ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2024

Ședința publică din data de 13 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 aprilie 2023, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în calitate de personal din cadrul Judecătoriei Rupea, în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel Brașov și Președintele Curții de Apel Brașov, au solicitat:

(i) anularea Hotărârii nr. 16 din 15.02.2023 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin deciziile cu nr. 10/DEFA, 30/DEFA, 62/DEFA, 80/DEFA, 49DEFA, 85/DEFA, din 12 ianuarie 2023 emise de președintele Curții de Apel Brașov;

(ii) modificarea în parte a deciziilor cu nr. 10/DEFA, nr. 30/DEFA, nr. 62/DEFA, nr. 80/DEFA, nr. 49/DEFA, nr. 85DEFA din 12 ianuarie 2023, în sensul că: drepturile salariale recunoscute să fie acordate cu înlăturarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru toți reclamanții vizați de decizia în discuție;

(iii) obligarea pârâtului Președintele Curții de Apel Brașov la emiterea unei noi decizii administrative, pe numele tuturor reclamanților, prin care să fie salarizați având în vedere VRS 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, pentru viitor, cu înlăturarea plafonării instituite asupra salariului de bază brut lunar/indemnizației brute lunare de încadrare urmare aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, unde este cazul;

(iv) obligarea pârâtului Președintele Curții de Apel Brașov ca pentru diferențele salariale acordate prin prezenta hotărâre sumele să fie actualizate cu indicele inflației, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data scadentei fiecărei obligații și până la data plății efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 513 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că litigiul este supus prevederilor art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea nr. 153/2017, întrucât reclamanții, care fac parte din categoria personalului auxiliar și de specialitate din cadrul Judecătoriei Rupea, contestă modul de stabilire a drepturilor salariale, iar potrivit acestui text de lege, plângerea formulată împotriva hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov este dată în competența exclusivă de soluționare a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2165 din 22 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în privința cererii reclamantul G.; a declinat judecarea acestei cereri în favoarea Tribunalului Dâmovița; a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de ceilalți reclamanți și a format un nou dosar, în care a stabilit termen de judecată; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reținut că reclamantului G., având funcția de muncitor calificat, este salarizat conform dispozițiilor Anexei VIII la Legea nr. 153/2017, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 37 din acest act normativ. În cazul acestui reclamant, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform criteriului rangului autorității pârâte. Cum pârâții chemați în judecată nu sunt autorități publice centrale, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dâmbovița.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Conform cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate acesteia, reclamantul G. este angajat al Judecătoriei Rupea, ocupând postul de muncitor calificat.

Acțiunea de față vizează atacarea în anulare a Hotărârii nr. 16 din 15.02.2023 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale ce i-au fost acordate prin Decizia nr. 85/DEFA/12.01.2023, emisă de președintele Curții de Apel Brașov conform Cap. II lit. C) și I) din Anexa VIII la Legea nr. 153/2017.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 (valorificate de Tribunalul Dâmbovița în sentința de declinare), care prevăd că, prin derogare de la art. 37 din lege, împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1), prin care se soluționează contestațiile împotriva actelor administrative de salarizare, se poate face plângere la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Aceste dispoziții derogatorii se aplică doar personalului salarizat potrivit Capitolului VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, judecătorilor militari și procurorilor militari de la instanțele și parchetele militare, inspectorilor judiciari, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, auditorilor de justiție, magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenților judiciari, personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalului de instruire, personalului care ocupă funcții auxiliare din cadrul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, personalului de specialitate criminalistică și personalului auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, specialiștilor în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Inspecției Judiciare, al Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalului de probațiune și personalului din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Or, reclamantul G., angajat pe postul de muncitor calificat, nu se încadrează în categoriile de personal enumerate anterior, drepturile sale salariale fiind stabilite conform Anexei VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar nu conform Anexei V din aceeași lege.

Pe cale de consecință, căile prin care reclamantul poate contesta modul în care i-au fost stabilite drepturile salariale și instanța căreia se poate adresa sunt cele prevăzute de art. 37 din Legea nr. 153/2017, iar nu cele prevăzute de dispozițiile derogatorii ale art. 7 alin. (1) și (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale se poate formula contestație în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării, ce va fi soluționată de ordonatorul de credite, iar alin. (4) al aceluiași articol dispune că împotriva modului de soluționare a contestației persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației.

În raport de situația de fapt expusă și de cadrul normativ arătat, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială de soluționare a acțiunii reclamantului G., prin care se critică modul de soluționare a contestației formulate împotriva actului de stabilire a drepturilor salariale, revine instanței determinate conform art. 37 alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Or, raportat la 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâții chemați în judecată (Colegiul de Conducere al Curții de Apel Brașov și Președintele Curții de Apel Brașov) nu sunt autorități publice de rang central, ci de rang local, ceea ce indică o competență materială a Tribunalului Dâmbovița.

Totodată, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.".

Așadar, prin prisma dispozițiilor art. 37 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a procesului revine tribunalului, indiferent că natura procesului ar fi aceea de contencios administrativ sau de conflict de muncă.

În sfârșit, Înalta Curte observă că a fost învestită cu un conflict de competență materială raportat la rangul instanței, fără ca în discuție să fi fost și specializarea secției sau a completului învestit(ă) cu acțiunea în discuție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G. și pe pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel Brașov și Președintele Curții de Apel Brașov, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.