ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4023/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 12.02.2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție au solicitat anularea Hotărârii nr. 206 din 12.12.2023 emisă de Colegiul de Conducere a Curții de Apel București, prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia Președintelui Curții de Apel București nr. 490/24.04.2023 și Decizia Președintelui Curții de Apel București nr. 557/05.05.2023; schimbarea în parte a Deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 490/24.04.2023 și a Deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 557/05.05.2023, cu consecința emiterii unei noi decizii în condițiile art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 153/2017, fără plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 RON, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, majorată cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâților la plata diferenței între drepturile salariale, constând în salariul de bază și sporuri (în procent de 45%), pe care reclamanții le-ar fi încasat potrivit celor de mai sus și drepturile efectiv încasate, diferențe care se vor actualiza cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

2.1 Prin sentința nr. 182 din 16 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București și Curtea de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 06.06.2024, sub nr. x/2024, primind termen de judecată la data de 09.09.2024.

2.2 Prin încheierea din 09.12.2024 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au dispus următoarele:

- s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L., P., KK., EE., DD., R., O., CC., E., RR., J. și TT.,

- s-au disjuns cererile de chemare în judecată formulate de: reclamanta L., care va primi număr nou de dosar, ce va fi declinat spre competentă soluționare Tribunalului Alba, cu prim termen de judecată 09.12.2024, (...),

- s-a dispus citarea părților pentru termenul din 03.02.2024, în vederea continuării soluționării cauzei,

- în baza art. 131 din C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004 și art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., a fost menținută competența de soluționare a cauzei în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată referitor la restul reclamanților persoane fizice.

Prin sentința nr. 672 din 09.12.2024 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L. și a fost declinată soluționarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanta L. în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, Curtea de Apel București, și Înalta Curte de Casație și Justițiespre spre competentă soluționare Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, având în vedere că domiciliul reclamantei se află în județul Alba, a apreciat că aparține Tribunalului Alba competența de soluționare a cauzei.

2.3 Prin sentința nr. 333/CAF/2025 din 1 iulie 2025 pronunțată de Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, ridicată din oficiu de instanță și a fost declinată cauza în favoarea Curții de apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta L. în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, Curtea de Apel București, și Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Anexa V, cap. VIII a Legii nr. 153/2017 și față de faptul că reclamanta este angajată în funcția de grefier în cadrul Curții de Apel București, instanță care are competența de a soluționa cererea de chemare în judecată, cât și calitatea de pârât în cauză, față de prevederile art. 127 alin. (2), alin. (2)

1

și alin. (3) C. proc. civ., competența teritorială aparține uneia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București.

Reclamanții, față de situația expusă anterior, au ales să sesizeze Curtea de Apel Ploiești, care este curte de apel învecinată cu instanța competentă din punct de vedere teritorial potrivit legii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamantei L., care are calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel București, prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 206/12.12.2023 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel București prin care s-a respins plângerea prealabilă, precum și anularea Deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 557/05.05.2023, cu consecința emiterii unei noi decizii în condițiile art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 153/2017, fără plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 RON, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, majorată cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017; obligarea pârâților la plata diferenței între drepturile salariale, constând în salariul de bază și sporuri (în procent de 45%), pe care reclamanții le-ar fi încasat potrivit celor de mai sus și drepturile efectiv încasate, diferențe care se vor actualiza cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 7 alin. (1) din Anexa V, cap. VIII a Legii nr. 153/2017, prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și WW., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

Alineatul 2 al aceluiași text legal prevede că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de calitatea de grefier pe care o are reclamanta, se reține că în cauză sunt aplicabile prevederile alin. (2) al art. 7 alin. (1) din Anexa V, cap. VIII a Legii nr. 153/2017, competența materială exclusivă aparținând Curții de Apel București, secția de contencios administrativ si fiscal.

Însă, reclamanta este angajată în funcția de grefier în cadrul Curții de Apel București, instanță care are competența de a soluționa cererea de chemare în judecată, cât și calitatea de pârât în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

ind. 1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (…)"

Așa fiind, față de prevederile art. 127 alin. (2), alin. (2)

1

și alin. (3) C. proc. civ., competența teritorială aparține uneia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București.

În cauză, reclamanta a ales să sesizeze Curtea de Apel Ploiești, care este curte de apel învecinată cu instanța competentă din punct de vedere teritorial potrivit legii.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta L., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.