ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4180/2024

Ședința publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, contestatoarea Parohia Cocorăștii Grind a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 9286/03.09.2020, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând anularea Deciziei și pe fond, admiterea cererii înregistrate la Comisia specială de retrocedare sub nr. x/17. H.2005, precum și obligarea Comisiei la emiterea unei Decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce face obiectul cererii sus menționată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 38 din 2 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatoarea Parohia Cocorăștii Grind în contradictoriu cu intimata Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri care au Aparținut Cultelor Religioase din România.

Împotriva sentinței nr. 38 din 2 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta, Parohia Cocorăștii Grind, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta susține că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală, dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză.

În opinia sa, instanța de fond a reținut în mod nelegal că suprafața de 1,5 ha se include în suprafața de 6,5 ha, fără a avea o dovadă clară a acestui fapt.

Conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari.

Arată mai departe recurenta că, în realitate, nu a beneficiat de retrocedarea suprafeței de teren în litigiu, nefiind emis niciun titlu de proprietate până la acest moment cu privire la acest bun. Din punctul său de vedere dispozițiile cuprinse în Hotărârea 4732/2006 sunt pur formale, fără vreo consecință practică, întrucât până la data soluționării prezentului dosar, recurenta nu a fost pusă în posesie cu vreo suprafață de teren, toate demersurile efectuate fiind iluzorii.

În lipsa punerii în aplicare a Hotărârii 4732/2006, este îndreptățită să beneficieze de o retrocedarea efectivă, care să conducă la punerea în posesie, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Suprafața de 1,5 ha pentru care a solicitat despăgubiri este diferită de suprafața de 6,5 ha care a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 4732/2006.

Față de acest aspect, în mod nelegal instanța de fond a respins proba cu expertiză topo, cu obiectivul de a identifica cele doua terenuri și de stabili dacă sunt sau nu distincte, probă care, în opinia recurentei era utilă și pertinentă soluționării cauzei.

De vreme ce această probă nu poate fi administrată în recurs, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.

În opinia sa, legalitatea Deciziei nr. 9286/03.09.2020 emisă de către Comisia specială de retrocedare trebuie analizată în funcție de actele aflate la dosarului aferent cererii de retrocedare, coroborat cu respectarea de către solicitantă (recurenta Parohia Cocorăștii Grind), a obligațiilor privind sarcina probei în dosarul administrativ și cu interpretarea corectă a stadiului și obiectul celorlalte cereri de retrocedare existente.

Pentru soluționarea cauzei a fost administrată doar proba cu înscrisuri deși pentru lămurirea cauzei era imperios necesara stabilirea în concret a faptului dacă suprafața de 1,5 ha face parte din suprafața de 6.5 ha care a fost validată, în contextul în care nu s-a efectuat nicio expertiză care să identifice dacă această suprafață face parte din suprafața totală de 6,5 ha.

Pentru aceste motive, solicită casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.

Prin Întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 38 din 02.03.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Arată intimata că, în opinia sa, recursul declarat aduce dor critici formale asupra sentinței civile recurate, neindicând în concret sau cu exactitate ce aspecte statuate de instanța de fond au fost date cu interpretarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează materia restituirii imobilelor sau acordării de măsuri reparatorii.

În esență, prin conținutul recursului declarat, se reiterează apărările de pe fondul cauzei, ceea ce conduce la o cale de atac devolutivă a fondului, contrar dispozițiilor legale ce reglementează limitele acestei căi extraordinare de atac.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care privesc greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceste critici, referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii, de natură a atrage incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privesc, în esență, greșita soluționare sub aspectul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantei, raportat la cadrul normativ care reglementează restituirea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, respectiv O.U.G. nr. 94/2000, act normativ care, în opinia acesteia, oferea temeiul legal în vederea pronunțării unei soluții favorabile cu privie la contestația formulată.

Referitor la această critică, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată.

În acest sens, Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrate la sediul pârâtei sub nr. x/17.11.2005, reclamanta Parohia "Sfânta Treime" Cocorăștii Grind, prin Arhiepiscopia Bucureștilor, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul, teren, în suprafață de aproximativ 15000 m.p. situat în comuna Cocorăști Colț, sat Cocorăști Grind, jud. Prahova.

Prin decizia nr. 9286/03.09.2020, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/17.11.2005 ca rămasă fără obiect, reținând-se că, prin Hotărârea nr. 4732/14.09.2006 emisă de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și celor forestiere suprafața de 6.50 ha solicitată a fost validată de aceasta, iar suprafață de 1.50 ha solicitată prin cererea sus-menționată este inclusă în suprafața de 6.50 ha pentru care a fost emisă și validată Hotărârea menționată anterior.

Analizând contestația depusă de către reclamanta Parohia Cocorăștii Grind, împotriva deciziei nr. 9286/03.09.2020, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. prin raportare la probatoriul administrat în cauză.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că, prin adresa înregistrată la Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/28.05.2020, Parohia Cocorăștii Grind, a transmis adresa nr. x/21.05.2020 (dosarul de fond), emisă de Primăria comunei Cocorăștii Colț prin care aceasta a comunicat faptul că, terenul intravilan în suprafață de 15000 m.p. ce formează obiectul cererii nr. x/17.11.2005, a fost revendicat, atât în temeiul Legii nr. 1/2000, cât si în temeiul Legii 247/2005, (conform cererii ce se regăsește la dosarul de fond) .

Se arată prin aceeași adresă nr. 2258/21.05.2020, emisă de Primăria comunei Cocorăștii Colț faptul că, prin Hotărârea nr. 4732 din 14.09.2006, suprafața de 6,50 ha solicitată a fost validată de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Agricole și forestiere. Se precizează în aceeași adresă faptul că Primăria comunei Cocorăști Colț are în derulare execuția cadastrului sistematic al localității, iar când se va încheia acesta, Comisia locală de fond funciar are în vedere să rezolve problema retrocedărilor validate (cele două parohii și o persoană fizică).

Prin adresa nr. x/04.08.2020 Primăria comunei Cocorăștii Colț a răspuns solicitării Parohiei Cocorăștii Grind formulată prin adresa nr. x/23.07.2020, precizând atât faptul că Parohia Cocorăștii Grind a revendicat terenul pe Legea nr. 1/2000 la Comisia Locală de fond funciar Mănești și pe Legea nr. 247/2005 la Comisia Locală de fond funciar Cocorăștii Colț, cât și faptul că, în suprafața de 6,50 ha ce face obiectul Hotărârii nr. 4732 din 14.09.2006, sunt incluși și cei 1,50 ha, teren cu privire la care reclamanta solicită despăgubiri, prin cererea nr. x/17.11.2005 depusă la Comisia Specială de retrocedare.

Din ansamblul acestor înscrisuri, depuse la dosar, Înalta Curte constată că, în mod judicios instanța de fond a reținut faptul că suprafață de teren a cărei retrocedare a fost solicitată de reclamantă prin cererile adresate Comisiei speciale de retrocedare, a fost inclusă în suprafață de teren de 6,50 ha ce a făcut obiectul hotărârii de validare nr. 4732/14.09.2006 emisă în baza Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 astfel că emiterea unei noi decizii de retrocedare în baza O.U.G. nr. 94/2000 nu mai este posibilă, astfel cum, în mod corect a reținut și Comisia Specială de Retrocedare.

Față de aserțiunile recurentei -reclamante legate de caracterul iluzoriu al demersurilor efectuate de aceasta referitor la punerea în posesie cu privire la suprafața de 6.50 ha ce face obiectul Hotărârii nr. 4732 din 14.09.20006, instanța de control judiciar reține că, astfel cum reiese din adresa nr. x/21.05.2020 a Primăriei comunei Cocorăști Colț, această instituție avea, la momentul emiterii adresei, în derulare execuția cadastrului sistematic al localității urmând ca, ulterior finalizării acestui cadastru, Comisia locală de fond funciar să valideze, cu aprobarea Comisiei Județene de fond funciar, suprafețele de teren ce fac obiectul retrocedărilor.

De altfel, astfel după cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, faptul că dreptul de proprietate al reclamantei a fost recunoscut în drept prin Hotărârea de validare nr. 4732/14.09.2006, dar nu s-a procedat și la retrocedarea faptică a terenului, nu îndreptățește reclamanta la obținerea unei noi hotărâri de retrocedare întrucât dreptul de proprietate al reclamantei a fost deja recunoscut, iar problema punerii în posesie trebuie rezolvată cu respectarea legilor în baza cărora a fost recunoscut dreptul de retrocedare.

Astfel, prin admiterea contestației recurentei-reclamante formulate împotriva Deciziei nr. 9286/03.09.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare, s-ar ajunge în situația inadmisibilă în care recurenta-reclamantă ar primi o dublă reparație. pentru același imobil, aspect care contravine principiilor acordării măsurilor reparatorii.

În ceea ce privește critica recurentei -reclamante cu privire la soluția instanței de fond de respingere a probei cu expertiză tehnică de specialitate, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a apreciat că o astfel de probă nu este utilă și pertinentă în vederea soluționării cauzei, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către ambele părți.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. x rap. la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parorhia Cocorăștii Grind împotriva sentinței nr. 38 din 2 martie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.