Decizia nr. 3308/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 4888/2018 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 iunie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, a solicitat: (i) anularea Deciziei nr. x/27.07.2017 de angajare a răspunderii în situația atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) lit. b), c) și d) și art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov; (ii) anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actului atacat, precum și anularea tuturor actelor subsecvente acestora; (iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 4888 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin sentința civilă nr. 2022 din 25 martie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență. 1.

Prin decizia nr. 3115 din 6 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, după pronunțarea regulatorului de competența, la data de 2 octombrie 2019, sub nr. x/2018*. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2608 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov și a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.07.2017, emisă de AJFP Ilfov și decizia nr. 2639/16.04.2018 a DGRFP București de soluționare a contestației. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2608 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. În motivarea recursului, pârâta a reluat apărările din fond, referitoare la situația faptică a creanțelor înregistrate de societate, care a condus la emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare. Totodată, a reiterat și aspectele referitoare la obligațiile ce-i reveneau reclamantului și la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală. Aceste pretinse critici au fost încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a se indica în mod expres textul de lege greșit interpretat sau încălcat de instanța de fond la pronunțarea soluției atacate și nici motivul pentru care această interpretare/aplicare este eronată. Susținerile recurentei-pârâte nu reprezintă motive de nelegalitate, ci se limitează la prezentarea unor situații factuale care nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluției instanței și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, iar atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, atunci nu poate fi considerată îndeplinită condiția motivării recursului. Deoarece pârâta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanațelor Publice Ilfov. Totodată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanațelor Publice Ilfov la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, dovedite conform facturii seria x nr. x/06.02.2018 și extras de cont din 09.02.2018 . În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmând a reduce onorariul avocațial de la suma de 5.515,29 RON la suma de 2500 RON, având în vedere caracterul disproporționat al valorii onorariului, în raport de complexitatea cauzei, care se reflectă asupra activității desfășurate de avocat în susținerea intereselor intimatului-reclamant. PENTRU ACESTE MOTIVE,