ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4339/2025

Ședința publică din data de 30 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 25.07.2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- anularea Deciziei sau a Procesului-verbal al Comitetului/Director al AFM din data de 17.01.2019 precum si a Actului nr. 358/25.01.2019 emis de pârâtă prin care i s-a respins reclamantei contestația împotriva Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 239/DCD/11.10.2018 de reziliere unilaterală a contractului de finanțare nr. x/30.12.2013 precum si a actelor subsecvente acestei decizii respectiv: Adresa nr. x/24.10.2018 și Adresa nr. x/05.11.2018 de revenire la Adresa nr. x/24.10.2018;

- anularea Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 239/DCD/11.10.2018 de reziliere unilaterală a contractului de finanțare nr. x/30.12.2013 precum si a actelor subsecvente acestei decizii respectiv: Adresa nr. x/24.10.2018 si Adresa nr. x/05.11.2018 de revenire la Adresa nr. x/24.10.2018 prin care s-a stabilit suma necesară a fi restituită de către reclamanta la 2.453.366,46 RON;

- Cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 358 din data de 4 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și a anulat actele atacate.

Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței de fond din primul ciclu procesual

Împotriva sentinței civile nr. 358 din data de 4 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii intimatei - reclamante, ca neîntemeiate.

Decizia de casare pronunțată de instanța de control judiciar

Prin decizia civilă nr. 5060 din data de 1 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata - reclamantă A., ca neîntemeiată; a admis recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 358 din data de 4 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare după casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019*.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc

Prin sentința civilă nr. 17 din data de 4 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului promovată împotriva sentinței de fond pronunțate în cel de-al II-lea ciclu procesual

Împotriva acestei hotărâri - Sentința civilă nr. 17 din data de 4 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - a promovat recurs reclamanta A..

În cadrul recursului său, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală, iar, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei pricini.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea intimatei - pârâte Administrația Fondului pentru Mediu i-a fost comunicată recurentei- reclamante A. în termenul legal, aceasta nu a combătut apărările intimatei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 06.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților și, luând act de concluziile orale formulate de apărătorii recurentei - reclamante pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Având însă nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, 30 septembrie 2025.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării și de normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul promovat reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

În urma rejudecării Cuzei dispusă prin decizia civilă nr. 5060 din 1. XI.2022, prin sentința recurată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, fiind menținută ca legal emise actele contestate.

Recursul declarat de către reclamanta A. a fost încadrat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță invocându-se următoarele trei aspecte de nelegalitate.

Primul aspect de nelegalitate privește nerespectarea principiului legalității actului administrativ sub aspectul existenței unei motivări intraseci a Deciziei Consiliului director nr. 239 din 11 octombrie 2018 prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de finanțare nr. x/30.12.2013.

Cu privire la acest aspect de nelegalitate se susține faptul că decizia de reziliere a contractului de finanțare nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-a dispus rezilierea contractului fiind afectată legătura acesteia prin prisma lipsei motivării.

Se invocă sub acest aspect jurisprudența CJUE respectiv Cauza C 509/1993.

Al doilea aspect de nelegalitate privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1549. 1516, 1517 și art. 1551 C. civ. raportat la dispozițiile speciale din contractul de finanțare față de care prima instanță a apreciat în mod nelegal existența culpei recurentei-reclamante.

În cadrul acestui aspect de nelegalitate se invocă întâmpinarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5, 7 și 5, 8 din contract în ceea ce privește greșita reținere a cazurilor de culpă reținute în sarcina reclamantei.

Al treilea aspect de nelegalitate invocat privește nerespectarea principiului proporționalității prevăzute în jurisprudența CJUE în sensul că sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie proporțional cu gravitatea abuzului.

Se apreciază că atât prima instanță, în analiza legalității deciziei de reziliere cât și intimata au încălcat principiul proporționalității sancțiunii prin faptul că s-a dispus și s-a menținut ca legală obligația stabilită în sarcina reclamantei de restabilire integrală a finanțării.

Aceasta în condițiile în care recurenta-reclamantă și-a probat buna credință privind executarea contractului de finanțare și lipa unei culpe proprii pentru partea din contract neexecutată.

Se invocă faptul că ulterior emiterii deciziei de reziliere proiectul a fost finalizat pentru Comuna Oncești - jud. Maramureș conform procesului-verbal de recepție din 21.04.2023, anexat cererii de recurs - dosar recurs.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă, în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentința recurată pronunțată în urma rejudecării fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în analiza legalității Deciziei Comitetului Director nr. 239/DCD din 11 octombrie 2018.

Primul aspect de nelegalitate invocat privind pretinsa nemotivare a deciziei prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de finanțare nr. x/2013 nu va fi analizat motivat de incidența deciziei de casare nr. 5060/1. XI.2022.

Prin decizia de casare nr. 5060/1. XI.2022 s-a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă nu a invocat printre motivele de nulitate cu privire la decizia de reziliere, nemotivarea deciziei din 11 octombrie 2018 pe aspectul existenței unei motivări intriseci a actului administrativ contestat.

Prin aceeași decizie s-a constatat legalitatea verificării sub acest aspect de către prima instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 358/4.06.2020 în sensul că instanța nu a verificat motivele noi de nulitate care nu au fost invocate expres prin cererea de chemare în judecată depusă la 25.07.2019.

În raport de cele dezlegate și respectând limitele casării prin sentința recurată pronunțată în rejudecare nu a fost analizat acest motiv de nulitate și în consecință Curtea nu va analiza acest aspect de nelegalitate reiterat și în cadrul prezentului recurs.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat cu privire la aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute la art. 1549, 1516, 1517, 1550 și art. 1551 C. civ. sub aspectul obligațiilor reținute în sarcina reclamantei și a culpei acestuia, nu este fondat.

În limitele deciziei de casare, instanța în rejudecare a analizat corect și a constatat culpa recurentei privind lipsa contribuției proprii pentru realizarea proiectului.

Astfel, instanța de fond reține în mod corect că recurenta nu a făcut dovada că își putea îndeplini obligația asumată prin contract, respectiv de a asigura contribuția proprie pentru realizarea proiectului, reprezentând diferența între valoarea ce putea fi finanțată și valoarea totală a cheltuielilor eligibile la momentul recepției la terminarea lucrărilor, aspect recunoscut de recurentă chiar prin adresa nr. x/12.12.2018.

Această obligație a fost asumată de recurentă, în mod expres, prin semnarea contractului de finanțare, care la pct. 5.2. prevedea clar asigurarea contribuției proprii pentru realizarea proiectului.

În mod corect prima instanță a analizat și apărarea privind adresa din 12.12.2018 înlăturând motivat susținerea recurentei-reclamante.

Rezilierea contractului nu a fost fundamentată pe adresa la care recurenta face referire, ci pe faptul că aceasta nu a răspuns la notificarea transmisă de recurentă-autoritate înregistrată cu nr. x/06.08.2018. (art. 7, pctul. 7.3. lit. b) "AFM va notifica beneficiarul în maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpă și în cazul în care deficiențele menționate în notificare nu sunt înlăturate în maximum 30 de zile de la data notificării, AFM are dreptul să ia următoarele măsuri, fără punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabila:

a) sistarea temporară a utilizării finanțării, până la remedierea cauzelor care au dus la sistare;

b) sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor virate către Beneficiar, în condițiile Codului de procedură fiscală")

Deși recurenta a solicitat prelungirea termenului de răspuns cu 30 de zile, prin adresa nr. x/06.09.2018 (66978/06.09.2018 AFM), aceasta nu a transmis documentele solicitate în notificarea anterior menționată.

În derularea comunicatelor dintre părți recurenta-reclamantă a solicitat la data de 22.02.2018 rezilierea contractului de finanțare pe motiv că proiectul finanțat nu acoperă mai mult de 30% din nevoile Comunelor Oncești și Bârsana.

Prin adresa din 7.06.2018 i-a fost comunicat recurentei cazul de culpă în care se află.

Ca urmare a adresei nr. x/16.07.2018, înregistrată la AFM sub nr. x/16.07.2018 transmisă de recurentă, a fost emisă adresa AFM nr. x/06.08.2018 prin care au fost solicitate reclamantei ca, în termen de 30 de zile de la data primirii, să comunice următoarele informații:

- clarificări pentru diferențele constatate între lucrările executate conform expertizei tehnice nr. 04/30.10.2017 (transmisă prin adresa nr. x/21.02.2018, înregistrată la AFM cu nr. 10668/22.02.2018) și cele din situațiile de lucrări (executate conform contractului de execuție lucrări nr. x/17.10.2014, încheiat între A. și Asocierea S.C. B. S.R.L) prezentate și finanțate în cadrul contractului pentru finanțare nerambursabilă nr. 22/N/30.12.2013.

- documente relevante privind finanțarea rețelei de canalizare din Comuna Bârsana, precum și a Stației de epurare prevăzute în proiectul finanțat de AFM (Comuna Bârsana a încheiat cu MDRAP contractul de finanțare nr. x/23.02.2018 pentru proiectul "Extindere rețea de apă în com. Bârsana, jud. Maramureș).

- un memoriu tehnic, însușit de proiectant, în care să fie prezentate atât lucrările din proiectul finanțat de AFM (conform proiectului tehnic depus), cât și lucrările din proiectele finanțate de MDRAP.

Instanța de fond, reține în mod corect că recurenta-reclamantă nu a oferit nicio justificare pentru necomunicarea documentelor privind finanțarea rețelei de canalizare din Comuna Bârsana și a Stației de epurare prevăzute în proiectul finanțat, fiind astfel în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 5.7 și 5.8 din contract.

Ca urmare a faptului că nu s-a răspuns acestei solicitări, nefiind transmise documentele solicitate, s-a aprobat, în ședința Comitetului Director al AFM din data de 11 octombrie 2018 a "sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor virate către Beneficiar, în condițiile Codului de procedură fiscală, privind contractul de finanțare nerambursabilă nr. 22/N/30.12.2013."

În cauză nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 7.3 din contract deoarece cazul de culpă reținut, respectiv necomunicarea de documente privind finanțarea rețelei de canalizare din Comuna Bârsana și a Stației de epurare a fost cu privire la adresa din 5.08.2018 prin care i s-au solicitat reclamantei-recurente informații, cu privire la care aceasta nu a comunicat răspuns în termen de 30 de zile de la data primirii.

În raport de această atitudine culpabilă a reclamantei s-a făcut aplicarea art. 7 alin. (3) lit. b) din contractul de finanțare nr. x/30.12.2013 dispunându-se de intimata-pârâtă rezilierea unilaterală a contractului cu recuperarea sumelor virate către beneficiar.

Al treilea aspect de nelegalitate invocat cu privire la pretinsa încălcare a principiului proporționalității sancțiunii aplicare, prin măsura restituirii integrale a finanțării acordate, nu este fondat.

Obligația de restituire are ca temei dispozițiileart. 8 pct. 8.3 din contractul de finanțare care prevăd următoarele:

"Rezilierea contractului de finanțare din culpa Beneficiarului are drept consecință restituirea, în termenul precizat în notificare/înștiințarea de plată, de către Beneficiar a finanțării primite, sub formă de plată de daune-interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată de la data plății", iar potrivit pct. 8.4. "Beneficiarul rămâne direct răspunzător pentru toate consecințele financiare directe sau indirecte antrenate de încetarea contractului înainte de termen din culpa sau inițiativa sa (inclusiv majorări de întârziere, conform legii fiscale aplicabile creanțelor bugetare".

Cu privire la obligația restituirii integrale a finanțării acordate, ca o consecință a rezilierii contractului din cupla beneficiarului, în cauză în mod corect prima instanță a făcut aplicabile dispozițiile art. 1]4 alin. (1) din Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul nr. 1450/2010.

Susținerile din recurs care privesc acest aspect de nelegalitate privind încălcarea principiului proporționalității nu pot fi reținute.

Obligația de restituire integrală a sumei nu încalcă principiul proporționalității în condițiile în care din raportul de expertiză extrajudiciar, coroborat și cu susținerile din adresa recurentei-reclamante nr. 12/21.02.2018, prin care a solicitat rezilierea, rezultă că proiectul finanțat nu acoperă decât 30% din nevoile comunei, procent de realizare mic care confirmă legalitatea obligației de restituire integrală a sumelor acordate.

În cauză obligația de restituire integrală, rezultă din atitudinea culpabilă a recurentei-reclamante în ceea ce privește executarea obiectivelor asumate prin contractul de finanțare neavând relevanță cota suportată efectiv de autoritatea pârâtă, iar faptul că în parte proiectul pentru Comuna Oncești a fost finalizat conform procesului-verbal din 21.04.2023 nu este de natură a determina încălcarea principiului proporționalității în sensul stabilit prin jurisprudența CJUE.

Finalizarea în parte a proiectului a fost ulterioară rezilierii contractului din culpa recurentei-reclamante, iar în recuperarea integrală a finanțării a fost dispusă în baza contractului de finanțare și cu respectarea principiului restituirii integrale prevăzut de art. 14 alin. (4) din Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul nr. 1450/2010.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 17 din data de 4 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 30 septembrie 2025.