ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 927/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 18.05.2021, reclamanta A.. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 130.524.87 RON, cu titlu de prejudiciu.

Prin sentința civilă nr. 1281/06.05.2022, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 23.05.2024, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ.

Prin referatul din 25.11.2024, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a stabilit termen pentru a verifica dacă mai subzistă măsura suspendării.

Prin decizia nr. 2636/2024 din 12.12.2024, Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale a constatat perimat apelul.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, a susținut că încheierea din 23.05.2024, prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului, nu i-a fost comunicată, fiind nesocotit art. 427 C. proc. civ. astfel, în lipsa comunicării, afirmă că nu a putut formula o cerere de repunere pe rol și nici declara recurs, motiv pentru care la data de 12.12.2024 termenul de 6 luni pentru perimare nu era împlinit, fiind nelegală hotărârea de perimare.

De asemenea, recurenta a susținut admisibilitatea prezentului demers, de vreme ce încălcarea obligației de comunicare a încheierii de suspendare a împiedicat curgerea termenului de recurs care, în consecință, nu a început și nu s-a împlinit; de altfel, la termenul din 12.12.2024 au fost depuse din nou la dosar înscrisuri din care rezultă inexistența culpei procesuale, față de obligațiile stabilite de instanță în sarcina recurentei cu privire la dosarul penal.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează, potrivit recurentei, nelegala aplicare a sancțiunii perimării, critică care va fi examinată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât sunt avute în vedere norme de procedură, și nu de drept material.

Recurenta își întemeiază critica pe o pretinsă necomunicare a încheierii din 23.05.2024 - prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului -, susținând că au fost nesocotite prevederile art. 427 C. proc. civ. și că, în lipsa comunicării, nu a putut formula cerere de repunere pe rol și nici declara recurs, motiv pentru care termenul de 6 luni pentru perimare nu era împlinit la data de 12.12.2024.

Contrar susținerii recurentei, din actele dosarului reiese că această încheiere de suspendare a fost comunicată părții la data de 04.06.2024 la sediul procesual ales al avocatului său, fiind astfel respectate prevederile art. 427 C. proc. civ.

În plus, încheierea de suspendare dată în baza art. 242 C. proc. civ. produce efecte din momentul pronunțării, independent de comunicarea ei, iar normele procedurale nu condiționează posibilitatea formulării cererii de repunere pe rol sau a celei de declarare a recursului de efectuarea comunicării și nici curgerea termenului de perimare.

În consecință, invocarea pretinsei lipse a comunicării nu are aptitudinea de a paraliza curgerea termenului de perimare, câtă vreme art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevede că acesta curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau instanță.

Cum perimarea sancționează lipsa de stăruință a părților în soluționarea procesului, sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., înțeles pentru a produce efecte, este acela ca "ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță" să fie unul făcut în vederea reluării judecății.

Or, în speță, după suspendarea cauzei la data de 23.05.2024, recurenta nu a efectuat niciun act de procedură în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., apt să întrerupă cursul termenului de perimare; totodată, depunerea unor înscrisuri la termenul de judecată din 12.12.2024 nu poate fi considerată un act de stăruință apt să evite sancțiunea, întrucât acest termen de 6 luni era deja împlinit.

Rezultă așadar că instanța de apel a constatat în mod corect intervenirea perimării, partea rămânând în pasivitate mai mult de 6 luni de la ultimul act de procedură relevant.

Prin urmare, decizia atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, fiind nefondate criticile recurentei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2636/2024 din 12.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.