ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4309/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 17 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat contestație împotriva interdicției nr. 56032/05.10.2019 de intrare în România, Bulgaria și toți membrii UE pe o perioadă de 5 ani.

Prin sentința civilă nr. 602/30.3.2023, Curtea de Apel București a admis excepția de perimare și a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 2776/22.05.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității recursului ca nefondată și a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 17 iulie 2024, sub nr. x/2019*.

Prin sentința civilă nr. 1847 din 07 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara - Sectorul Poliției de Frontieră Moldova Veche și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Împotriva sentinței civile nr. 1847 din 07 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În ceea ce privește motivele recursului declarat de reclamant, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispozițiile art. 499 teza a II-a, potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

Intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara - Sectorul Poliției de Frontieră Moldova Veche a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului și excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului și excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". Totodată, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută".

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 1847 din 07 noiembrie 2024, a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07 noiembrie 2024. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 13 noiembrie 2024, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost înaintată la data de 16 decembrie 2024 .

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 16 decembrie 2024, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 13 noiembrie 2024.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1847 din 07 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1847 din 07 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.