Pe de altă parte, nu există un nomenclator privind consumul de reactivi, pe fiecare investigație efectuată de laboratoarele anatomo-patologice, astfel că un kit poate fi folosit la 4000-5000 de investigații, în termenul de valabilitate de 3 ani.

De asemenea, instanța de apel nu s-a referit la faptul că a dovedit existența contractului de muncă, precum și achitarea tuturor plăților pentru medicul colaborator, d-na prof. E., cu toate penalitățile aferente; s-a ignorat apărarea reclamantului potrivit cu care nu s-a dovedit de către Casa de Asigurări de Sănătate vreo sincopă în funcționarea cabinetului (lipsa de la program a vreunui medic); nu a avut în vedere faptul că a dovedit că reclamantul a mai fost controlat de CAS pentru anul 2017, soluționat prin Raportul de Control nr. x/15.06.2018; nu s-a referit la cele trei hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele din Iași depuse de reclamant care conțin demersul Casei de Asigurări de Sănătate Iași de a recupera de la reclamant o sumă, pretins încasată ilegal.

În continuare, a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra sumei de 395,59 RON, solicitată de CAS Iași, asupra legalității căreia s-a purtat o judecată, iar încercarea de recuperare a ei este nelegitimă și nelegală (sentința civilă nr. 5988 din 25 mai 2021, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul x/2020, decizia civilă nr. 1163/2022, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020;decizia civilă nr. 46 din 07 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași în același dosar, toate pronunțate în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași), care reprezintă un început de dovadă privitor la modalitatea de acțiune a acestei intimate-apelante; nu s-a referit la raportul Curții de Conturi, care arată reale probleme la serviciul informatizat al Casei de Asigurări Iași (SIUI); a pronunțat o hotărâre cu aspecte contradictorii.

Cu referire la obiectul cererii de chemare în judecată, situația de fapt dedusă judecății și soluțiile pronunțate în primul ciclu procesual, sub aspectul incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că pentru aflarea adevărului, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel trebuie să indice punctual argumentele pentru care a avut în vedere o anumită situație de fapt raportată la cadrul legal sau pentru care a îndepărtat acea situație arătată de părți, precum și motivele de drept și de fapt pentru care a apreciat că există un proces-verbal de soluționare a contestației reclamantului, deși acesta nu a fost depus la dosar, în acest fel instanța substituindu-se comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Iași.

De asemenea, instanța de apel nu a indicat temeiurile de drept potrivit cărora nu este obligatoriu ca raportul de control contestat să fie însoțit de o decizie producătoare de consecințe juridice; nu a arătat care sunt argumentele pentru care a înlăturat textele legale în vigoare la momentul efectuării controlului și întocmirii raportului de control (modificării Ordinului 1012/2013 prin Hotărârea nr. 400 din 13 mai 2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, publicată în M.O. nr. 366 din 19 mai 2014, Hotărârea nr. 161 din 16 martie 2016 și OMPS/Președinte CNAS nr. 763/377/22.06.2016, principiul proporționalității, etc).

Cu referire la decizia nr. 1278 din 12 iunie 2015, pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a menționat că instanța de apel trebuia să clarifice situația care a stat la baza soluționării pretențiilor recurentului de către prima instanță, prin solicitarea de lămuriri cu privire la inexistența celor 2 decizii și/sau a procesului-verbal de rezolvare a contestației.

A mai arătat că instanța de apel, în rejudecare, nu s-a pronunțat asupra faptului ca recurentul mai fost subiectul unui control de la CAS pentru tot anul 2017, soluționat prin Raportul de Control nr. x/15.06.2018, iar un alt control pentru aceeași perioadă este ilegal, aspecte pe care instanța de control judiciar le-a ignorat, deși au fost invocate în cuprinsul acțiunii introductive și al întâmpinării la apel.

A susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat pe aspectul că contractul x/29.04.2018, perfectat cu C.A.S. Iași reprezintă un nou contract întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 140/2018, care a modificat modalitatea de control, așa încât echipa de control trebuia să se limiteze la verificarea perioadei 1.05.2018- noiembrie 2018, ținând cont că contractul anterior celui în discuție, deși cu același număr 2671, avea drept fundament Hotărârea nr. 161 din 16 martie 2016 și OMPS/Președinte CNAS nr. 763/377/22.06.2016 avea alte reglementari referitoare la modalitatea de control, constatare și sancționare a furnizorilor de servicii paraclinice.

A precizat că instanța de apel nu a analizat dispoziția cuprinsă în art. 5.2.2.2.4. din Ordinul 1012/2013 și nici nu s-a pronunțat asupra modificării Ordinului nr. 1012/2013 prin Hotărârea nr. 400/13.05.2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, publicată în M.O. nr. 366 din 19 mai 2014, care la Secțiunea a 6-a precizează sancțiunile și modalitatea de aplicare etapizat.

De asemenea, instanța de apel nu a prezentat argumentele pentru care a înlăturat aplicarea dispozițiilor legale referitoare la principiul proporționalității despre care a făcut vorbire în acțiunea introductivă, în concluziile scrise, suplimentele la note de concluzii, precum și în întâmpinarea depusă la apelul intimatei.

Principiul proporționalității este unul din principiile generale de drept aplicabile în toate ramurile de drept, Constituția României reglementează expres acest principiu în art. 53, dar există și alte dispoziții care îl prevăd, făcând trimitere la doctrină și jurisprudență în aprecierea acestui criteriu, cu precizarea că principiul proporționalității înseamnă că orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă.

Or, în speță, nu a fost respectat principiul proporționalității în sensul că sancțiunea dispusă în valoare de 253.675,73 RON este injustă și inechitabilă, ca disproporție vădită între prejudiciu și sancțiune, și, în același timp, încalcă și scopul legitim urmărit, cu consecința aducerii instituțiilor sancționate în situația de a nu mai putea desfășura activitatea.

A menționat că precizarea de la art. 5 din raportul de control potrivit căreia echipa de control nu își asumă neefectuarea analizelor raportate creează suspiciuni cu privire la veridicitatea conținutului raportului de control.

Or, instanța de apel era datoare să verifice și să constate: dovada existenței reactivilor și a termenelor de expirare, făcând trimitere la raportul de control, la conținutul notei de relații întocmite de reprezentantul unității și la inexistența unui nomenclator privind consumul de reactivi, pe fiecare investigație efectuată de laboratoarele anatomo-patologice, astfel că un kit poate fi folosit la 4000-5000 de investigații, în termenul de valabilitate de 3 ani; dovada existenței în arhiva recurentului a lamelor și a blocurilor de parafină (imagini anexate) care conțin produs biologic, adică țesuturi de la pacienți, care dacă ar fi fost consultate de către instanța de apel ar fi constatat că pe fiecare lamă se identifică și numele pacienților sau numărul de ordine din arhivă, lucru neconstestat de Casa de Asigurări de Sănătate Iași.

A mai arătat că instanța de apel nu a soluționat cauza pe argumente solide atunci când a admis că toate probele din perioada ianuarie 2016- noiembrie 2018 nu au fost efectuate. Astfel, Casa de Asigurări de Sănătate nu a probat adăugările olografe și nici inexistența diagnosticelor prin metoda: citodiagnostic Papanicolau, citodiagnostic glandă mamară, examen histopatologic pe piele, pe glanda mamară, pe col uterin, tumori benigne și maligne.

Ca atare, instanța de apel nu a manifestat disponibilitatea de a lămuri unele aspecte referitoare la diferența de diagnotic, dintre citodiagnostic și histopatologic, precum și la felurile de produs biologic supus diagnosticării, considerând că înscrisurile depuse în dovedirea cererilor sale sunt suficiente și lămuritoare.

Instanța de apel a reținut ad litteram, după raportul de control, doar analizele nerecomandate și efectuate privitor la cele 2 cabinete ginecologice, în discordanță cu realitatea, și nici nu a evidențiat care ar fi fost criteriul medical atunci când a apreciat că nu a fost efectuat niciun examen histopatologic.

Referitor la reținerea instanței de apel potrivit căreia nu ar fi făcut suficiente dovezi privitoare la efectuarea diagnosticelor histopatologice, a înțeles să completeze imaginile înaintate (individual și în bloc) secretizate de către unul dintre completurile de judecată de la Tribunalul Iași privitor la lamele care au conținut biologic pe ele cu înscrisuri, pe perioada 2016- noiembrie 2018, cu următoarele documente: biletul de recomandare al examentului histopatologic cu nume și prenume pacient și numele medicului prescriptor [dr. F. (dermatolog), dr. G. (dermatolog), dr. H. (dermatolog), dr. I. (dermatolog)]; blocul de parafină în care se află fixat țesutul recoltat de la pacient, în custodia arhivei cabinetului pentru o perioada de 30 ani; lamele cu secțiuni din țesut, colorată pentru a putea fi examinată histopatologic; diagnosticul eliberat, transmis și necontestat de nimeni care a fost valorificat la tratament chirurgical și/sau medicamentos; în total peste 400 de înscrisuri de diagnostic de histopatologie; valoarea acestor examene histopatologice reprezentând suma de 149.035,73 RON.

De asemenea, instanța de apel a făcut aprecieri fără niciun temei cu privire la diagnosticele de FCD atunci când a precizat că probele nu au fost lucrate și diagnosticele nu au fost puse, ci doar declarate spre decontare.

A mai susținut recurentul-reclamant că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, comițând în acest fel un exces de putere.

În concret, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra imaginilor foto care demonstrează faptul că au fost efectuate examinările etiologice și histopatologice cu privire la boli din sfera ginecologică, dermatologică și chirurgicală, cu privire la contractul încheiat perfect valabil între recurent și Prof. Dr. E., dar nici nu a făcut vorbire despre conținutul Anexei 4 - standardul II.4 din Ordinul nr. 106/2015, iar medicii angajați ai unității controlate, C. și E., au asigurare de răspunedere civilă în asigurare, conform raportului de control, la obiectivul nr. 3, pag. 4. Conform art. 7, lit. s) din contractul de furnizare nr. x din 29.04.2019, unitatea controlată s-a obligat să asigure prezența unui medic cu specialitatea medicină de laborator sau biolog, ori, în cauză, recurentul are 2 medici de specialitate - anatomo-patologic - angajați cu contract de muncă pentru Prof. dr. E., respectiv dr. C. așa cum este consemnat în art. 3 din contractul x/2018, cât și în raportul de control la obiectivul nr. 1.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra aspectului reținut de prima instanță cu privire la neîndeplinirea obligațiilor de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași constând în emiterea deciziilor și a proceselor-verbale de soluționare a contestațiilor referitor la admiterea parțială a contestației administrative și, implicit, la raportul de control nr. x/31.01.2019, ținând cont că modificarea parțială a conținutului acestuia nu a fost definitivată printr-o decizie/proces-verbal de soluționare în care să se consemneze noua situație de fapt constatată diferit de cea inserată în raportul inițial. De altfel, nici raportul de control nu a fost definitivat printr-o decizie emisă de directorul general al Casei de Asigurări.

Recurentul a menționat că instanța de apel, cu ignorarea principiului aflării adevărului, a trecut peste suma parțial admisă prin contestația inițiată de recurent pe cale administrativă, deși Casa de Asigurări de Sănătate Iași a apreciat că au existat reactivii necesari efectuării probelor și a redus suma inițial stabilită de la 318.495,14 RON cu suma de 64.819,41 RON, rămânând de plată suma de 253.675,73 RON, sumă care nu reprezintă doar analiza pretins a fi consemnată în mod olograf (FCD cod 29025), ci toate diagnosticele emise în decursul a trei ani (ianuarie 2016- noiembrie 2019), analiza respectivă regăsindu-se în raportul de control nr. x/31.01.2019 (pagina 4, alin. (8), cu valoarea estimativă de 104.640 RON.

A reiterat critica sub aspectul nepronunțării instanței de apel asupra sumei de 395,59 RON din totalul de 293.660,14 RON, în condițiile în care, cu privire la aceasta, a existat anterior un litigiu, finalizat prin decizia nr. 46/07.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2020, în care Casa de Asigurări de Sănătate Iași a solicitat recuperarea acestei sume, pe motiv că ar fi fost încasată necuvenit de către recurent, întrucât ar fi prestat servicii medicale pe perioada în care asigurații ar fi figurat internați în regim de spitalizare continuă.

Or, în susținerea opiniei recurentului potrivit căreia pacienții care au beneficiat de investigația de la cabinetul recurentului și al medicului prescriptor nu se aflau în același timp internați în clinici de aceeași specialitate cu investigațiile cerute și efectuate la recurent, a depus biletele de trimitere însoțite de dovada diagnosticelor, context în care instanța de apel din acel dosar a respins pretenția Casei de Asigurări de Sănătate Iași.

Recurentul a mai arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra chestionarelor făcute de Casa de Asigurări de Sănătate Iași pacienților aleși aleatoriu, care confirmau efectuarea serviciilor, contrar celor reținute în raport de control.

De asemenea, instanța de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea cauzei de față, în circumstanțele expuse, impunând în sarcina instanței obligația de a oferi o motivare completă, reală și explicită în privința fiecărui capăt de cerere, argumentele pentru care a admis sau a respins pentru fiecare dintre părțile litigante, fiecare probă, respinsă sau admisă, care a convins-o sau nu despre utilitatea ei, în acord cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de apel a apreciat în mod nelegal faptul că, prin apelul formulat, Casa Națională de Asigurări Iași a contestat rolul informativ al raportului de control și s-a legat producerea de efecte a actului sancționator de Decizia președintelui-Director General al acesteia de admitere în parte a contestației, deși o astfel de apărare nu se regăsește în concret în motivarea apelului ceea ce relevă o adăugare din oficiu pentru salvgardarea intereselor intimatei-pârâte.

Consecvența instanței de apel privitoare la existența unui proces-verbal de soluționare a contestației administrative formulate de recurent, deși acesta nu există, denotă o încălcare gravă a principiului dreptului la un proces echitabil și, totodată, o ieșire din cadrul atribuțiilor sale prin imixtiunea în domenii excluse intervenției puterii judecătorești, prin substituirea comisiei de rezolvare a contestațiilor, ceea ce denotă exces de putere.

A mai susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce conține aspecte contradictorii, de vreme ce a reținut, pe de o parte, că prin admiterea parțială a contestației administrative s-a recunoscut existența reactivilor, iar pe de altă parte, că s-a anulat toate investigațiile din perioada ianuarie 2016- noiembrie 2018, ceea ce denotă o lipsă de interes și aprofundare a situației deduse judecății.

Or, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a reținut consemnarea unei analize cod 29025 suplimentar față de investigațiile recomandate care reprezintă 104.640 RON, conform raportului de control (la pagina 4, alin. (8), însă nu a recunoscut celelalte investigații efectuate în cuantum de 149.035,73 RON, deși în urma soluționării contestației a recunoscut deținerea reactivilor necesari efectuării celorlalte investigații până la suma totală de 253.675,73 RON.

O altă motivare contradictorie a deciziei atacate rezidă din referirea instanței de apel la diferențierea dintre diagnosticele histopatologice și citodiagnostic, în sensul că reprezintă o simplă susținere a apelantului-reclamant care nu a reprezentat cauza acțiunii la prima instanță și nu și-a găsit suport în răspunsul la interogatoriu.

În concret, instanța de apel a ignorat cele susținute de recurent prin acțiunea introductivă de instanță, prin notele de concluzii și suplimentele la notele de concluzii și prin întâmpinarea la apelul formulat de apalanta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate Iași, cu privire la diferența dintre diagnosticele histopatologice care au avut drept produs biologic (țesut piele de la pacienți bărbați, copii și femei, țesut glandă mamară, țesut col uterin), tumori benigne și tumori maligne; diagnosticele citodiagnostic FCD care privesc doar secreții din col uterin și glandă mamară; diferența dintre țesut, de pe o parte, și secreții, pe de altă parte, esențială pentru diagnosticele din anatomia-patologică.

De altfel, în mod contradictoriu instanța de apel a admis ca fiind pertinente toate aspectele din raportul de control nr. x/2019 ce vizau nereguli clare, contrar celor reținute de echipa de control la pct. 5 al acestui document cu privire la nesiguranța constatărilor ca fiind reale, acordând astfel girul menținerii tuturor dispozițiilor din acest raport, deși conțin dispoziții contradictorii și divergente privitoare la textele legale la care au recurs organele de control, la reactivii existenți, la contractul de muncă cu d-na profesor E., la dovezile de achitare a tuturor dărilor către stat, la toate aspectele dovedite cu înscrisuri de recurent.

A mai arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului 5 al cererii introductive, în condițiile în care soluția de admitere parțială a pretențiilor reclamantului, pronunțată de prima instanță, a avut la bază un incident procedural administrativ (excepție) cu excluderea aspectelor de fond, întrucât lipsa documentelor finale cu valoare de executare a condus la concluzia că cele 2 documente (raport și admiterea parțială a contestației) sunt lipsite de efecte juridice.

Cum organul de control din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate nu și-a asumat concluzia efectuării sau a neefectuării cu certitudine a analizelor supuse controlului, lăsând acest aspect la dispoziția instanței de judecată, aceasta trebuia să valorifice situația de dubiu inserată de echipa de control și să concluzioneze asupra existenței sau inexistenței probelor medicale, a diagnosticelor oferite de recurent.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat, sub un prim aspect, că decizia atacată a fost pronunțată în dosarul nr. x/2019, în loc de 1030/99/2019***; un alt aspect vizează faptul că instanța de apel a acordat suma de 253.675,73 RON, fără a îndepărta suma de 395,59 RON, constatată ca fiind necuvenită Casei de Asigurări de Sănătate Iași prin decizia 46/7.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că prin decizia atacată, în soluționarea apelului, nu a detaliat temeiurile de fapt și de drept care au condus la soluția respectivă, deși era necesar și obligatoriu să realizeze o veritabilă cercetare judecătorească a fondului litigiului și pe baze științifice, de necontestat, care să conducă la infirmarea tuturor serviciilor medicale paraclinice (investigații de tip diagnostic histopatologic, cât și citodiagnostic) în perioada 2016-2018, așa cum a susținut apelanta-intimată.

Astfel, instanța de apel era obligată să verifice atât legalitatea hotărârii ce face obiectul apelului (aplicarea și interpretarea corectă a legii), cât și temeinicia acesteia (stabilirea corectă a situației de fapt), adică să rejudece fondul, în limitele determinate expres sau implicit prin cererea de apel, să argumenteze de ce a respins susținerile părții adverse, felul în care a analizat probatoriile administrate și cum a interpretat, în manieră proprie, dispozițiile legale incidente.

III. Apărările formulate în cauză

La data de 17 mai 2024, prin poștă electronică, în termen legal, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Iași a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu consecința respingerii pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată și a daunelor morale, ca fiind neîntemeiate.

În susținerea poziției sale procesuale, cu privire la excepția nulității recursului, a arătat că niciuna dintre alegațiile recurentului nu tinde la motivarea cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. invocate în susținerea căii de atac.

Sub acest aspect, a menționat că instanța de apel a indicat în mod amănunțit parcursul judiciar al dosarului nr. x/2019 la Tribunalul Iași, precum și hotărârea judecătorească care a făcut obiectul analizei acesteia, și anume sentința civilă nr. 941/23.07.2020, pronunțată de către Tribunalul Iași.

Totodată, a precizat că instanța de apel a analizat amănunțit corectitudinea acelor părți din raportul de control care au rămas în vigoare și au fost menținute după analiza în faza necontencioasă, deși prin motivele de recurs s-au reiterat aspecte asupra cărora instanțele judecătorești nu mai sunt în măsură să se pronunțe, câtă vreme acestea au fost deja înlăturate din discuție, fiind admise de către comisia de soluționare a contestațiilor probele depuse ulterior acțiunii de control de către recurent.

De altfel, prin motivele de recurs, recurentul a reluat argumentele aduse în fața instanței de apel, indicând numai motive de netemeinicie a deciziei atacate, iar nu motive de nelegalitate, stabilirea situației de fapt este de competența exclusivă a instanțelor de fond, instanței de recurs revenindu-i numai atribuții vizând controlul de legalitate.

Este real că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Or, în speță, nu se poate vorbi nici despre o motivare sumară și nici despre o preluare a concluziilor vreunei instanțe, câtă vreme instanța de apel a indicat punctual care au fost capetele de cerere supuse analizei și a efectuat analiza punctuală a fiecăruia dintre acestea, motivând și consolidându-și raționamentul juridic pentru fiecare aspect în parte, făcând trimitere inclusiv la prevederile contractuale asumate de către părți și la legislația incidență în cauză.

Astfel, nemulțumirea recurentului față de modul de soluționare a pretențiilor sale în sensul respingerii celor învederate de către acesta nu poate constitui motiv de nelegalitate, iar hotărâri judecătorești pronunțate în cadrul altor spețe, depuse la dosar de recurent, nu au legătură cu prezenta cauză, instanța de apel făcând referire în cadrul încheierii din data de 08 februarie 2024, cu privire la utilitatea, pertinența și concludența înscrisurilor depuse la dosar, la data de 13 februarie 2023, și încuviințate, urmează a fi analizată prin raportare la ansamblul probator.

În subsidiar, a susținut că unele alegații cu privire la aspectele de fond reiterate de către recurent sunt contrarii legislației și contradictorii față de criticile aduse raportului de control și imputării sumelor ce se regăsesc în expunerea situației de fapt, deși calea de atac a recursului este destinată exclusiv motivelor de nelegalitate, făcând trimitere punctuală la acestea.

A precizat că recurentul nu a probat deținerea de competențe specifice în domeniul specialității clinice ginecologie, care să fi permis adăugirea unilaterală de analize suplimentare pe biletele de trimitere întocmite de către medicii specialiști și/sau contactul direct cu pacienții pentru care se presupune că ar fi considerat dr. C. că se impuneau analize suplimentare, în pofida susținerilor recurentului adăugarea de analize suplimentare a fost constatată a fi făcută doar pe biletele de trimitere emise de către medicii de specialitate obstetrică-ginecologie.

Cu privire la obținerea consimțământului liber exprimat al doamnei dr. E. la contractare, a precizat că au fost depuse înscrisuri care nu conțineau semnătura valabilă a celui de-al doilea medic pentru care dr. C. și-a asumat declarația pe propria răspundere că își desfășoară activitatea în cadrul cabinetului recurentului.

Prin urmare, întrucât încheierea contractului de furnizare de servicii medicale a fost viciată ab initio, orice solicitare de repunere a părților în situația anterioară și de reluare a relațiilor contractuale este nulă și neavenită. A trece peste exprimarea liberă a consimțământului unei persoane și a se considera că această persoană (dr. E.) ar fi putut fi inclusă în contractarea din 2018 doar în baza voinței unilaterale a reprezentantului legal al cabinetului recurentului este o gravă încălcare a securității juridice a contractelor.

Soluția rezilierii contractului încheiat în condiții de viciere de fond în 2018 este un remediu legal, astfel că pretențiile reclamantului de repunere a părților în situația contractului încheiat nelegal sunt inadmisibile, făcând trimitere pe larg la neregulile identificate cu privire la serviciile medicale supuse raportării și decontării în mod nereal de către recurent, la partea din contestație pentru care au fost admise susținerile recurentului și cea pentru care s-au menținut măsurile dispuse prin raportul de control, precum și la aspectele privind încetarea contractului prin reziliere din motive imputabile recurentului.

IV. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20 februarie 2019, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 mai 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului declarat în cauză la data de 08 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Iași, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Prin criticile formulate, ce vizează exclusiv soluția de admitere a apelurilor pârâtei, recurentul-reclamant a invocat în mod explicit motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Din dezvoltarea acestor critici, reiese că este posibilă analizarea lor din perspectiva acestor cazuri de recurs, chiar dacă se va proceda la sistematizarea și reîncadrarea lor corespunzătoare, în raport de conținutul concret și de finalitatea urmărită, atașându-se, totodată, unui singur motiv de recurs criticile repetate, după cum se va arăta în cele ce succed. Se va avea în vedere, de asemenea, că recurentul-reclamant a reproșat instanței de apel nerespectarea exigențelor unui proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și de art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, sub mai multe aspecte, dar acestea relevă, în realitate, critici de nelegalitate distincte.

Nu este, astfel, incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece aceasta operează în situația în care niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ. și nici nu este posibilă recalificarea lor, în funcție de conținutul concret al criticilor formulate, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Totodată, s-a ignorat faptul că raportul de control nr. x/31.01.2019 și admiterea parțială a contestației administrative nu produc efecte juridice prin ele însele, fiind necesară emiterea, în baza lor, a unor decizii emise de directorul general al Casei de Asigurări.

Aceste susțineri evocă motivele de casare prevăzute la pct. 5, respectiv pct. 8, ambele din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care vizează încălcarea principiului disponibilității la evocarea fondului în apel și respectiv, efectele juridice ale raportului de control, astfel cum a fost modificat prin procesul-verbal de admitere în parte a contestației, prin raportare la normele aplicabile.

Prin considerentele deciziei recurate s-a reținut în mod explicit împrejurarea că măsurile propuse prin raportul de control și prin procesul-verbal de soluționare a contestației au fost aprobate de către directorul general al casei de asigurări de sănătate.

Această constatare a instanței de apel se bazează pe prevederile H.G. nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019, hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 270 din 27 martie 2018.

În ceea ce privește rezilierea, potrivit art. 18 din Anexa nr. 2 ("Contractul-cadru") a acestui act normativ, "Contractul de furnizare de servicii medicale se reziliază de plin drept printr-o notificare scrisă a casei de asigurări de sănătate, în termen de maximum 5 zile calendaristice de la data aprobării acestei măsuri, conform prevederilor legale în vigoare, ca urmare a constatării următoarelor situații(...)". Norma a fost preluată în mod identic în contractul încheiat de părți în baza H.G. nr. 140/2018, sub nr. x/29.04.2018, cu referire specifică la furnizarea de servicii medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate (art. 15 alin. (1).

Cât privește sumele de bani stabilite prin raportul de control ca fiind încasate în mod necuvenit, același H.G. nr. 140/2018 prevede modalitatea de recuperare, stipulând în art. 17 alin. (6) alineat final că "Pentru recuperarea sumelor care sunt stabilite ca urmare a unor acțiuni de control, suma se recuperează în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data notificării furnizorului de servicii medicale, prin plată directă. În situația în care recuperarea nu se face prin plată directă, suma se recuperează prin executare silită." O clauză identică a fost inserată și în contractul nr. x/29.04.2018 (art. 14 alineat ultim).

Nu se poate considera, în acest context, că raportul de control are doar un rol informativ, astfel cum susține recurentul, cât timp stabilește măsurile ce se impun ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale ale furnizorului de servicii, cu condiția aprobării de către directorul general și a notificării furnizorului, acte de emiterea cărora este legat doar momentul aplicării măsurilor stabilite prin raportul de control.

Prin urmare, instanța de apel a redat în mod corect efectele juridice ale raportului de control, urmând a fi înlăturată critica pe acest aspect, fără ca situația de fapt reținută, referitoare la aprobarea de către directorul general al casei de asigurări a constatărilor din raportul de control, să poată fi reanalizată în calea de atac a recursului, deoarece verificările instanței de control judiciar se circumscriu exclusiv legalității deciziei recurate, nu și temeiniciei acesteia, prin prisma situației de fapt stabilite pe baza probelor administrate.

În ceea ce privește respectarea principiului disponibilității în apel, se observă, în primul rând, că procesul-verbal întocmit de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Iași, prin care a fost admisă contestația reclamantului din cauza de față împotriva raportului de control nr. x/31.01.2019, se regăsește la dosar, respectiv la filele x din vol. III al dosarului Tribunalului Iași, contrar celor pretinse de către recurent.

În al doilea rând, nu poate fi primită critica recurentului conform căreia instanța de apel, raportându-se la procesul-verbal de soluționare a contestației, s-ar fi substituit Comisiei de contestații din cadrul casei de asigurări de sănătate.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea raportului de control menționat, prin care s-a constatat neexecutarea obligațiilor asumate de către reclamant prin contractul de furnizare de servicii medicale în asistența medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice nr. 2671/29.04.2018 încheiat cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași și, consecutiv, îndeplinirea condițiilor de operare a pactului comisoriu prevăzut de art. 15 din contract, precum și încasarea de către reclamant, în mod necuvenit, a unor sume de bani. Reclamantul a contestat intervenirea rezilierii de drept a contractului și încasarea necuvenită a sumelor de bani, solicitând, la rândul său, repararea daunelor provocate de către pârâtă, ca urmare a încălcării de către aceasta a propriilor obligații contractuale.

Incontestabil, litigiul de față are caracter civil, decurgând din contractul încheiat de părți, în condițiile în care art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede în mod expres că relațiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract.

Or, evocând fondul, instanța de apel a analizat dacă pactul comisoriu inserat în convenția părților a produs efecte, ca urmare a neîndeplinirii oblig