ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2024

Ședința publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, "o analiză juridică, riguroasă și legală, pentru toți cei 4 foști deputați cu mandate incomplete, asupra celor menționate în adresa din 12.02.2020 emisă de pârât și față de lipsa răspunsului concret și legal al acestuia la adresa reclamanților din 28.01.2020, cu privire la dreptul la indemnizație, conform art. 49 din Legea nr. 96/2006". Prin cererea adițională depusă la data de 27 noiembrie 2020 și reiterată la data de 17 martie 2021, reclamanții A. și B. au arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâții Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților, nulitatea Ordinelor nr. 949/20.05.2016 și nr. 954/20.05.2016, emise de Secretarul General al Camerei Deputaților, în conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) și (2) și art. 178 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și obligarea pârâtei Camera Deputaților la plata indemnizației, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, completată cu Legea nr. 356/29.12.2015, cu art. 481 alin. (3) și (4) și art. 171 din Codul Muncii, pe ultimii 3 ani.

Prin sentința civilă nr. 1344 din 4 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a hotărât declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din 8 iunie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale instanța a luat act de cererile de renunțare la judecată ale reclamanților C. și D., a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale și a amânat pronunțarea la 22 iunie 2021.

Prin sentința civilă nr. 4681 din 22 iunie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competența, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Prin decizia civilă nr. 2088 din data de 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020*.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 907 din data de 5 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții A., B., C. și D. și pe pârâții Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii judecătorești de mai sus, au declarat recurs recurenții - reclamanți A. și B., prin care, invocând incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 și 6 C. proc. civ., au solicitat casarea sentinței atacate și acordarea indemnizației pe ultimii 3 ani, mai precis pentru intervalul 2018-2021.

Deciziile atacate cu contestație în anulare

Prin Decizia nr. 54 din 10 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscala a admis excepția tardivității invocată de intimata-pârâtă Camera Deputaților și a respins recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Prin Decizia nr. 4951 din 01 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020 a respins recursul declarat de recurenții - reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 907 din data de 5 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare formulată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.11.2023, sub nr. dosar x/2023, contestatorii A. și B. au declarat în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) și (2), pct. 3 și 4 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4951 din data de 1 noiembrie 2023. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Ulterior, printr-o cerere de completare, contestatorii A. și B. au învederat că înțeleg să formulize contestație în anulare și împotriva Deciziei nr. 54 din 10.01.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Apărările formulate în cauză

Intimata Camera Deputaților prin întâmpinarea formulată a apreciat că se impune respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare exercitată împotriva Deciziei nr. 54 din 10 ianuarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.:

"Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte reține că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzut de textul de lege anterior citat, deși curge de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părții care formulează contestația în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestația în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depășește un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unui termen reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Termenele instituite prin lege au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența lor, contestația în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.11.2023, sub nr. dosar x/2023, contestatorii A. și B. au declarat în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) și (2), pct. 3 și 4 C. proc. civ., contestație în anularea Deciziei nr. 4951 din data de 1 noiembrie 2023. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Ulterior, printr-o cerere de completare, contestatorii A. și B. au învederat că înțeleg să formulize contestație în anulare și împotriva Deciziei nr. 54 din 10.01.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În speță, decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost comunicată contestatorilor la data de 18 martie 2024 conform dovezilor existente la dosar. Contestația în anulare, astfel cum a fost completată, a fost formulată la data de 12 iunie 2024, cu nesocotirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.. Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În baza art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă, contestația în anulare.

În ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 4951 din data de 1 noiembrie 2023. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte reține următoarele.

Contestatorii au invocat că în cuprinsul deciziei atacate, instanța de recurs a inserat doar formule generale potrivit cărora "a cercetat criticile formulate și s-a pronunțat motivat asupra acestora", fără însă a analiza în concret și diferențiat chestiunile de drept ridicate de recurenți, respectiv conflictul de norme, limitele competenței autorității emitente și efectele juridice ale ordinelor contestate. Această lipsă de examinare punctuală echivalează cu o omisiune reală de a cerceta motivele de recurs, omisiune ce se circumscrie cazului de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În măsura în care instanța de recurs nu a supus unui examen juridic temeinic aceste critici, dreptul recurenților la o judecată efectivă a fost încălcat, iar soluția pronunțată a rămas lipsită de fundamentare pe aspectele esențiale ridicate în cauză. Or, contestația în anulare are menirea de a sancționa asemenea vicii procedurale, atunci când partea dovedește că un motiv de recurs invocat în termen nu a fost examinat.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de recurs a cercetat criticile formulate, a identificat și a analizat motivele de casare invocate de recurenți, pronunțându-se motivat asupra acestora. Nemulțumirea contestatorilor privește soluția dată și modul de interpretare a normelor legale, aspect ce nu se circumscrie cazurilor limitative de contestație în anulare.

Această cale extraordinară nu poate fi folosită ca o nouă judecată a recursului și nu poate substitui o cale de atac de reformare.

În lipsa unei omisiuni reale de cercetare a unui motiv de recurs sau a unei erori procedurale dintre cele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 4951/2023 este nefondată.

PENTRU MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității .

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 54/10.01.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 4951 din 01 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 03 octombrie 2024.