ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 02.09.2024 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Olt a solicitat anularea extrasului din raportul de control nr. x/08.05.2024 și a notificării nr. x/08.05.2024 de reziliere a contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice nr. CP132/28.03.2024, începând cu data de 08.05.2024, precum și obligarea pârâtei la repararea pagubei ca urmare a rezilierii contractului, în sumă totală de 251.841 RON, calculată până la data introducerii cererii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2729 din data de 20.03.2025 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Olt, în favoarea Tribunalului Olt, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul București a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 107 C. proc. civ. și art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate cu art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Curtea a concluzionat că o astfel de cerere, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi valorificată pe calea contenciosului administrativ, fiind acte administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Olt, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 390 din data de 04.06.2025 prin care a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat compentența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Olt, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În motivare, s-au reținut incidente în cauză dispozițiile art. 1 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, față de sediul reclamantei din București, s-a apreciat ca fiind competent Tribunalul București, în soluționarea prezentei cauze.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Olt, secția I civilă, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în timp ce Tribunalul Olt a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 1 și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Pe calea prezentei acțiuni reclamanta a solicitat anularea extrasului din raportul de control nr. x/08.05.2024 și a notificării nr. x/08.05.2024 de reziliere a contractului de furnizare de servicii medicale nr. CP132/28.03.2024 și obligarea pârâtei la repararea pagubei, ca urmare a rezilierii contractului, în sumă totală de 251.841 RON.

Verificând raportul de control nr. x/08.05.2024, Înalta Curte constată că prin acesta s-a stabilit sancționarea cu rezilierea contractului nr. x/28.03.2024, ca urmare a nerespectării obligației prevăzute de art. 7 lit. s) din contract, conform prevederilor art. 17 alin. (1) lit. h) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală spitalicească.

Prin notificarea nr. x/08.05.2024 s-a stabilit sancționarea cu rezilierea contractului nr. x/28.03.2024, începând cu data de 08.05.2024, pentru nerespectarea prevederilor art. 7lit. i) în acord cu art. 17 lit. h) din contractul de furnizare servicii medicale de specialitate în ambulatoriu pentru specialități paraclinice nr. 132/28.03.2024.

Potrivit Contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialități paraclinice, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. C. pen. 132/28.03.2024 încheiat între părți, la art. 24 se stipulează că litigiile legate de încheierea, derularea și încetarea prezentului contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabilă; litigiile nesoluționate pe cale amiabilă dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate se soluționează de Comisia de Arbitraj care funcționează pe lângă C.N.A.S. sau de către instanțele de judecată.

În drept, potrivit art. 305 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 "CNAS și casele de asigurări organizează și efectuează controlul activității desfășurate de furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale în baza contractelor încheiate de aceștia cu casele de asigurări de sănătate".

Potrivit dispozițiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, privind reforma în domeniul sănătății, "Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale".

La data introducerii cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, respectiv, 02.09.2024, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății intrase în vigoare, astfel că dispozițiile art. 255 alin. (1) din Lege sunt incidente, textul de lege stabilind fără echivoc natura juridică a relațiilor contractuale dintre furnizorii de medicamente și casele de asigurări de sănătate.

Legea a statuat pe deplin că relațiile privind furnizarea de servicii medicale sunt de natură civilă, astfel că nici cel care o interpretează nu poate să stabilească decât ceea ce legea prevede expres, în speță, caracterul civil al Contractului de furnizare de servicii medicale de specialitate din ambulatoriu, pentru specialități paraclinice, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, nr. CP132/28.03.2024.

Având în vedere aceste dispoziții legale și capetele de cerere principale formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că litigiul dintre furnizorul de medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Olt este de natură civilă și este de competența instanțelor civile.

Extrasul din raportul de control nr. x/08.05.2024 și notificarea de reziliere a contractului nr. x/08.05.2024 a căror anulare se solicită, nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 (pentru contestarea cărora ar fi fost competentă instanța de contencios administrativ), ci reprezintă sancțiuni aplicate ca urmare a constatării de către organele de control din cadrul instituției pârâte a nerespectării de către reclamantă a unor obligații stabilite prin Contractului de furnizare de servicii medicale de specialitate din ambulatoriu, pentru specialități paraclinice, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. CP132/28.03.2024, încheiat între părți, respectiv, sancțiuni contractuale aplicate în baza 17 lit. h).

Totodată, fiind vorba despre relații de natură civilă, orice acțiune în pretenții - izvorând din respectarea totală sau parțială a clauzelor contractuale trebuie raportată obligatoriu la normele de procedură reglementate de dispozițiile C. proc. civ., respectiv, art. 94 și 95, cu trimitere la art. 107 din același Cod. Astfel, competența materială și teritorială în primă instanță, atât în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cât și în raport de normele de procedură anterior menționate, aparține Tribunalului Olt.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus arătate și în raport de obiectul cauzei, litigiu izvorând din relațiile contractuale dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Olt.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 255 alin. (1) din legea nr. 95/2006, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.