ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 33/2023

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 332/1/2023, la care s-a conexat Dosarul nr. 333/1/2023, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele delegat al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale în vederea lămuririi următoarei probleme de drept: " Stabilirea termenului de prescripție aplicabil acțiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate reținute din indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004".

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, punct de vedere din partea Casei Județene de Pensii Dolj, cerere de intervenție voluntară și note scrise formulate de Tulitu Robert Marian.

Președintele completului, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Prin Încheierea pronunțată la 19 ianuarie 2023, în Dosarul nr. 4.165/63/2021, Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Stabilirea termenului de prescripție aplicabil acțiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate reținute din indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004".

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la 8 februarie 2023, cu nr. 332/1/2023.

La aceeași dată a fost înregistrată, cu nr. 333/1/2023, sesizarea prin care Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Încheierea pronunțată la 19 ianuarie 2023 în Dosarul nr. 3.735/63/2021, pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Stabilirea termenului de prescripție aplicabil acțiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate reținute din indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004".

Având în vedere că s-a solicitat, prin cele două încheieri ale Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțate în dosarele nr. 4.165/63/2021 și nr. 3.735/63/2021, dezlegarea aceleiași chestiuni de drept, dosarele nr. 332/1/2023 și nr. 333/1/2023 au fost conexate. II. Normele de drept intern incidente

Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului- Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 341/2004) Art. 3. - " (1) Pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: (...) b) Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989: (...) 3. Luptător cu Rol Determinant - atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanșarea și victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, și-au pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune, au ocupat și apărat obiectivele de importanță deosebită, care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului." Art. 4. - " (4) Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, cărora li s-au eliberat noile certificate potrivit art. 32, beneficiază de o indemnizație de gratitudine lunară în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata." Art. 4 3 . - " (2) Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel."

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) Art. 107. - " (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (...) (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (11) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor." Art. 179. - " (1) În cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabilește în sarcina beneficiarilor obligația de restituire a acestor sume. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se stabilesc cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani. (3) Decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale constituie titlu executoriu." Art. 181. - " (1) Prin derogare de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, debitele provenite din prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reținere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii. (2) Reținerile/Compensările prevăzute la alin. (1) se efectuează de casele teritoriale de pensii, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani. (3) În cazul în care se constată că recuperarea debitului conform prevederilor alin. (1) și (2) nu se poate face în termenul general de prescripție de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală. (4) Debitele recuperate în condițiile alin. (1)-(3) se fac venit la bugetul din care au fost finanțate sumele încasate necuvenit. (5) În situația prevăzută la alin. (3), procedura de transmitere, de către casele teritoriale de pensii, a titlurilor executorii, precum și aceea de evidență a recuperării debitelor se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului muncii și justiției sociale."

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 95/2006) Art. 220. - " (1) Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi. (2) Constituirea fondului se face din contribuția de asigurări sociale de sănătate, denumită în continuare contribuție, suportată de asigurați, din sumele care se distribuie fondului din contribuția asiguratorie pentru muncă, conform art. 220 6 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sumele provenite din protocoale încheiate de CNAS cu deținătorii de autorizații de punere pe piață sau reprezentanții legali ai acestora, sumele provenite din angajamentele obligatorii asumate de deținătorii de autorizație de punere pe piață, potrivit deciziilor Comisiei Europene emise în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului CNAS și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii. (...) (3) Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin CNAS și prin casele de asigurări de sănătate. (...)" Art. 266. - "(4) Termenul de prescripție a obligației de plată privind contribuția de asigurări sociale de sănătate este prevăzut în Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare." Art. 270. - "Activitatea privind declararea, stabilirea, controlul și colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate se realizează de către ANAF, prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate."

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal) Art. 2. - Impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal " (2) Contribuțiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: (...) b) contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;".

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul civil) Art. 2.517. - " Termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen."

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală) Art. 1. - Definiții " În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) 10. creanță fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie; 11. creanță fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; (...) 28. obligație fiscală principală - obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; (...) 30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum și alte instituții publice care administrează creanțe fiscale; (...) 35. plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. Este plătitor și sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor;". Art. 168. - Restituiri de sume " (1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. (2) În situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective." Art. 219. - Prescripția dreptului de a cere restituirea " (1) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire". III. Expunerea succintă a proceselor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 18 iunie 2021, cu nr. 4.165/63/2021, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Dolj la restituirea sumelor de bani reținute abuziv, începând cu 1 ianuarie 2016 și până la 16 iunie 2020, reprezentând cotă CASS din drepturile încasate potrivit Legii nr. 341/2004, la care să se calculeze și dobânda legală de la data reținerii fiecărei contribuții lunare până la data plății efective.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune, termenul general de prescripție de 3 ani fiind împlinit la data formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat să se rețină faptul că nu există prevedere legală care să dispună neplata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru categoria de beneficiari din care face parte reclamantul.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Casei Județene de Asigurări de Sănătate Dolj, Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Finanțelor Publice Craiova și a solicitat, în cazul în care va cădea în pretenții, ca persoanele chemate în garanție să fie obligate la asigurarea fondurilor necesare plății punerii în executare a dispoziției instanței sau la plata despăgubirilor către pârâtă în cuantumul reprezentat de cuantumul contribuției ce trebuie restituită.

Prin Sentința civilă nr. 1.359 din 16 mai 2022, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 17 iunie 2016 și a respins acțiunea ca fiind prescrisă pentru această perioadă, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de cotă CASS pentru indemnizația lunară în cuantum de 1.102 lei, încasată în temeiul Legii nr. 341/2004, aferentă perioadei 17 iunie 2016 - 15 iunie 2020, precum și dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Instanța a reținut că plata indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face de către casele de pensii, iar în litigiul de față dintre reclamant, în calitate de beneficiar al unei legi speciale, Legea nr. 341/2004, și pârâtă, având ca obiect restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă, întrucât decizia prin care reclamantului i-a fost acordată indemnizația de gratitudine a fost emisă de pârâtă, inclusiv talonul de plată a indemnizației lunare, și care, de asemenea, reține și virează contribuția de asigurări sociale de sănătate.

S-a mai apreciat că, potrivit art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, începând cu 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile pentru asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar, art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.644/2003 precizează că sunt asimilate angajatorilor entitățile care datorează contribuții sociale și rețin contribuții sociale de la persoanele asigurate obligatoriu prin efectul legii, iar conform art. 153 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, în vigoare în perioada dedusă judecății, printre contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate se numără și Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii.

Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru sumele solicitate și reținute începând cu 1 ianuarie 2016 s-a constatat că este întemeiată doar în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 1 ianuarie 2016-17 iunie 2016, pentru perioada ulterioară fiind aplicabile dispozițiile art. 168 alin. (1)-(3) din Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care se restituie, la cererea contribuabilului/plătitorului, orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată, aceleași prevederi fiind incidente și pentru sumele de restituit ca urmare a aplicării, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.

Prin urmare, orice plată efectuată fără cauză, în lipsa unei creanțe fiscale, trebuie să fie restituită, conform Codului de procedură fiscală, la cererea contribuabilului/plătitorului, în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, conform art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Aplicabilitatea în cauză a acestui termen de prescripție rezultă din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 181 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu care, prin derogare de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, debitele provenite din prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reținere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii.

Același text prevede că reținerile/compensările prevăzute la alin. (1) se efectuează de casele teritoriale de pensii, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, iar în cazul în care se constată că recuperarea debitului conform prevederilor alin. (1) și (2) nu se poate face în termenul general de prescripție de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central în vederea punerii în executare silită, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.

Ca atare, instanța a reținut că, la recuperarea debitelor provenite din prestații de asigurări sociale sau din alte drepturi prevăzute de legi speciale, sunt aplicabile dispozițiile din Codul de procedură fiscală, debitele fiind recuperate de la beneficiar în termenul de 5 ani statuat de art. 219 din Codul de procedură fiscală, prevederi care trebuie aplicate și în cazul în care beneficiarul solicită de la organul fiscal sau de la instituția care a efectuat greșit reținerea contribuției restituirea acesteia, în baza principiului simetriei juridice.

A aprecia că termenul de prescripție este cel de 3 ani, întrucât reclamant este beneficiarul drepturilor ce au fost reținute de o entitate asimilată angajatorului, conform legislației fiscale, ar duce la situația în care ar fi aplicabile două termene de prescripție, în funcție de titularul cererii de restituire, ceea ce nu este posibil, astfel că excepția invocată de pârâtă a fost respinsă.

Pe fondul cauzei, instanța a apreciat, în esență, că, având în vedere calitatea reclamantului, beneficiar al prevederilor Legii nr. 341/2004, acesta este scutit de plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și, drept urmare, conform celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 17 februarie 2020, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de cotă CASS pentru indemnizația lunară în cuantum de 1.102 lei, încasată în temeiul Legii nr. 341/2004, corespunzătoare perioadei 17 iunie 2016-15 iunie 2020, precum și dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta. În motivarea apelului a susținut, în esență, că hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor legale incidente, a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 14 din 17 februarie 2020 și a probelor din dosar.

Cu privire la excepția prescripției, privind capătul de cerere pentru restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate calculate asupra indemnizațiilor primite conform art. 3-5 din Legea nr. 341/2004, a arătat că dreptul material la acțiune al indemnizațiilor primite este prescris, iar termenul general de prescripție de 3 ani a fost depășit. Chiar și termenul de restituire de 5 ani, menționat de instanța de fond, este depășit, întrucât acțiunea a fost depusă la 18 iunie 2021, iar drepturile acordate de instanță s-au născut începând cu 17 iunie 2016.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 7 iunie 2021, cu nr. 3.735/63/2021, reclamantul B a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Dolj la restituirea sumelor de bani reținute abuziv, începând cu 1 ianuarie 2016 și până la 16 iunie 2020 (având în vedere termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 219 din Legea nr. 207/2015), reprezentând cotă CASS din drepturile încasate potrivit Legii nr. 341/2004, la care să se calculeze și dobânda legală de la data reținerii fiecărei contribuții lunare până la data plății efective.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumelor reținute ca și contribuție CASS pe ultimii trei ani, excepția prescripției, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Casei Județene de Asigurări de Sănătate Dolj, Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Finanțelor Publice Craiova.

Prin Sentința civilă nr. 4.364 din 3 decembrie 2021, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul B și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma reținută cu titlu de cotă CASS pentru drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, aferentă perioadei 1 ianuarie 2016 - 16 iunie 2020, precum și dobânda legală de la data reținerii până la data plății efective.

Instanța a reținut argumente similare celor reținute prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 4.165/63/2021. Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate și reținute înainte de iunie 2018 a reținut că, potrivit art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, contribuția de asigurări sociale de sănătate constituind creanță fiscală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, în motivarea căruia a susținut, în esență, că hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor legale incidente, a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 14 din 17 februarie 2020 și a probelor din dosar.

Totodată, a arătat că nu poate fi primită motivarea instanței de fond potrivit căreia contribuția de asigurări sociale de sănătate este o creanță fiscală, fiindu-i aplicabile prevederile art. 168 din Codul de procedură fiscală, întrucât, dacă ar reprezenta o creanță fiscală, atunci restituirea ar trebui să fie în sarcina organului fiscal competent ce gestionează aceste contribuții în numele și pentru Casa Națională de Sănătate și casele județene de sănătate, și nicidecum a Casei județene de pensii, care a virat contribuțiile în contul aparținând bugetului asigurărilor sociale de sănătate.

Astfel, dacă instanța a constatat că are calitate procesuală pasivă pentru că a emis decizia privind acordarea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 și a reținut și virat această contribuție, atunci trebuie să fie aplicabile prevederile Legii nr. 263/2010 în ceea ce privește prescripția, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. Așadar, în condițiile în care se stabilește că plata contribuției de asigurări sociale de sănătate este apanajul exclusiv al caselor teritoriale de pensii, restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate nu poate opera decât în termenul general de prescripție de trei ani.

În cadrul soluționării căilor de atac în cele două dosare, instanța de apel a pus în discuția părților, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentelor sesizări. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizărilor

Prin încheierile de sesizare, instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizărilor, reținând următoarele: cauza este în curs de judecată, în fața instanței de apel - Curtea de Apel Craiova; cauza este în faza procesuală a apelului, Curtea de Apel Craiova judecând în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 263/2010; Curtea de Apel Craiova este competentă material și teritorial să judece calea de atac declarată, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă; de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, ce trimite la prevederile art. 179 și art. 181 din Legea nr. 263/2010, respectiv a art. 219 din Codul de procedură fiscală, depinde soluționarea pe fond a cauzei, câtă vreme dezlegarea dată motivelor de apel vizând prescripția dreptului la acțiune depinde de aplicarea acestor dispoziții legale; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, astfel cum rezultă din datele publice afișate pe portalul de internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, instanța de sesizare a reținut noutatea chestiunii de drept și a arătat că problema de drept privește interpretarea și aplicarea unor texte din Codul de procedură fiscală, respectiv din Legea nr. 263/2010, care, deși au intrat în vigoare de o perioadă de timp însemnată, sunt susceptibile a crea în continuare controverse, cu atât mai mult în contextul generat de minuta de practică neunitară a președinților de secție din 23 septembrie 2021, care intră în contradicție cu dezlegările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 10/2014 și față de faptul că nu s-a conturat o jurisprudență constantă în care să se fi statuat asupra acestei probleme de drept.

De asemenea, chestiunea în discuție este diferită de cea asupra căreia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 10/2014, întrucât dispozițiile legale supuse analizei instanței supreme în respectiva sesizare au vizat termenul de prescripție aplicabil în cazul unor drepturi prevăzute de alte legi speciale, fără a se statua expres asupra prezentei probleme de drept.

S-au mai reținut ca fiind importante, sub aspectul noutății, existența și dezvoltarea unei jurisprudențe continue și constante în această materie, faptul că norma a cărei interpretare se solicită pe calea acestei sesizări reprezintă o chestiune nouă de drept, ce necesită o dezlegare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, dat fiind potențialul său de a genera practică neunitară și în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. V. Punctul de vedere al instanțelor de trimitere

Prin cele două încheieri de sesizare, care cuprind aceleași argumente, s-a apreciat că trebuie avută în vedere calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, scopul cererii de chemare în judecată fiind recuperarea sumelor reținute din indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Or, în raport cu dispozițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, la care fac trimitere dispozițiile art. 43 din Legea nr. 341/2004, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile de asigurări sociale ce izvorăsc din aplicarea acestei legi, iar cu o astfel de cerere a fost sesizată prima instanță.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 142 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, casele teritoriale/sectoriale de pensii calculează, rețin și virează, în cadrul competențelor legale, contribuția de asigurări de sănătate, impozitul pe veniturile din pensii și orice alte obligații către alte fonduri, stabilite de legislația în vigoare la data efectuării plății.

Plata indemnizației de gratitudine prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face de către casele de pensii. Prin urmare, prin reținerea greșită a cotei de contribuții de asigurări de sănătate se diminuează cuantumul indemnizației, iar beneficiarul are dreptul să solicite restituirea diferenței de indemnizație, în măsura în care este calculată în mod eronat.

Potrivit art. 4 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel.

Astfel, atât timp cât intimata, în calitate de plătitor al indemnizației, a aplicat eronat dispozițiile legale care reglementează reținerea contribuției la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile legale incidente, prezentul raport juridic, astfel cum este dedus judecății, ia naștere între beneficiarul indemnizației și casa teritorială de pensii, ca plătitoare a indemnizației.

Chiar dacă banii reținuți de către intimata Casa de pensii din indemnizație, cu titlu de CASS, au fost virați către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în mod direct sau prin intermediul unor alte instituții, litigiul pendinte are ca părți implicate Casa de pensii și beneficiarul indemnizației. Obiectul cererii îl reprezintă obligarea pârâtei Casa de pensii la restituirea sumelor reținute în mod nejustificat din drepturile cuvenite conform Legii nr. 341/2004, și nu restituirea contribuției de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate; în aceste condiții, obligația de restituire a sumelor trebuie analizată în contradictoriu cu instituția care a efectuat această reținere și care a fost chemată în judecată în această calitate.

Prin urmare, nu se poate reține termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, acesta fiind un termen special reglementat numai în mod limitativ, pentru dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale de la organul fiscal competent.

În acest sens este Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 187 din 22 ianuarie 2018 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând taxe sau alte venituri ale bugetului de stat, plătite în plus sau necuvenit și pentru care nu există obligația de declarare. În această procedură se reglementează modalitatea de restituire a sumelor plătite la bugetul de stat în plus față de obligația legală ori a sumelor plătite în vederea realizării unei prestații care nu a mai fost efectuată și pentru care nu există obligația de declarare, încasate/stabilite de autoritățile și instituțiile publice, altele decât cele prevăzute de Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.465/2010 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor aferente veniturilor încasate din activitatea desfășurată de autoritățile și instituțiile publice reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 și 2 la Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările ulterioare.

În raport cu principiul de drept conform căruia exceptio est strictissimae interpretationis au mai arătat instanțele de trimitere, o astfel de normă de excepție se aplică numai în cazuri limitativ prevăzute de lege, nefiind permis a fi extinse prin analogie. Or, în cauza de față fiind vorba de un litigiu de asigurări sociale ce se derulează în contradictoriu cu casa de pensii, iar nu unul de drept fiscal, prezentului raport juridic nu îi sunt aplicabile normele de drept fiscal, care impun o anumită procedură, obligatorie de urmat.

Opiniile potrivit cărora orice plată efectuată fără cauză, în lipsa unei creanțe fiscale, trebuie să fie restituită, conform Codului de procedură fiscală, la cererea contribuabilului/plătitorului, în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, se întemeiază pe dispozițiile art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Aplicabilitatea acestui termen de prescripție ar putea rezulta din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 181 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu care, prin derogare de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, debitele provenite din prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reținere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii, reținerile/compensările prevăzute la alin. (1) se efectuează de casele teritoriale de pensii, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, iar în cazul în care se constată că recuperarea debitului conform prevederilor alin. (1) și (2) nu se poate face în termenul general de prescripție de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.

Ca atare, potrivit acestor dispoziții legale, casele teritoriale de pensii pot face rețineri sau compensări din drepturile de pensie sau indemnizații de gratitudine, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile din procedura fiscală, respectiv pentru a recupera debite de la beneficiar în termenul de 5 ani prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală. Or, termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de legislația fiscală este aplicabil numai în raportul dintre beneficiar/contribuabil și organul fiscal competent.

Per a contrario, au subliniat instanțele de trimitere, în raportul juridic angrenat între casa teritorială de pensii și beneficiarul dreptului calculat de această instituție este aplicabil numai termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 179 din Legea nr. 263/2010. Pentru a fi aplicabil termenul de prescripție de 5 ani, raportul juridic trebuie legat între organul fiscal și contribuabil.

În linii generale, aceeași soluție transpare din considerentele pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a avut în vedere la momentul pronunțării Deciziei nr. 10/2014, respectiv faptul că "Restituirea" enunțată în titlul cap. VII din Codul de procedură fiscală este explicitată la art. 135 din acest act normativ ca fiind "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale", ceea ce este o chestiune diferită de obiectul de reglementare al art. 76 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare, Legea nr. 76/2022), care constituie cauza obligației angajaților la restituirea debitelor constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Chiar dacă prevederile legale supuse interpretării sunt diferite de cele puse în discuție în prezenta sesizare, linia de interpretare a instanței supreme se impune a fi menținută și în litigiul pendinte. Astfel, fiind în discuție sume de bani reținute eronat de pârâta Casa de pensii din indemnizația cuvenită potrivit Legii nr. 341/2004, devin aplicabile dispozițiile legale care reglementează termenul general de prescripție de 3 ani, incident în cauzele supuse jurisdicției de asigurări sociale. Termenul de prescripție de 5 ani este specific legislației fiscale și poate fi antrenat în aplicare de o cerere de restituire adresată către organul fiscal, în opoziție cu litigiul de asigurări sociale care are reguli specifice, inclusiv în materie de prescripție.

În concluzie, opinia celor două instanțe de trimitere este în sensul că problema de drept pusă în discuție a dat naștere la suficiente dificultăți de interpretare, care justifică atenția Înaltei Curți de Casație și Justiție în tranșarea definitivă a unei soluții de natură a preîntâmpina ulterioarele direcționări divergente ale jurisprudenței. VI. Punctele de vedere ale părților

Apelanta Casa Județeană de Pensii Dolj, prin punctul de vedere depus, a arătat că, în măsura în care reclamantul a înțeles să solicite restituirea contribuției de la Casa județeană de pensii, sumele ce se cer a fi restituite nu pot fi privite ca fiind creanțe fiscale ce sunt administrate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, cărora li se aplică termenul de prescripție de 5 ani, ci se supun prevederilor Legii nr. 263/2010, respectiv termenului de prescripție de 3 ani.

Intimata-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate a opinat că, prin raportare la obiectul dosarului, ce constă în restituirea sumelor de bani cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate reținute de către apelanta-pârâtă din indemnizația de gratitudine prevăzută de Legea nr. 341/2004, reținerea sumelor de bani în discuție într-un litigiu de asigurări sociale, care intră sub incidența Codului civil, sunt aplicabile dispozițiile art. 2517 din acest act normativ, potrivit cărora "Termenul prescripției este de trei ani, dacă legea nu prevede un alt termen."

A apreciat că este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2517 din Codul civil, coroborat cu prevederile art. 107 din Legea nr. 236/2010, și nu termenul de 5 ani prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, care s-ar fi aplicat doar în situația în care reclamantul ar fi apelat la restituirea unei creanțe fiscale pe calea procedurii administrativ fiscale, ceea ce ar fi presupus formularea unei cereri administrative obligatorii de către contribuabil, conform art. 168 alin. (1) din același act normativ, a cărei soluționare se realizează, potrivit art. 98 lit. a) din Codul de procedură fiscală, prin decizie privind soluționarea cererilor de restituiri de creanțe fiscale emisă de organul fiscal competent, iar în caz de refuz nejustificat al organului competent de soluționare a cererii administrative obligatorii a contribuabilului sau în caz de contestație împotriva deciziei emise în soluționarea cererii de restituire, accesul la justiție al contribuabilului este garantat prin intermediul contenciosului fiscal, în acord cu procedura prevăzută în acest scop de Codul de procedură fiscală și în completare de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie civilă, conform art. 2517 din Codul civil, termenul de prescripție al dreptului material la acțiune fiind de 3 ani, anterior introducerii acțiunii.

Celelalte părți nu au formulat puncte de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești definitive, precum și puncte de vedere ale judecătorilor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Într-o primă orientare, s-a arătat că, în astfel de cauze, este incident termenul de prescripție de 5 ani, reglementat prin art. 219 din Codul de procedură fiscală, reținându-se că, pentru a se stabili data de la care beneficiarul prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 este îndreptățit la restituirea contribuțiilor de asigurări sociale aferente indemnizației de revoluționar, trebuie examinată natura creanței sale.

În acest sens, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care prevăd un termen de prescripție de 3 ani, întrucât persoanele îndreptățite nu solicită restituirea indemnizației de revoluționar, ci a sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de stat, fără a fi datorate.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, aplicabil începând cu 1 ianuarie 2016, în categoria juridică a contribuțiilor sociale obligatorii reglementate prin acest cod este inclusă și contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Prin art. 153 alin. (1) lit. a) și f 2 ) din același act normativ se prevede că următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate: a) cetățenii români cu domiciliul sau reședința în România; f 2 ) Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii și pentru cele asimilate acestora, în temeiul legii, precum indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004 asimilată veniturilor din pensii, în baza art. 4 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Obiectul cererii de restituire îl constituie, așadar, o creanță fiscală principală, astfel cum este definită de art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală, "dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege". Împrejurarea că aceste contribuții au fost reținute de către casele de pensii din indemnizațiile cuvenite și nu plătite direct de către contribuabili nu poate schimba natura lor de creanță fiscală.

Atât sumele reținute cu titlu de contribuții la asigurări sociale, cât și sumele plătite, fără a fi datorate, cu același titlu de contribuții la asigurări sociale reprezintă creanțe fiscale, iar cât timp casele de pensii au reținut contribuția de asigurări sociale de sănătate din indemnizațiile de gratitudine primite de beneficiari în temeiul Legii nr. 341/2004, fără ca aceasta să fie datorată, cauza cererii de chemare în judecată o reprezintă plata nedatorată.

În consecință, devin aplicabile prevederile art. 168 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. (2) În situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective". Or, în acest caz, așa cum rezultă din prevederile art. 219 din Codul de procedură fiscală, "dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire".

Așadar, față de natura contribuției reținute fără a fi datorată, în cauzele având ca obiect restituirea acestor prestații, devine incident termenul de prescripție special de 5 ani, reglementat de Codul de procedură fiscală.

În acest sens, au comunicat hotărâri judecătorești și puncte de vedere următoarele instanțe: Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Tribunalul Covasna (punct de vedere teoretic), Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (Sentința nr. 6.137/11.11.2020, Sentința nr. 3.977/2.06.2021, Sentința nr. 570/10.08.2021, Sentința nr. 1.221/22.02.2022, Sentința nr. 244/15.01.2021, Sentința nr. 614/29.01.2021, Sentința nr. 613/29.01.2021, Sentința nr. 157/12.01.2021, Sentința nr. 1.442/2.03.2022), Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (Decizia nr. 6.407/8.12.2021, Decizia nr. 507/31.01.2022, Decizia nr. 1.637/14.03.2022, Decizia nr. 1.638/14.03.2022, Decizia nr. 3.426/30.05.2022, Decizia nr. 3.457/30.05.2022, Decizia nr. 474/10.01.2023, Decizia civilă nr. 474/27.01.2023, Decizia nr. 5.107/4.10.2022, Decizia nr. 2.253/6.04.2022), Tribunalul Călărași (Sentința nr. 183/17.03.2022, Sentința nr. 739/11.11.2021), Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Bihor - Secția I civilă (Sentința nr. 689/14.10.2020, Sentința nr. 184/8.03.2021), Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, Tribunalul Vâlcea (Sentința nr. 2.826/14.12.2021), Tribunalul Argeș (Sentința nr. 617/3.02.2021), Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș (Sentința nr. 765/8.06.2022, Sentința nr. 428/6.04.2022, Sentința nr. 883/1.07.2022, Sentința nr. 792/15.06.2022, Sentința nr. 1.837/4.11.2021, Sentința nr. 561/27.04.2022, Sentința nr. 564/27.04.2022, Sentința nr. 565/27.04.2022, Sentința nr. 429/6.04.2022, Sentința nr. 758/8.06.2022, Sentința civilă nr. 572/27.04.2022, Sentința nr. 884/1.07.2022, Sentința nr. 427/6.04.2022, Sentința nr. 1.113/9.06.2021).

Într-o a doua orientare, s-a arătat că este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, potrivit dispozițiilor din materia asigurărilor sociale, și nu cel de 5 ani, aplicabil litigiilor fiscale.

S-a reținut că litigiul nu face parte din categoria celor care au ca obiect un raport juridic de drept fiscal, pentru a fi aplicabile dispozițiile din Codul de procedură fiscală. S-a avut în vedere că prin acțiune se solicită Casei de Pensii restituirea unei diferențe din indemnizația de gratitudine, reținută nejustificat pentru o contribuție de asigurări sociale de sănătate nedatorată. S-a apreciat că reținerea la sursă a contribuției nu califică raportul juridic respectiv ca fiind de drept fiscal.

Dispozițiile art. 219 din Codul de procedură fiscală, ce reglementează termenul de prescripție de 5 ani, se aplică numai creanțelor fiscale și pentru situațiile în care contribuabilul/plătitorul uzează de dreptul de a cere restituirea creanțelor fiscale în cadrul procedurii speciale reglementate de dispozițiile Codului de procedură fiscală, în contradictoriu cu organul fiscal competent. Față de obiectul cererii, se constată că, în raportul juridic dedus judecății, nu este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani.

Potrivit art. 4 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel.

Legea nr. 341/2004 face trimitere la legislația referitoare la pensii cu privire la plata indemnizațiilor, în speță dispozițiile art. 107, art. 115, art. 179 și art. 181 din Legea nr. 263/2010, care pr