ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2776/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios adminitrativ și fiscal la data de 17.09.2019, reclamantul A. a formulat contestație împotriva interdicției nr. 56032/05.10.2019 de intrare în România, Bulgaria și toți membrii UE pe o perioadă de 5 ani.

Prin sentința civilă nr. 602 din 30 martie 2023, Curtea de Apel București -, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de perimare, constatând perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara - Sectorul Poliției de Frontieră Moldova Veche și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, având ca obiect "litigiu privind măsură interdicție străin".

Împotriva sentinței civile nr. 602 din 30 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea cererii de recurs, cu titlu preliminar, recurentul a învederat că recursul a fost introdus în termenul legal. În acest sens, arată că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, neavând în mod efectiv și real cunoștință despre termenul de judecată din data de 30.03.2023. Susține că momentul la care a luat cunoștință de actele de procedură dispuse din oficiu de către instanța de judecată corespunde datei de 30.06.2023, la care, în termen legal de 5 zile, respectiv la data de 03.07.2023, a formulat și înaintat recursul instanței competente.

Cu privire la motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, în primul rând, recurentul a pretins că prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Susține că nu a fost legal citat pentru termenele de judecată din data de 21.03.2023 și 30.03.2023, fiind încălcate principiile contradictorialității și oralității, precum și dreptul său la apărare și la un proces echitabil.

În continuare, a invocat și faptul că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei. Referitor la acest motiv de casare, arată că soluția de suspendare nu se datorează culpei sale, ci a existenței unor dosare penale care aveau o înrăurire semnificativă în dosarul nr. x/2019, motiv pentru care cursul perimării era suspendat. În acest sens, precizează că soluții dispuse în dosarele în cauză i-au fost comunicate în data de 30.06.2023. În cuprinsul sentinței atacate, apreciază că instanța se limitează la a preciza ca fost îndeplinită condiția rămânerii cererii în nelucrare timp de 6 luni, fără a face o trimitere clară asupra momentului de început și de împlinire a celor 6 luni reținute.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de casare, a învederat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciind că soluția perimării contestației nu este incidentă. Consideră că termenul de perimare nu începe să curgă de la data de 19.07.2022, dată la care s-ar fi dispus clasarea cauzei pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul cercetării, întrucât a fost încunoștințat despre acest aspect la data de 30.06.2023, când a luat cunoștință de sentința civilă pronunțată în dosarul nr. x/05.10.2019, până la acel moment fiind incidente în cauză prevederile art. 418 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 5, 6, 8 C. proc. civ.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări la recursul reclamantului, prin care au invocat excepția tardivității formulării recursului, apreciind că termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv de 5 zile de la pronunțare, nu a fost respectat.

Pe fond, au apreciat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a dispus perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., motiv pentru care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22.05.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Potrivit art. 421 alin. (2) prima teză C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare,,.

Înalta Curte reține însă că declanșarea termenului de recurs de la pronunțare este condiționată de legalitatea procedurii de citare a părților pentru data judecării excepției de perimare, deoarece în cazul neregularităților referitoare la citare, instanța de judecată nu se afla în situația de a se pronunța, ci avea obligația de a amâna judecata conform dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Rațiunea citării este aceea ca părților să le fie respectat dreptul de a se prezenta la termenul de judecată, de a participa la dezbateri și de a putea urmări pronunțarea. Altfel spus, în cazul în care termenul de recurs curge de la pronunțare, o procedură de citare viciată la termenul de dezbateri va împiedica pornirea termenului de exercitare a căii de atac.

Se observă astfel că analiza excepției de tardivitate o implică și pe aceea a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ., prin intermediul căruia recurentul a pretins că nu a fost legal citat la termenul aferent dezbaterilor relative la excepția de perimare. Prin urmare, cele două chestiuni vor fi cercetate simultan.

După cum rezultă din cuprinsul citativului existent la dosarului de fond, prima instanță a dispus citarea părților în vederea discutării excepției de perimare pentru termenul de judecată din 21.03.2023. Ulterior, prin încheierea de ședință din 22.02.2023, din oficiu, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 30.03.2023.

Cu toate că a dispus citarea părților pentru noul termen fixat, respectând astfel dispozițiile art. 230 C. proc. civ., civ. teza a III-a, prima instanță nu a dat dovadă de rigoare atunci când a verificat dovada de îndeplinire a procedurii.

Potrivit art. 155 pct. 13 teza I C. proc. civ. "persoanele care se afă în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reședință cunoscută, printr-o citație scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poșta română, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenții internaționale la care este parte România ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel,,.

În acest sens, analizând recipisa de predare a scrisorii la poșta română, avută în vedere de judecătorul fondului atunci când a constatat regularitatea procedurii de citare, se observă că aceasta nu conține referiri cu privire la actul de procedură expediat. În plus, data prezentării trimiterii poștale (07.02.2023) și data primirii scrisorii în localitatea de destinație de pe teritoriul statului străin (21.02.2023), astfel cum acestea sunt menționate în cuprinsul recipisei, sunt incompatibile cu o eventuală citație pentru termenul de judecată din 30.03.2023, în condițiile în care măsura citării pentru acesta a fost dispusă prin încheierea de preschimbare din 22.02.2023, după cum s-a arătat mai sus. Nici recipisa de predare a scrisorii la poșta română existentă la fila x de la dosar de fond nu prezintă relevanță, de vreme ce aceasta a fost prezentată la oficiul poștal de expediție la data de 07.04.2023, deci ulterior termenului de judecată în discuție.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, la termenul de judecată din 30.03.2023, a soluționat cauza fără a avea la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare cu reclamantul. Într-o astfel de situație, erau incidente dispozițiile art. 153 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecata și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Din mențiunile practicalei sentinței recurate, rezultă că la apelul nominal făcut în ședință publică, reclamantul nu a fost prezent nici personal, nici prin reprezentant convențional, astfel încât, în cauză, erau întrunite premisele aplicării art. 153 alin. (2) din C. proc. civ.. După cum rezultă din chiar conținutul textului legal în discuție, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea nulității, ceea ce conferă caracter fondat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ. Deopotrivă, soluționarea excepției de perimare la data de 30.03.2023 fără a exista la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare a împiedicat pornirea termenului de exercitare a căii de atac, ceea ce impune respingerea excepției de tardivitate.

Față de aceste motive, va respinge excepția tardivități recursului, ca nefondată. Va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

În acest context, va rămâne de prisos analiza celorlalte motive de casare invocate de recurent.

În rejudecare, judecata va reîncepe de la actul anulat conform art. 501 alin. (2) C. proc. civ., civ. Cu această ocazie, prima instanță urmează a analiza și susținerile părții din cererea de recurs referitoare, în esență, la faptul că acțiunea nu a rămas în nelucrare din motive care să-i fie imputabile, în condițiile în care nu a avut cunoștință de măsurile dispuse în cadrul procesului penal care determinase suspendarea cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 urmează să admită recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 602 din 30 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului, ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 602 din 30 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.