Decizia nr. 24/2023 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 345/107/2022

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 161/1/2023, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele delegat al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.357/117/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești pronunțate în materia ce face obiectul sesizării și opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 28 noiembrie 2022, în Dosarul nr. 1.357/117/2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Cum se interpretează și se aplică dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), și dispozițiile art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 (Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004), referitoare la pensiile de serviciu, în sensul de a se stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind diferențele DNADIICOT, respectiv coeficienții prevăzuți de lit. A pct. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006), se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 ianuarie 2023 cu nr. 161/1/2023, termenul de judecată fiind stabilit la 27 martie 2023. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare Art. 82. - " (1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrații-asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...)"

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 Art. 7. - " (1) Cuantumul pensiei de serviciu prevăzute la art. 82 alin. (1) și (2) este de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, iar pentru pensia de serviciu prevăzută la art. 82 alin. (5), cuantumul este de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate ale unui judecător sau procuror în funcție, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului. (2) În stabilirea mediei veniturilor brute realizate prevăzute la alin. (1) se vor lua în considerare numai acele 12 luni anterioare pensionării, în care persoana s-a aflat efectiv în activitate. În cazul în care persoana s-a aflat efectiv în activitate o fracțiune de lună, se va include în calculul pensiei numai această fracțiune de lună, prelungindu-se corespunzător termenul până la împlinirea celor 12 luni. (3) În veniturile brute realizate se includ, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară, sporurile cu caracter permanent sau nepermanent. În veniturile brute nu se includ sumele primite cu titlu de prime, premii, decontări, restituiri de drepturi aferente altei perioade și nici indemnizația egală cu cele 7 indemnizații de încadrare brute lunare prevăzută la art. 81 alin. (1) din lege ori alte drepturi fără caracter salarial. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare Lit. A pct. 6-13 din anexă "Nr. crt. Funcția Coeficient de multiplicare (...) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (...) 6. Prim adjunct al procurorului general 23,000 7. Adjunct al procurorului general 22,500 8. Consilier al procurorului general 22,000 9. Procuror șef secție 21,500 10. Procuror șef secție adjunct 21,000 11. Procuror șef serviciu 20,500 12. Procuror șef birou 20,000

Procuror 19,000 (...)" III. Expunerea succintă a procesului 13. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 1.357/117/2022, reclamanta X a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj la revizuirea Deciziei de pensie nr. xxxxxx din 9 decembrie 2021, în sensul includerii în calculul pensiei și a drepturilor salariale avute la data pensionării. În susținerea cererii, reclamanta a indicat că drepturile salariale au fost recunoscute în favoarea sa prin Sentința civilă nr. 1.268 din 25 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1.581/86/2020 și modificată prin Decizia nr. 348 din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, precum și prin Încheierea civilă din 27 iunie 2019 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. În drept, a invocat dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015 (Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015), și nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 (Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018).

Prin Sentința civilă nr. 1.712 din 21 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă acțiunea și s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei în favoarea reclamantei, prin includerea în calculul pensiei și a drepturilor avute la data pensionării, drepturi cuvenite potrivit hotărârilor judecătorești menționate în cererea de chemare în judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, deși deciziile menționate în susținerea cererii introductive de instanță privesc alte majorări ale indemnizației, în raport cu faptul că și drepturile bănești cuprinse în hotărârile judecătorești de care se prevalează aceasta fac parte din indemnizația de bază lunară de încadrare, așa cum reiese din mențiunea expresă din titlurile executorii, situația lor este una similară. În consecință, a stabilit că, potrivit dispozițiilor legale indicate de reclamantă, revizuirea deciziei de pensie se realizează în situația în care există diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, respectiv atunci când pensia a fost eronat stabilită.

Astfel, tribunalul a conchis că obligația stabilită în sarcina angajatorului și a ordonatorului de credite de a da eficiență coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A pct. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 la stabilirea drepturilor salariale include și valorificarea veniturilor astfel determinate în calculul drepturilor de pensie și că, din moment ce stabilirea dreptului reclamantei la un nivel salarial superior celui acordat de angajator s-a realizat pe cale judecătorească, hotărârea instanței ce consfințește un asemenea drept al beneficiarului nu trebuie urmată de emiterea unei noi adeverințe.

Au fost evocate, ca relevante, dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 23 din 29 iunie 2015 și nr. 36 din 4 iunie 2018, cu citarea considerentelor esențiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și, respectiv, ca rămasă fără obiect.

Pârâta, prin apelul formulat, a arătat că, potrivit procedurii expres stabilite de dispozițiile art. 20 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, revizuirea deciziei de pensie se realizează în situația în care pensia a fost eronat stabilită, iar imposibilitatea revizuirii de către pârâtă se datorează faptului că nu avea elementele concrete ale diferenței, respectiv sumele concrete nu erau atestate nici de vreo adeverință, nici de hotărârile judecătorești. După ce angajatorul ar fi fost obligat să calculeze și să ateste prin adeverințe-tip cuantumul corect al bazei de calcul al pensiei de serviciu, doar dacă pârâta ar fi refuzat revizuirea pensiei, ar fi fost îndreptățită reclamanta la intentarea unei acțiuni în justiție. În plus, la data de 11 iulie 2022 s-a înregistrat Adresa nr. xxxx din 30 iunie 2022 a Tribunalului Cluj, prin care se arată că, având în vedere dispozitivul Sentinței civile nr. 1.712 din 21 iunie 2022, prin care obligă Casa Județeană de Pensii Cluj să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei în favoarea reclamantei, s-a eliberat acesteia o adeverință care să includă drepturile avute la data pensionării, cuvenite conform Sentinței civile nr. 1.268 din 25 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava - Secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1.581/86/2020 și modificată prin Decizia nr. 348 din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, precum și prin Încheierea civilă din 27 iunie 2019 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. Apreciază, așadar, că acțiunea a rămas fără obiect.

Intimata-reclamantă a arătat, prin întâmpinare, că apelul este lipsit de interes, în contextul în care, ca urmare a emiterii Adeverinței nr. xxxx din 30 iunie 2022 a Tribunalului Cluj, pârâta a emis Decizia nr. xxxxxx din 19 iulie 2022. De aceea, achiesează la afirmația că acțiunea este în prezent lipsită de obiect, tocmai față de noua decizie de pensie emisă, pe care pare să o aprecieze ca îndestulătoare.

Totodată, intimata-reclamantă învederează că pe rolul Tribunalului Alba - Secția I civilă se află Dosarul nr. 345/107/2022, prin care se judecă cu Tribunalul Cluj în vederea eliberării adeverinței-tip, cu includerea acelorași drepturi dobândite pe cale judiciară.

La data de 28 octombrie 2022, intimata-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea chestiunii de drept amintite.

Prin Încheierea de ședință din 28 noiembrie 2022, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, cauza este în curs de judecată, în ultimă instanță, în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să soluționeze cauza.

De lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât ceea ce urmărește intimata-reclamantă în prezenta cauză este includerea în calculul pensiei de serviciu și a drepturilor salariale avute la data pensionării, respectiv diferențe de drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești anterioare, ca urmare a constatării stării de discriminare.

Aceasta chiar și în contextul particular în care, deși reclamanta susține că acțiunea ar fi rămas fără obiect, iar apelul - lipsit de interes, totuși, se precizează că la baza emiterii deciziei de revizuire a pensiei reclamantei din data de 19 iulie 2022 stă o adeverință emisă tocmai în temeiul sentinței civile atacate cu apel în prezenta cauză.

De asemenea, reclamanta a învestit instanța de apel cu mai multe sesizări și cereri, astfel încât nu poate fi reținut un impediment în formularea sesizării adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție sub aspectul întrunirii primei condiții de admisibilitate.

Ulterior admiterii cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar până la momentul motivării încheierii de sesizare, la data de 13 decembrie 2022, a fost pronunțată Sentința nr. 2.952 din 13 decembrie 2022, în Dosarul nr. 345/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția I civilă, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta X și obligat pârâtul Tribunalul Cluj să elibereze adeverința-tip, potrivit Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.

Problema de drept enunțată este nouă deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre și nici nu s-a conturat o practică statornică și îndelungată, pentru a se putea vorbi despre cristalizarea unei jurisprudențe constante în acest sens.

De asemenea, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data pronunțării încheierii de sesizare.

Problema de drept este una calificată, necesitând cu pregnanță o interpretare unitară asupra sa, în scopul asigurării egalității de tratament cetățenilor cărora li se aplică. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Intimata-reclamantă a apreciat că, în vederea soluționării cauzei, este necesar a se stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind diferențele DNADIICOT, respectiv coeficienții prevăzuți de lit. A pct. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, se încadrează în sintagma "indemnizație avută" și dacă trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților. În susținerea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept menționează că a câștigat cu efect retroactiv o majorare a indemnizației de încadrare, în sensul îndreptățirii sale la acordarea coeficienților prevăzuți de lit. A pct. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, și că în ultima lună de activitate avea de drept o indemnizație majorată cu drepturile câștigate potrivit hotărârilor judecătorești menționate prin cererea introductivă de instanță. Astfel, apreciază că se impune stabilirea drepturilor de pensie în raport cu această indemnizație cuvenită de drept.

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 1.357/117/2022, arătând că la nivelul Curții de Apel Cluj practica judecătorească este neunitară și prezentând cele două orientări rezultate din examinarea jurisprudenței naționale, a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, stabilirea bazei de calcul reprezentate de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării nu presupune includerea diferențelor de drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, ci se referă la drepturile salariale reglementate la nivel de sistem și, deci, care privesc întreg corpul de magistrați, fiind recunoscute prin ordine de salarizare emise în acest sens. Această interpretare este singura care permite păstrarea coerenței actului normativ privit în ansamblu și, respectiv, menținerea unui sens rațional al instituției pensiei de serviciu.

Elocvent este, din această perspectivă, faptul că niciun judecător în activitate nu a beneficiat de aceste drepturi în baza ordinelor de salarizare emise de ministrul justiției. Ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, Ministerul Justiției transmite instrucțiuni instanțelor ai căror președinți sunt ordonatori de credite, în vederea întocmirii adeverințelor-tip privind actualizarea pensiilor, față de strânsa legătură între instituția stabilirii pensiei de serviciu și cea a actualizării acesteia.

Viziunea legiuitorului, exprimată în întreg ansamblul Legii nr. 303/2004, este aceea potrivit căreia, aferent interdicțiilor și incompatibilităților pe care le au magistrații și evident aferent întregii activități profesionale specifice, aceștia trebuie să se bucure de o pensie de serviciu calculată prin raportare la indemnizația de încadrare și sporurile avute în ultima lună de activitate; în plus, tocmai pentru a se păstra și în timp importanța acestei pensii, este reglementat și un mecanism de actualizare a pensiilor foștilor magistrați, prin raportare la majorările indemnizației brute lunare a magistraților în funcție.

Așadar, se constată că legiuitorul a avut în vedere o abordare unitară a instituției pensiei de serviciu, legând reglementarea acesteia, atât la momentul stabilirii, cât și ulterior, pe durata existenței sale, de indemnizația în plată a magistraților cu aceeași funcție, vechime și același grad al instanței.

Ca urmare, doar interpretând sintagma "baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării" în sensul arătat se asigură respectarea viziunii legiuitorului și coerența instituției. Neincluzându-se în baza de calcul drepturi salariale recunoscute în mod individual prin hotărâri judecătorești și pentru care nu au fost emise ordine de salarizare la nivel de sistem, rămâne ca pensia de serviciu să fie bine calculată prin raportare la datele ce au reieșit din adeverința emisă de tribunal în baza ordinelor de ministru, tot astfel cum nici actualizarea nu se va putea dispune atât timp cât nu se emit ordine de ministru de stabilire a unor indemnizații de încadrare majorate magistraților în funcție.

Altfel, s-ar ajunge la stabilirea unor drepturi de pensie de serviciu superioare indemnizațiilor plătite în mod efectiv magistraților în funcție, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței cu cele deținute de alți magistrați la data pensionării, chiar dacă nu toți magistrații au promovat acțiuni în instanță similare cu cele pe care le-a promovat reclamanta și nu toți cei care au promovat astfel de acțiuni au câștigat în demersurile lor procesuale.

Cât privește invocatele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 23 din 29 iunie 2015 și nr. 36 din 4 iunie 2018, acestea nu tranșează asupra diferențelor de drepturi constând din sporul DNA-DIICOT, ci asupra creșterilor salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 10/2007), forța juridică a acestor dezlegări limitându-se așadar la aspectele juridice tranșate și neputând fi extinsă prin asemănare la alte situații juridice, cu atât mai mult cu cât în cauză se ridică argumente suplimentare, care nu au fost avute în vedere în aceste decizii. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Jurisprudența comunicată de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a privit litigii având ca obiect obligarea angajatorului la eliberarea adeverinței necesare pentru stabilirea ori recalcularea pensiei de serviciu, adeverință care să cuprindă și drepturile salariale invocate și stabilite prin hotărâri judecătorești, obiect diferit de cel al dosarului în care s-a formulat prezenta cerere de sesizare.

În cadrul acestor litigii s-a ridicat, într-adevăr, problema de drept ce face obiectul sesizării, instanțele fiind chemate a stabili dacă aceste adeverințe (ce vor sta ulterior la baza recalculării drepturilor de pensie) pot cuprinde drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, iar punctele de vedere exprimate de curțile de apel, precum și hotărârile judecătorești atașate acestora evidențiază existența unei orientări jurisprudențiale majoritare, materializată în 24 de hotărâri (din care 5 nedefinitive), ce provin de la instanțele a 7 curți de apel (curțile de apel Alba Iulia, Constanța, Iași, Suceava, Galați, Cluj, Ploiești), și una minoritară, dar consistentă, relevată de 12 hotărâri (din care 2 nedefinitive), ce provin de la 4 curți de apel, la două dintre acestea fiind sesizată practică neunitară (curțile de apel Pitești, Oradea, Ploiești, Cluj).

Astfel, în opinia majoritară, s-a apreciat că aceste drepturi se încadrează în sintagma "indemnizație avută" și trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților, argumentat, în principal, de dezlegările cuprinse în Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aplicate mutatis mutandis.

Într-o altă opinie s-a apreciat că determinarea bazei de calcul reprezentate de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării nu presupune includerea diferențelor de drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, ci se referă la drepturile salariale reglementate la nivel de sistem, care privesc întreg corpul de magistrați, fiind recunoscute prin ordine de salarizare emise în acest sens.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, însă asupra altor aspecte decât cele care interesează în prezenta cauză. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015, s-a statuat că: În interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările ulterioare, și ale art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.

Prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, s-a statuat că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că în cauza de față nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, lipsind condiția legăturii problemei de drept cu cauza, a noutății, precum și aceea a nestatuării asupra chestiunii de drept de către instanța supremă. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; (iii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; (iv) soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; (vi) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; (vii) problema pusă în discuție să fie una veritabilă, norma legală fiind susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite.

Prima și a doua condiție sunt îndeplinite, nefiind necesară o discuție suplimentară, iar cu privire la cea de-a treia se observă că instanța de trimitere judecă în ultimă instanță, față de dispozițiile art. 155 din Legea nr. 263/2010.

Cu privire la condiția (iv) - a legăturii cu cauza - Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că ea nu este îndeplinită.

În scopul unei depline înțelegeri a chestiunilor relevante, trebuie menționat că nici Legea nr. 303/2004 (aplicabilă litigiului pendinte) și nici Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 nu cuprind dispoziții referitoare la recalcularea ori revizuirea drepturilor de pensie ale magistraților, referindu-se expres exclusiv la procedura de actualizare, care are loc, conform art. 85 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 303/2004, "ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime".

În cauză, în mod necontestat, nu se află în discuție ipoteza legală a actualizării pensiei, reclamanta solicitând valorificarea unor drepturi de natură salarială recunoscute în favoarea sa prin hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu angajatorul.

Având în vedere că normele speciale ce guvernează materia pensiilor de serviciu ale magistraților nu reglementează alte modalități de modificare a parametrilor de determinare a întinderii acestor drepturi, jurisprudența asigurărilor sociale a recunoscut în mod uniform necesitatea completării acestor norme speciale cu legea generală din materia stabilirii pensiilor din sistemul public, în măsura în care ea nu contravine legii speciale.

De aceea, în practica instanțelor au fost valorificate, când au fost îndeplinite cerințele legale, și dispozițiile din legea generală referitoare la recalcularea și revizuirea drepturilor de pensie, care sunt cuprinse în art. 107 din Legea nr. 263/2010, aplicabilă litigiului aflat pe rolul instanței de trimitere.

Potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.", iar alineatul (3) al textului prevede că "Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia".

Distincția esențială între aceste două proceduri, din perspectivă substanțială, constă în aceea că în cazul revizuirii se constată erori la stabilirea drepturilor de pensie (în sensul că elementele necesare corectei determinări se aflau la dispoziția casei de pensii, dar eronat nu au fost avute în vedere), astfel încât revizuirea se poate face din oficiu sau la solicitarea beneficiarului pensiei, în timp ce în cazul recalculării sunt adăugate venituri și/sau stagii de cotizare ori alte elemente care nu au fost avute în vedere pentru că ele nu erau reflectate în documentele depuse de solicitant.

După cum rezultă din expunerea ce precedă, în cauza aflată pe rolul instanței de trimitere, obiectul pricinii îl constituie solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj la revizuirea drepturilor de pensie prin includerea în baza de calcul al pensiei a drepturilor recunoscute cu caracter definitiv prin hotărâri judecătorești anterioare, cu privire la acordarea coeficienților prevăzuți de lit. A pct. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 (coeficientul 19 recunoscut procurorilor din cadrul structurilor de parchet DNA și DIICOT); aparent, reclamanta s-a adresat anterior și direct casei de pensii și, în prezența unui răspuns negativ al pârâtei, a cerut instanței să dispună în sensul refuzat de aceasta.

Drepturile de pensie ale reclamantei au fost calculate având în vedere salariul său din ultima lună de activitate, atestat prin adeverința emisă atunci de angajator, ce nu cuprindea acest coeficient, recunoscut la acel moment prin hotărâre judecătorească definitivă.

Necontestat, la data învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată în dosarul în care s-a formulat sesizarea, reclamanta nu beneficia de o adeverință emisă de angajator în scopul determinării drepturilor sale de pensie de serviciu, conform hotărârilor judecătorești evocate; de altfel, rezultă din lucrările dosarului că emiterea unei astfel de adeverințe, care să includă drepturile recunoscute prin hotărâre judecătorească cu caracter retroactiv și pentru viitor, a făcut obiectul unei alte pricini, cu numărul de dosar 345/107/2022, soluționată în favoarea reclamantei, în primă instanță, de Tribunalul Alba - Secția I civilă, prin Sentința nr. 2.952 din 13 decembrie 2022, nedefinitivă la data pronunțării prezentei decizii.

Prin cererea de apel cu care este învestită instanța de trimitere, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a criticat sentința Tribunalului Cluj, care a obligat-o să emită o decizie de revizuire a pensiei de serviciu a reclamantei potrivit cererii acesteia, arătând că nu putea proceda la o atare revizuire în absența unei adeverințe care să ateste veniturile incluse în indemnizația de încadrare brută lunară din ultima lună de activitate sau a unei hotărâri judecătorești.

În același sens este și răspunsul adresat direct reclamantei de apelanta-pârâtă la data de 16 martie 2022 (trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție odată cu celelalte documente înaintate de instanța de sesizare), în care se face referire la procedura de actualizare a pensiei de serviciu prevăzută de art. 85 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2004, procedură detaliată de art. 18 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 și care presupune emiterea adeverinței de către instituția angajatoare, care să ateste elementele relevante de calcul al pensiei.

Același răspuns se referă însă și la procedura de recalculare a pensiei de serviciu (art. 23 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004), prin adăugarea unor perioade de vechime în funcție realizate după pensionare, caz în care se folosește baza de calcul atestată de aceleași adeverințe la care s-a făcut referire în paragraful ce precedă.

Rezultă din aceste considerații că, pentru a fi îndeplinite cerințele revizuirii pensiei, era necesar ca elementul ce nu a fost avut în vedere să fi fost reflectat în documentele aflate în dosarul de pensie, numai în acest caz putându-se discuta despre o eroare a emitentului deciziei la momentul determinării întinderii drepturilor solicitantului. Or, după cum rezultă din materialul aflat la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și s-a reținut mai sus, în cauza aflată pe rolul instanței de trimitere nu a existat la dispoziția casei de pensii un document atestând includerea drepturilor de natură salarială în baza de calcul al indemnizației de încadrare avută în ultima lună de activitate.

Față de aceste împrejurări se observă că, în speță, pârâta nu putea dispune revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantei conform cererii sale, pentru că nu era incidentă ipoteza legală ce fundamentează instituția revizuirii.

În acest context, văzând că prin apel pârâta a invocat întocmai chestiunea absenței unui document care să ateste includerea drepturilor în baza de calcul amintită, instanța de apel nu este chemată a dezlega problema de drept ce face obiectul întrebării, deoarece lipsește cadrul procesual adecvat unei redimensionări a drepturilor la pensie în discuție.

Cu alte cuvinte, cât timp nici pârâta nu putea emite în procedura revizuirii o decizie de pensie prin care să decidă ea însăși asupra modalității de aplicare a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, pentru că această chestiune este dată de lege în sarcina angajatorului, ce este chemat a emite adeverința necesară determinării întinderii drepturilor de pensie, nici instanța de judecată, căreia i s-a cerut obligarea pârâtei la o atare revizuire, nu era chemată a dezlega această problemă de drept.

Acceptând că este posibilă și o inadvertență de ordin terminologic sau chiar una care să se manifeste în planul corectei învestiri a instanței (prin omisiunea de delimitare adecvată a instituției revizuirii de cea a recalculării), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că și în ipoteza reglementată de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 - recalcularea - așezarea pe alte repere de calcul al pensiei de serviciu presupune tot existența unei adeverințe emise de angajator, care să menționeze includerea în baza de calcul al salariului din ultima lună de activitate a drepturilor recunoscute anterior prin hotărâri judecătorești.

Deși prima instanță reține în argumentarea sa că pronunțarea unei hotărâri judecătorești în beneficiul reclamantei, prin care respectivele drepturi salariale au fost recunoscute, nu trebuie să fie urmată de emiterea unei adeverințe pentru ca pensia să fie revizuită sau recalculată, acest argument este contrazis de împrejurarea că respectivele hotărâri judecătorești nu sunt pronunțate în contradictoriu cu casa de pensii și nu au stabilit obligații în sarcina acesteia, ci în sarcina angajatorilor, care, alături de obligația de determinare pe baze corecte a drepturilor salariale, au și obligația de emitere corespunzătoare a adeverințelor necesare calculului pensiei de serviciu.

Relevantă este, sub acest aspect, menționarea de către apelanta-pârâtă, în cadrul criticilor formulate în calea de atac, a necesității existenței unei adeverințe emise de angajator sau a unei hotărâri judecătorești - aceasta din urmă pronunțată, firește, în contradictoriu cu casa de pensii, în caz contrar hotărârea ce stabilește obligații în sarcina unor terți neputând fi valorificată direct împotriva autorității chemate a stabili cuantumul drepturilor de pensie.

Se observă, în contextul argumentelor expuse, că instanța de trimitere nu s-a preocupat de chestiunile mai sus evocate, statuând în cuprinsul expunerii cerințelor de admisibilitate exclusiv în sensul faptului că de lămurirea problemei de drept ce face obiectul sesizării depinde soluționarea cauzei, pentru că reclamanta urmărește includerea în pensia de serviciu a diferențelor de drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești anterioare, ca urmare a constatării stării de discriminare.

Or, limitele învestirii primei instanțe și motivele apelului formulat de pârâtă obligau instanța de apel, conform dispozițiilor art. 477 din Codul de procedură civilă, să dezlege, cu prioritate, criticile conform cărora instituția apelantă nu era în măsură nici să revizuiască și nici să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei în absența adeverinței mai sus amintite, situație în care devenea suficient de clar că nu se pune problema posibilității de a obliga pârâta casă de pensii la măsura solicitată.

De altfel, însăși jurisprudența comunicată de instanțele naționale confirmă teza că includerea în baza de calcul al pensiei de serviciu a drepturilor în discuție presupunea, cu caracter prioritar, recunoașterea acestor drepturi de către instituția angajatoare prin emiterea adeverinței amintite, cauzele soluționate prin hotărârile transmise instanței supreme având exclusiv acest obiect.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, lipsind cerința ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, nu se mai impune analizarea celorlalte condiții de admisibilitate a sesizării, care va fi respinsă ca inadmisibilă.