ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4296/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 02 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului Suceava - prin reprezentant legal, au solicitat anularea actului administrativ - recunoașterea dreptului pretins și repararea cauzată calificat expres ca fiind un termen prescris, respectiv Ordinul 194/2016, emis de prefectul C. și Comisia Fond Funciar, Ordinul nr. 224/31.05.2016, Referat nr. 10961/30/1-30-05-2016 (încălcare gravă a legii), răspunsul la cererile - petițiile anterioare.

Prin sentința civilă nr. 393 din 30 mai 2024, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului Suceava - prin reprezentant legal, în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 538 din 22 octombrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva sentinței nr. 393 din 30 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, intimată fiind pârâta Instituția Prefectului județului Suceava.

Împotriva deciziei nr. 538 din 22 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții B. și A., solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând excepția inadmisibilității căii de atac, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 din C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac.

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată că s-a declarat recurs împotriva deciziei nr. 538 din 22 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A., împotriva sentinței nr. 393 din 30 mai 2024 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, intimată fiind pârâta Instituția Prefectului județului Suceava.

Astfel, recurenții au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unei alte cereri de recurs.

Prin urmare, se observă că, în speță, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitive, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 538 din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 538 din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.