ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4328/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată personal și la interogatoriu pârâții Curtea de Apel Craiova și B., președinte al Curții de Apel Craiova, pentru ca instanța de judecată să dispună stabilirea obligației pârâților de a face, în sensul de a dispune un control administrativ la nivelul Judecătoriei Corabia privitor la legalitatea repartizării dosarului nr. x/2016, cât și să prezinte în scris măsurile administrative dispuse, precum și cele constatate. A solicitat pârâților să achite în solidar daune de l leu (un leu) cât și cheltuielile de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 476/13.09.2024, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Sibiu a reținut, în esență, că, în raport de faptul că reclamantul are domiciliul în străinătate, iar dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu reglementează această situație, devin incidente prevederile art. 111 C. proc. civ., astfel că, în cauză, competența materială și teritorială aparține Tribunalului Dolj, ca tribunal administrativ-fiscal în circumscripția căruia se află sediul, respectiv domiciliul pârâților.

2.2. Prin sentința civilă nr. 489 din 13 mai 2025, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei până la soluționarea acestuia și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Dolj a reținut, în esență, că, în raport de obiectul cauzei, calitatea pârâților, dar și de faptul că reclamantul și-a manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., sesizând astfel una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, competent să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte reține că reclamantul invocă în susținerea pretențiilor formulate existența unui refuz nejustificat al pârâților de soluționare a cererii prin care a solicitat efectuarea unui control administrativ la nivelul Judecătoriei Corabia privitor la legalitatea repartizării dosarului nr. x/2016, cât și să prezinte în scris măsurile administrative dispuse, precum și cele constatate, făcând referire în cererea introductivă și la prevederile art. 127 C. proc. civ.

Așadar, raportat la obiectul cererii, litigiul de față este unul de drept public, astfel că determinarea legislației aplicabile prezentei cauze trebuie efectuată prin raportare la dispozițiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

C. proc. civ. prevede o normă specială prin care se poate stabili competența în ipoteza în care reclamantul are domiciliul în străinătate, fiind vorba de dispozițiile art. 111 potrivit cărora "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

Aceste dispoziții trebuie însă coroborate în cauză cu prevederile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., care reglementează dreptul de opțiune al părții reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unui judecător sau a unei instanțe de judecată, fie la instanța instanța unde acesta își desfășoară activitarea, respectiv la instanța pârâtă/la instanța inferioară, competentă material, cu aplicarea regulii generale în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Or, în cauză, reclamantul și-a manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., sesizând astfel una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, respectiv Tribunalul Sibiu, aflat în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, aceasta fiind una dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Craiova, pârâta din prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova și B., în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.