ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 293/2026

HOTĂRÂRE

24.02.2026

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 293/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 12 februarie 2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. și VV., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat anularea Hotărârii nr. 206/12.12.2023 emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Deciziile Președintelui Curții de Apel București nr. 490/24.04.2023 și nr. 557/05.05.2023, schimbarea în parte a acestora din urmă, precum și emiterea unei noi decizii în condițiile art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 153/2017, în vederea stabilirii drepturilor salariale, fără plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 RON, începând cu 01.01.2018 și în continuare, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din lege.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite potrivit celor anterior arătate și drepturile efectiv încasate, diferențe care se vor actualiza cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 182 din 16 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploiești - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel București și Curtea de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că litigiile de contencios administrativ care vizează actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele cuantificabile în bani, sunt de competența tribunalelor, dacă valoarea pretențiilor este inferioară pragului de 3.000.000 RON.

De asemenea, s-a avut în vedere că formularea acțiunii în contradictoriu cu o autoritate publică centrală - Înalta Curte de Casație și Justiție nu înlătură de la aplicare dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ și nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 6 iunie 2024 sub același număr.

La termenul de judecată din data de 9 decembrie 2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale în ceea ce privește cererile formulate de reclamantele R. și O. și s-a dispus disjungerea acestora, fiind constituit dosarul nr. x/2024.

Prin sentința nr. 677 din 9 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, disjuns din 112/42/2024, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale în ceea ce privește cererile formulate de reclamantele R. și O., a dispus declinarea soluționării acestora în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamantele R. și O. au domiciliul în județul Dolj, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată este de competența exclusivă a tribunalului de la domiciliul reclamantelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 31 decembrie 2024 sub același număr.

Prin încheierea din 5 martie 2025, Tribunalul Dolj - secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că, deși reclamantele au solicitat în mod formal anularea unor acte administrative, ceea ce s-a criticat în concret este modul de calcul greșit al salariului lor de bază brut, obiectul dedus judecății fiind un conflict de muncă.

Prin urmare, s-a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 269 alin. (1) Codul muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a cauzei revine secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceluiași tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - sectia conflicte de muncă și asigurări sociale la 13 martie 2025 sub nr. x/2024*.

Prin sentința civilă nr. 1136/2025 din 27 mai 2025, Tribunalul Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița - secția I Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, dată fiind funcția reclamantelor, de grefier la Curtea de Apel București, nu sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, ci dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc un caz de necompetență teritorială absolută a instanței în cadrul căreia reclamantele își desfășoară activitatea.

S-a avut în vedere că Tribunalul Dâmbovița, pe rolul căruia s-a înregistrat cererea după declinarea acesteia de către Curtea de Apel Ploiești, este competent teritorial să judece cererea, întrucât se află în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel București, apreciindu-se, din această perspectivă, ca nu este relevant domiciliul reclamantelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - secția I Civilă la 7 iulie 2025 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 1924 din 4 decembrie 2025, Tribunalul Dâmbovița - secția I Civilă - Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Ploiești - secția contencios administrativ și fiscal. Totodată, constatând existența conflictului negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în raport cu obiectul acțiunii, fiind contestat un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale în sensul art. 37 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 și, față de dispozițiile art. 7 Capitolul VIII Anexa V din aceeași lege, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București - secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, s-a apreciat că, raportat la calitatea reclamantelor de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Curții de Apel București, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1), (2

) și (3) C. proc. civ., în raport cu care reclamantele au sesizat Curtea de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă la 23 ianuarie 2026 sub același număr.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești - secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Printr-o acțiune colectivă, reclamantele din prezentul dosar, împreună cu alți reclamanți, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel București, au solicitat Curții de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal anularea Hotărârii nr. 206/12.12.2023 emise de Colegiul de Conducere a Curții de Apel București, prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva deciziilor președintelui acestei instanțe nr. 490/24.04.2023 și 557/05.05.2023 și, subsecvent, obligarea pârâților la emiterea unor noi decizii de salarizare, cu luarea în considerare a VRS de 605,225 RON, majorată cu 25%, conform art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/20024, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.

Potrivit art. 7 alin. (1), Capitolul VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 "Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.", iar alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1), prin care se soluționează contestațiile împotriva actelor administrative de salarizare, se poate face plângere la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Rezultă că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București - secția contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor colegiilor de conducere a instanțelor, prin care se contestă modul de stabilire a drepturilor salariale ale personalului din justiție (inclusiv în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, potrivit art. 1 lit. a) din Capitolul VIII Anexa 5 a Legii-cadru nr. 153/2007).

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, în cauză, raportat la calitatea de pârât în proces a Curții de Apel, devin incidente și dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., potrivit cărora,,(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, valorificând dreptul de opțiune conferit prin aceste prevederi legale, reclamantele au înțeles să introducă acțiunea la Curtea de Apel Ploiești, aflată într-o circumscripție învecinată celei în care se află instanța competentă potrivit legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența materială și teritorială de soluționare a litigiului, în primă instanță, va fi stabilită în favoarea în favoarea Curții de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal.