ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.09.2025

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4219/2025

HOTĂRÂRE
24.09.2025
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4219/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 497 din 22 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel București, Tribunalul Dâmbovița, Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 225 din 18 iunie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul, a solicitat anularea parțială a Ordinului Președintelui ÎCCJ nr. 3226/1 din 02.11.2023 și a Ordinului Președintelui ÎCCJ nr. 3669/1 din 18.12.2023 și obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unor noi ordine de salarizare.

Având în vedere obiectul litigiului, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de în art. 7 din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017.

Astfel actul administrativ a cărei anulare se solicită a fost emis în raport cu dispozițiile Legii nr. 153/2017 care la art. 7 din Anexa V Capitolul VIII prevede o competență exclusivă la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Cum reclamantul, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel București, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 127 se aplică, chiar și în cazul unei competențe exclusive, cum este cazul și în prezenta cauză, obligând reclamantul să aleagă una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În raport cu această obligativitate mențiunile marginale "Competența Facultativă" permit reclamantului să aleagă doar instanța din cele prevăzute.

În considerarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reclamantul a înțeles să investească Curtea de Apel Craiova învecinată Curții de Apel București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor, Tribunalul București, Tribunalul Dâmbovița, Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Ilfov, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2333/2024
, instanța a apreciat că revine competența de soluționare în primă instanță secției specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Dâmbovița. A notat Curtea de Apel Ploiești și faptul că, în raport de dispozițiile art.
ÎCCJ 2024-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 599/2024
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I civilă. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că, chiar dacă formal s-a menționat că se solicit obligarea pârâtului Ministerul Jus
ÎCCJ 2024-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2024
ții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. 2.2. Prin sentința civilă nr. 2165 din 22 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materia
ÎCCJ 2024-09-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2024
Ședința publică din data de 13 septembrie 2024 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Tribunalu
ÎCCJ 2024-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 252/2024
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 536 Cod Administrativ,
Sursă