ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 686/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la 19.12.2017 sub nr. dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Ilfov, anularea Raportului de control operativ nr. x/02.10.2017 și a procesului-verbal nr. x/15.11.2017, exonerarea de la plata obligațiilor stabilite prin actele contestate, suspendarea executării raportului de control și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin cererea precizatoare și completatoare a cererii de chemare în judecată formulată la 03.05.2018, reclamanta a arătat, în ceea ce privește capătul de cerere privind executarea Raportului de control operativ nr. x/02.10.2017, că acesta vizează exclusiv suma de 34.668,80 RON, stabilită prin raportul de control și rămasă neexecutată. A solicitat completarea petitului cu un nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.370.368 de RON, nelegal reținută în temeiul Raportului de control operativ nr. x/02.10.2017.

Prin sentința civilă nr. 2859/03.05.2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că obiectul cauzei îl constituie aplicarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, în condițiile în care reclamanta A. S.R.L. a contestat actele de control care privesc executarea contractului de furnizare nr. x/11.04.2017, litigiul având natură civilă astfel cum prevede în mod expres art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la 30.07.2018, sub numărul x/2018.

Prin sentința civilă nr. 6307/10.10.2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea acestuia. Instanța a reținut că acțiunea formulată este o acțiune în contencios administrativ, având în vedere natura de act administrativ a Raportului de control nr. x/02.10.2017 emis de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Ilfov și prin urmare competența se stabilește prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 11.02.2019, Curtea de Apel București a stabilit că instanța competentă să soluționeze prezenta cauza este Tribunalul București - secție civilă, întrucât Raportul de control nr. x/02.10.2017, deși este emis de o autoritate publică, nu reprezintă un act administrativ, nefiind emis în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci este un act juridic de drept privat în legătură cu executarea contractului de furnizare de servicii medicale nr. 879RAD2/11.04.2017.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2018.

Prin cererea precizatoare din 09.05.2019, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.405.036,80 RON reținute nelegal în temeiul Raportului de control operativ nr. x/02.10.2017.

Prin sentința nr. 496/19.06.2020 pronunțată în dosar nr. x/2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1674/11.11.2022 pronunțată în dosar nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 496/19.06.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018; a anulat sentința civilă și a acordat termen pentru evocarea fondului la 03.02.2023.

Prin decizia civilă nr. 186/A/29.02.2024 pronunțată în dosar nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în evocarea fondului, a încuviințat, în parte, solicitarea de majorare formulată de expert și a dispus majorarea onorariului cu suma de 2000 de RON; a obligat reclamanta să plătească diferența de onorariu în cuantum de 2000 de RON; a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 34.668,80 RON; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.467,59 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 186/A/29.02.2024 pronunțată în dosar nr. x/2022 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Ilfov.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, conține motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, iar motivele existente sunt insuficiente pentru a justifica soluția adoptată de instanța de fond.

Cu privire la sancțiunea aplicată, recurenta a precizat că evidența electronică AMS este cu utilizare internă, aparține reclamantei și se află în gestiunea permanentă a acesteia. La data controlului, această evidență a fost constatată ca având deficiențe clare privind înregistrarea datelor pacienților și implicit diferențe raportate în Sistemul Informatic Unic Integrat, fapt ce nu a putut fi contrazis nici prin expertiza efectuată în cauză, astfel încât măsura de restituire a sumei de 34.668 RON impusă de către instanța de fond este netemeinică și nelegală, atâta timp cât echipa de control inițială, dar și cea care a făcut verificările ulterior depunerii contestației nu a identificat faptul că pacienții respectivi ar fi depășit sumele solicitate la decontare prin datele depuse de Sistemul Informatic Unic Integrat de către reclamantă.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material referitoare la contractele de furnizare servicii medicale, în special prevederile art. 7 lit. f) și q) din contractele de furnizare servicii de radioterapie pentru anul 2017, ignorând obligațiile A. S.R.L. privind evidențierea corectă a serviciilor medicale în sistemul informatic intern și raportarea acestora în Sistemul Informatic Unic Integrat. De asemenea, recurenta consideră că sancțiunile aplicate sunt nejustificate, deși acestea erau fundamentate pe neconformități constatate în timpul controalelor.

Or, din punct de vedere legal, raportul de control este un act autentic în accepțiunea art. 269 alin. (2) din C. proc. civ. și, potrivit dispozițiilor art. 270 din C. proc. civ., raportul de control face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa în fals, cu privirile la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.

În ceea ce privește nelegalitatea sancțiunilor aplicate, precizează faptul că a aplicat sancțiuni financiare și administrative în baza Raportului de control operativ nr. x/02.10.2017 și a procesului-verbal nr. x/15.11.2017. Aceste sancțiuni au fost legale și justificate, fiind întemeiate pe încălcările contractuale constatate.

A mai arătat că instanța de fond a decis anularea acestor sancțiuni fără a lua în considerare toate probele pe care le-a prezentat, inclusiv documentele justificative și rapoartele de control care atestă neconformitățile identificate. În plus, legat de administrarea probelor, susține că analiza acestora a fost insuficientă, instanța de fond analizând superficial probele prezentate de părți, având în vedere că documentele esențiale, precum Raportul de control operativ nr. 575 și procesul-verbal nr. x, au fost ignorate sau neglijate în analiza instanței.

Totodată, apreciază că instanța a omis să ia în considerare explicațiile detaliate pe care le-a furnizat privind procedurile și normele aplicabile, precum și relevanța acestora în contextul controalelor efectuate la A. S.R.L..

O altă critică adusă instanței de fond este cea privind încălcarea principiului contradictorialității, despre care arată că nu a fost respectat, oferindu-i-se reclamantei un avantaj procesual nejustificat, ignorându-se argumentele și probele prezentate, instanța concentrându-se exclusiv pe cererile și susținerile reclamantei. Or, principiul contradictorialității impune ca ambele părți să aibă posibilitatea de a-și expune argumentele și de a prezenta probele relevante în mod echitabil și imparțial. Ignorarea contribuțiilor unei părți reprezintă o încălcare a acestui principiu fundamental.

Prin întâmpinarea înregistrată la 07.06.2024, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului, arătând că motivele de recurs au fost indicate pur formal, fără a se prezenta argumente din care să rezulte incidența acestora, respectiv nu se evidențiază în mod concret o lipsă a motivării hotărârii instanței de apel și nici norme de drept material încălcate sau apreciate greșit de către aceasta.

A mai invocat și excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte în formularea motivelor de recurs vizând soluția instanței de apel privind cererea reclamantei de anulare a sancțiunii aplicate pentru nerespectarea art. 7 lit. q) din contract (perceperea de sume pacienților pentru consultațiile prealabile includerii în PNS), întrucât prin hotărârea recurată instanța de apel a respins pretențiile reclamantei vizând această sancțiune.

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea instanței de apel este motivată potrivit legii, au fost expuse raționamentele juridice care au fundamentat soluția pronunțată și nu există motive contradictorii, astfel cum susține recurenta.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că recurenta nu a indicat, în mod concret, normele de drept material care au fost încălcate de instanța de apel și invocă, pentru prima dată în recurs o pretinsă aplicabilitate a unor norme de drept procesual, a căror încălcare nu se circumscrie motivului de recurs invocat, respectiv art. 269 alin. (2) și art. 270 C. proc. civ., susținând că Raportul de control ar fi un act autentic.

În acest sens, intimata arată că indiferent de natura de act administrativ sau de act civil a Raportului de control, nu există argument juridic care să susțină caracterul de act autentic al acestuia, care este reglementat de dispozițiile Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul CNAS nr. 1012/2013.

Tot pentru prima dată în recurs, recurenta invocă și o serie de dispoziții din Legea nr. 95/2006, fără a evidenția în ce măsură ar avea aplicabilitate în cauză, respectiv art. 53 alin. (2), art. 305 alin. (1), art. 277, art. 138 din actul normativ menționat.

Intimata a expus pe larg aspecte ce țin de fondul cauzei și de contextul în care a fost întocmit Raportul de control și a concluzionat că, față de contextul factual și probele administrate, soluția instanței de apel este una conformă legii.

Recurenta formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare și admiterea recursului astfel cum a fost motivat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 15.01.2025, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L..

A admis în principiu recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Ilfov împotriva deciziei nr. 186/A din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 19 martie 2025, ora 9

00

, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurenta a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. privind nelegalitatea hotărârii atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, respectiv pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., privind nelegalitatea hotărârii pronunțate cu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta reglementează trei ipoteze, care au drept efect casarea unei hotărâri și anume:

a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârșire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanță;

b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic;

c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare.

Dacă pentru invocarea nemotivării hotărârii supuse căii de atac, în principiu, este suficientă trimiterea la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., pentru celelalte două variante normative - motivarea contradictorie ori motivarea pe baza unor motive străine de natura pricinii - partea este ținută să indice instanței de recurs și să dezvolte această ipoteză de casare prin critici concrete, din care să reiasă cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanța de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) sau să indice acele considerente străine de natura pricinii.

În cauză, recurenta pretinde, pe de o parte, că motivarea hotărârii nu arată argumentele care determină instanța de fond să admită cererea reclamantei, deci, practic, se invocă o nemotivare.

Pe de altă parte, recurenta susține că hotărârea instanței de apel este fondată pe motive contradictorii soluției, în sensul că, deși reține corect faptul că aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. a) din contract a fost determinată de încălcarea, de către reclamantă, a obligației asumată conform art. 7 lit. q), prin perceperea unor sume de bani aferente consultațiilor efectuate în strânsă legătură și în vederea efectuării serviciilor de radioterapie supuse decontării în cadrul subprogramului de radioterapie a bolnavilor cu afecțiuni oncologice, realizate în regim de spitalizare de zi, conform Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate cirative pentru anii 2017-2018, aprobate prin Ordinul nr. 245/2017, a admis totuși în parte cererea reclamantei.

În esență, recurenta afirmă că, întrucât una dintre sancțiunile aplicate reclamantei a fost găsită întemeiată, împrejurarea că totuși acesteia i s-a admis în parte acțiunea, iar recurenta-pârâtă a fost obligată să restituie reclamantei suma de 34.668,80 RON, contravine acelor considerente ale instanței care au găsit justificată sancționarea reclamantei pentru nerespectarea anumitor obligații contractuale conținute în contractul de furnizare servicii radioterapie.

În evaluarea criticilor subsumate cazului de casare, Înalta Curte apreciază util a fi expuse anumite circumstanțe esențiale ale cauzei, astfel cum în mod corect au fost stabilite de către instanțele devolutive și necontestate de către părți.

Astfel, se reține că, în urma controlului operativ efectuat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Ilfov în perioada 11.09.2017-12.09.2017 la punctul de lucru al intimatei-reclamante aflată în raporturi contractuale cu recurenta-pârâtă (contractul de furnizare servicii de radioterapie nr. 879 RAD 1/15.02.2016 și nr. 879 RAD 2/2017), a fost întocmit Raportul de control operativ nr. x/02.10.2017 (a cărui anulare se solicită în prezenta cauză), prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 7 lit. f), j) și q) din contractul de furnizare servicii radioterapie încheiat între părți în anul 2017.

Urmare a constatării acestor nereguli, intimata-reclamantă a fost sancționată cu reținerea unei sume totale de 1.405.036,80 RON, astfel: 34.668,80 RON pentru nerespectarea obligației menționate la lit. f); avertisment, pentru nerespectarea obligației menționate la lit. j); 1.370.368 RON, pentru nerespectarea obligației menționate la lit. q).

Instanța de apel, analizând legalitatea și temeinicia sancțiunilor aplicate, a constatat că aplicarea sancțiunii avertismentului excedează cadrului procesual stabilit prin decizia intermediară și că evocarea fondului vizează doar soluționarea capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei de 1.405.036,80 RON, respectiv a sancțiunilor aplicate în temeiul art. 7 lit. f) și q) din contractul de furnizare servicii radiologice.

În ce privește prima sancțiune aplicată, instanța de apel a reținut că obligațiile prevăzute de art. 7 lit. f) din contract au fost respectate, astfel încât nu se impunea aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. a) din contract, împrejurare față de care, admițând în parte acțiunea reclamantei, a obligat recurenta-pârâtă la restituirea, către reclamantă, a sumei de 34.668,80 RON.

În ce privește a doua sancțiune aplicată, instanța de apel a reținut, pe baza probelor administrate, că obligația prevăzută la art. 7 lit. q) din contract a fost încălcată, astfel încât sancțiunea prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. a) a fost corect aplicată.

Contrar susținerilor recurentei, împrejurarea că instanța de apel a găsit întemeiate în parte solicitările reclamantei nu este una aptă să atragă incidența cazului de casare invocat, întrucât nu reflectă o contradicție între dispozitiv și considerente, cum în mod greșit învederează recurenta-pârâtă.

Având a analiza legalitatea și temeinicia aplicării a două sancțiuni distincte, vizând obligații contractuale diferite, instanța de apel a constatat că pentru una din aceste obligații, sancțiunea pecuniară nu se justifică (art. 7 lit. f) din contractul de prestări servicii radiologice), iar pentru cealaltă obligație (prevăzută de art. 7 lit. q) din contract), sancțiunea respectivă a fost corect aplicată și a dispus în consecință, obligând recurenta-pârâtă să restituie reclamantei suma de bani aferentă obligației constatate ca fiind îndeplinite.

În ce privește pretinsa nemotivare, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat susținerile părților, a stabilit situația de fapt și dispozițiile legale incidente și a argumentat în mod corespunzător soluția adoptată, indicând, în concret, care au fost rațiunile pentru care a găsit întemeiate parte din pretențiile reclamantei dar și care a fost justificarea pentru care a înlăturat anumite pretenții.

Prin urmare, motivarea instanței de apel răspunde exigențelor legale, instanța arătând considerentele care au condus la adoptarea soluției, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că verificarea legalității hotărârii presupune, pentru faza procesuală a recursului, să se stabilească dacă, la situația de fapt, așa cum a fost ea determinată de instanțele devolutive pe baza probelor administrate, a fost corect aplicată legea.

Aceasta întrucât motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. poate fi invocat doar atunci când, prin hotărârea recurată, s-a produs o încălcare a legii, respectiv dacă soluția este în contradicție cu legea care a fost aplicată raportului juridic dedus judecății, iar înlăturarea acestei contradicții se impune în raport cu faptele și temeiurile de drept incidente, astfel cum acestea au fost, pe deplin, stabilite în cauză.

Prin urmare, subsumat acestui motiv de nelegalitate, care se referă la cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de control judiciar nu poate analiza decât acele critici care vizează exclusiv modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei pendinte, susținerile care vizează situația de fapt și modul de evaluare a acesteia și a probelor neputând forma obiect de analiză în recurs, întrucât nu constituie motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci de netemeinicie a acesteia, care excedează cadrului restrictiv impus de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în limitele căruia poate fi exercitată și soluționată calea extraordinară de atac a recursului.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă învederează că instanța de fond nu era îndreptățită să ignore obligațiile legale și forma de organizare a acesteia raportat la actele de control întocmite în urma verificării activității intimatei-reclamante.

Susținerea este una cu caracter general și vizează strict atribuțiile și competențele recurentei-pârâte, ce nu constituie obiectul prezentei cauze, în care dezbaterea poartă asupra faptului dacă sancțiunile aplicate de către recurenta-pârâtă au sau nu au corespondent în nerespectarea obligațiilor contractuale de către reclamantă, ori în ce măsură reflectă o asemenea nerespectare.

Apoi recurenta învederează că raportul de control este un act autentic în accepțiunea dispozițiilor art. 269 alin. (2) coroborate cu art. 270 din C. proc. civ., însă nici această susținere nu este una care să justifice motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât asemenea aprecieri asupra caracterului sau naturii juridice a raportului de control se plasează în afara prezentului cadru procesual.

Lipsită de relevanță din perspectiva unor eventuale aspecte de nelegalitate ale deciziei instanței de apel este și indicarea, de către recurentă, în forma citării, a unor texte de lege în materie cum ar fi art. 53 alin. (2), art. 305 alin. (1), art. 277, art. 138 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, reglementări ce vizează modalitatea în care se realizează implementarea programelor naționale de sănătate, care sunt atribuțiile caselor de asigurări de sănătate și obligațiile furnizorilor de servicii medicale.

De asemenea, aprecierile recurentei asupra constatărilor expertului, trimiterile la conținutul raportului de control contestat și la probele administrate reprezintă chestiuni de netemeinicie străine de configurația juridică a căii extraordinare de atac a recursului, ce nu pot fi avute în vedere în cadrul controlului de nelegalitate exercitat de către instanța de recurs.

Redarea unor dispoziții din contractul de furnizare servicii radiologice încheiat cu intimata-reclamantă, a modalității în care funcționează evidența electronică a serviciilor medicale și a constatărilor conținute în raportul de control contestat, cu trimitere la documentele pe baza cărora s-au făcut acele constatări, reprezintă și acestea chestiuni ce țin de situația de fapt și de administrare a probatoriilor, astfel cum au fost stabilite și analizate de către instanțele devolutive, și nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate care să cinducă la desființarea hotărârii atacate.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., nu au fost indicate, de către recurentă, norme de drept material incidente care să fi fost greșit interpretate sau aplicate de către instanța de apel, astfel încât nici acest motiv de casare nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Ilfov împotriva deciziei nr. 186/A din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Ilfov împotriva deciziei nr. 186/A din 16 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.