ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5302/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 14.08.2019, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3085/12.07.2019 prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.09.2018, anularea Deciziei nr. x/27.09.2018 de angajare a răspunderii solidare pentru datoriile constatate anterior în sarcina societății B. S.R.L., precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 927 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București, și a anulat Decizia nr. 3085/12.07.2019 emisă în soluționarea contestației și decizia de angajarea răspunderii solidare nr. x/27.09.2018.

Împotriva sentinței nr. 927 din 6 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, invocând, în drept, dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

În esență, recurenta a susținut că prima instanța se află intr-o grava eroare, astfel ca soluția instanței de fond este nelegala si vădit netemeinica, dând o interpretare greșita si parțiala a probelor instrumentate în aceasta cauza.

Reaua-credință de care face dovadă reclamanta, se poate analiza doar din punct de vedere al comportamentului fiscal, respectiv din atitudinea aparatului de conducere a societății, fapt ce este atestat de interesul administratorilor de a se prezenta la audieri, așa cum au fost solicitați prin notificările transmise spre administratorii societății.

Perioadele de timp in care au fost înregistrate acțiunile culpabile ale reprezentantului societății sunt cele stabilite in Raportul de inspecție fiscala nr. x/24.08.2017 și Decizia de impunere nr. x/24.08.2017, emise de către DGRFP București - Administrația sector 2 a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscala, precum si din perioada anterioara emiterii acestora, perioada in care domnul A. este administrator/asociat unic al societății.

Având in vedere noțiunea de "buna credința" conform art. 12, alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conform căreia: "Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile si să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege si să declare corect datele si informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate.(.,.)", in calitatea sa de administrator/asociat al S.C. B.., domnul A. avea obligația legala de a efectua toate demersurile in vederea unei bune administrări a societății, de a îndeplini toate obligațiile fiscale declarative si de plata a creanțelor fiscale declarate si/sau stabilite conform prevederilor legale de organele cu atribuții de control.

Potrivit prevederilor art. 25, alin. (2), lit. b) si d), alin. (2)

A

1 si art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu pct. 3.2. si pct. 3.5., cap. III, din Ordinul nr. 127/2014 pentru aprobarea instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare.

Întrucât, persoana mai sus menționata nu a dat curs notificării pentru a fi audiata si nici nu a solicitat, pana la data stabilita, in scris, amânarea audierii cu cel mult 15 zile conform Cap. VI, pct. 6.7. din O.P.A.N.A.F. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de atragere a răspunderii solidare, a fost întocmita Nota de constatare nr. x/24.09.2018, conform Cap. VI, pct. 6.11. din O.PANAF. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de atragere a răspunderii solidare.

Considerând îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii solidare, in temeiul prevederilor art. 25, alin. (2), litb) si d), alin. (2)

A

1 si art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, D.G.R.F.P. București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii București - Serviciul insolvabilitate, răspundere solidara si insolventa a emis Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.09.2018, contestata. Decizia a fost comunicata prin posta, cu confirmare de primire, la data de 01.10.2018, fiind confirmata de primire la data de 09.10.2018.

În fine, recurenta, reiterând argumentele susținute prin întâmpinare, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, prin raportare la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, deși formal au fost invocate prevederile art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de recurs nu s-au indicat care sunt criticile pentru care pârâta a apreciat că sentința recurată ar fi nelegală, sau care sunt normele de drept material încălcate, în esență fiind reluate susținerile din întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.

Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Recurenta nu formulează critici raportate la conținutul concret al sentinței atacate și nici nu indică și nu combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanța de fond, modalitatea de motivare a cererii de recurs adoptată de pârâta-recurentă constând practic în redarea istoricului cauzei, a apărărilor formulate prin întâmpinare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În condițiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant A..

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov împotriva sentinței civile nr. 927 din 6 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.