ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4313/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 16 iulie 2024, sub nr. x/2024, astfel cum a fost precizată la primul termen de judecată din 21 octombrie 2024, reclamantul Colegiul Național Pedagogic "Spiru Haret" Focșani, jud. Vrancea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Vrancea a solicitat:

- să se constate că pârâtul Ministerul Educației nu a răspuns în termen legal plângerii prealabile înregistrate sub nr. x/27.03.2024;

- anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Raportul cu privire la activitatea de control desfășurată la Inspectoratul Școlar Vrancea și la Colegiul Național Pedagogic "Spiru Haret" Focșani, raport înregistrat la ISJ Vrancea sub nr. x/27.02.2024, respectiv acea parte din raport referitoare la convocarea observatorilor;

- anularea Adresei nr. x/28.02.2024, emisă de ISJ Vrancea în baza acestui raport;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 308 din 05 noiembrie 2024, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de pârâții ISJ Vrancea și Ministerul Educației prin întâmpinările formulate și a respins ca nefondată acțiunea formulată de Colegiul Național Pedagogic "Spiru Haret", în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, Ministerul Educației, având ca obiect refuz soluționare cerere.

Împotriva sentinței civile nr. 308 din 05 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Colegiul Național Pedagogic "Spiru Haret", în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., relativ la motivarea sentinței criticate, recurentul-reclamant a învederat că aceasta este contradictorie, în condițiile în care la fila x, paragraf final, se reține că i s-a pus în vedere prin actele administrative contestate convocarea în calitate de observator la toate ședințele Consiliului de Administrație a numitei A., reprezentant SIP-FEN Vrancea, pentru ca, în primul paragraf, de la fila x, să se rețină că este nefondată susținerea reclamantului că i s-ar fi pus în vedere să o convoace pe numita A. la ședințele Consiliului de Administrație, în lipsa dovezii de reprezentativitate.

Așadar, în cele două paragrafe, paragrafe care constituie singura motivare a hotărârii criticate prin prezentul recurs, instanța de fond se contrazice, argumentele reținute fiind contradictorii.

În plus, încălcând norme de procedură reglementate sub sancțiunea nulității absolute, respectiv art. 13 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 22 din C. proc. civ., prima instanță nici nu a intrat în cercetarea fondului, cât timp nu a solicitat intimaților, în calitate de autorități emitente ale actelor administrative contestate, depunerea documentației care a stat la baza emiterii acestor acte.

În consecință, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, fără administrarea probelor obligatorii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 554/2004, fapt ce atrage nulitatea sentinței și, potrivit dispozițiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., trimiterea cauzei în rejudecare.

În subsidiar, recurentul-reclamant a susținut că, dacă se va trece peste aceste motive de nulitate, trebuie să se observe că hotărârea criticată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Astfel, s-a reținut textual că nu a respectat dispozițiile art. 10 alin. (15) din OMEN nr. 6.223 din 04 septembrie 2023, precum și dispozițiile art. 128 alin. (1) lit. f) alin. (5) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cât timp la ședințele Consiliului de administrație nu a fost convocat reprezentantul desemnat de S1P-FEN Vrancea, în speță d-na A..

Această mențiune echivala cu înlăturarea apărărilor formulate cu ocazia controlului, adică ignorarea dovezilor aduse relativ la faptul că s-a solicitat dovada reprezentativității, iar în esență echivalează cu confirmarea faptului că nu trebuia să aibă în vedere lipsa doveziii reprezentativității acestei formațiuni sindicale.

Prima instanță nu a observat că această constatare a încălcării acestor dispoziții legale, mai sus indicate, este contrazisă de chiar aceeași inspectori care au efectuat controlul, cât timp la filele x menționează că le-au fost puse la dispoziție convocatoarele Ședințelor Consiliului de Administrație, precum și dovada convocării acestui reprezentant sindical la aceste ședințe (după menționarea fiecărui convocator, se precizează și depunerea dovezii de convocare a numitei A.), fapt ce dovedește că nici măcar conținutul actelor contestate nu a fost analizat.

În plus, aceeași inspectori menționează la fila x, paragraf final, că și pentru anul școlar 2022-2023 și-a îndeplinit obligația de a convoca la ședințele Consiliului de Administrație liderii sindicali liniuța a 3-a).

Dacă s-ar fi dat curs dispozițiilor imperative ale art. 13 din Legea nr. 554/2004 s-ar fi putut constata existența tuturor acestor convocări, respectiv faptul că nu a încălcat dispozițiile art. 128 alin. (1) lit. f) și alin. (5) din Legea nr. 198/2023 și nici ale art. 10 alin. (15) din OMEN nr. 6.223 din 4 septembrie 2023.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a mai arătat și că, în aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material substanțial, respectiv a dispozițiilor art. 128 alin. (5) din Legea nr. 198/2023 și ale art. 10 alin. (1) din Metodologia - cadru de organizare și funcționare Consiliilor de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar - Ordinul M.E. nr. 6223/2023, nu era și nu este întrunită condiția legală imperativă a existenței reprezentativității formațiunii sindicale S1P-FEN Vrancea, astfel că atât concluziile din raport, cât și măsurile impuse subscrisului Colegiu de a convoca la ședințele Consiliului de administrație o persoană în calitate de reprezentant al unei formațiuni sindicale, care nu face dovada reprezentativității, sunt vădit nelegale, iar măsurile impuse acestuia, de a transmite convocatoarele ședințelor și dovada convocării doamnei A. apar ca fiind rezultatul unui exces de putere, așa cum este acesta definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Vrancea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată recursul declarat de recurentul-reclamant este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Preliminar, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond privind respingerea excepțiilor invocate în fața acesteia nu a fost recurată, astfel că a intrat sub autoritatea lucrului judecat.

Înalta Curte va analiza cu prioritate criticile formulate de recurentul-reclamant ce se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., critici pe care le constată ca fiind fondate.

Astfel, dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. statuează că hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta este incident "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin urmare, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept, hotărârea fiind casabilă dacă nu îndeplinește exigențele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, în cauză, litigiul a fost generat de faptul că la ședința Consiliului de administrație al colegiului reclamant din data de 16 ianuarie 2024, la care reprezentantul SIP - FEN Vrancea fusese convocat și participa cu statut de observator, d-l consilier local B. a solicitat ca acesta din urmă să părăsească ședința deoarece nu întrunește condițiile legale de a participa la ședință cu statut de observator, respectiv nu a făcut dovada reprezentativității.

După data de 16 ianuarie 2024 reprezentantul SIP - FEN Vrancea nu a mai fost convocat la ședințele Consiliului de administrație, iar ca urmare, la Ministerul Educației s-a înregistrat memoriul nr. 5695/18.01.2024 prin care s-a solicitat luarea de măsuri față de atitudinea d-lui consilier local B. la ședința Consiliului de administrație din data de 16 ianuarie 2024.

În perioada 30 ianuarie 2024 - 02 februarie 2024, d-nii consilieri C. și D. din cadrul Ministerului Educației - Direcția Control, au efectuat un control la ISJ Vrancea și Colegiu cu privire la memoriul nr. 5695/18.01.2024. S-a avut în vedere și un alt memoriu, respectiv memoriul nr. 8170/15.01.2024.

În urma acestei activități de control, s-a emis Raportul contestat în prezenta cauză nr. 87/R/DC/27.02.2024, înregistrat la ISJ Vrancea sub nr. x/27.02.2024, iar în baza acestui raport, ISJ Vrancea a emis adresa nr. x/28.02.2024, de asemenea contestată în cauză.

Or, în speță, deși atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin întâmpinările formulate de pârâți, cu privire la fondul cauzei au fost formulate atât critici, cât și apărări care au antamat chestiunea reprezentativității, instanța de fond nu a procedat la analiza fondului cauzei prin prisma dispozițiilor legale referitoare la reprezentativitate.

Procedând de o asemenea manieră, instanța de fond a încălcat prevederile legale care statuează că motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, care să răspundă la argumentele esențiale ale părților, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

De asemenea, se are în vedere și că o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată presupune ca judecătorul să aibă la dispoziție întreaga documentație pertinentă, astfel că se impune a se face aplicarea efectivă în cauză a prevederilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, respectiv ca împreună cu actele atacate, să fie depusă de pârâți întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora.

În acest context, Înalta Curte constată că pricina nu a fost lămurită sub toate aspectele deduse judecății, fiind încălcate prevederile art. 22, art. 237 și art. 397 C. proc. civ., neregulă de ordin procedural care se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare este prevăzută sub sancțiunea nulității) și nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Colegiul Național Pedagogic "Spiru Haret" împotriva sentinței civile nr. 308 din 05 noiembrie 2024 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Colegiul Național Pedagogic "Spiru Haret" împotriva sentinței civile nr. 308 din 05 noiembrie 2024 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.