ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3731/2024

Ședința publică din data de 10 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova - sectia A II-A Civilă, De contencios administrativ Si Fiscal în data de 18.04.2023 sub nr. x/2023, reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisiei Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, a contestat în parte Decizia Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 10562 din data de 26.01.2023.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Prahova - sectia A II-A Civilă, De contencios administrativ Si Fiscal

Prin sentința civilă nr. 223/2024 din data de 11 martie 2024, Tribunalul Prahova - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Autoritate Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Specială De Retrocedări a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

În pronunțarea acestei soluții Tribunalul Prahova a reținut, în esență, că, raportat la art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar și la obiectul cauzei, ce constă în anularea unui act administrativ emis de pârâta Autoritate Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedări a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, care este o autoritate publică centrală, competența aparține Curții de Apel Ploiești.

Astfel, cauza a fost înregistrată la data de 15.03.2024 pe rolul Curții De Apel Ploiești, secția De contencios administrativ și fiscal sub același număr unic de dosar, respectiv nr. x/2023

Hotărârea Curții De Apel Ploiești, secția De contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 184 din data de 16 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și FiscaL a admis la rându-i excepția necompetenței materiale a curții de apel, invocate din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă.

Deopotrivă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea De Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că Decizia contestată, nr. 10562/26.01.2023 a fost emisă de către pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1), (3) și 4, art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 și ale art. 1 alin. (2), art. 16 și art. 21 din Legea nr. 165/2013.

Având în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, dar și art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, a reținut Curtea de Apel Ploiești că, în domeniul de reglementare a Legii nr. 165/2013 intră cererile de retrocedare formulate în baza O.U.G. nr. 94/2000, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 35 alin. (1) din actul normativ menționat anterior, conform cărora "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

Scopul edictării Legii nr. 165/2013 a fost de accelerare și optimizare a soluționării cererilor de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de către statul comunist și, așa cum se prevede expres în textul legal mai sus reprodus, a inclus și cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, astfel că nu se poate susține că aceste cereri ar fi excluse de la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în litigiul pendinte, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății vizează contestația reclamantei Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile împotriva Deciziei nr. 10562 din data de 26.01.2023 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, respectiva decizie fiind emisă în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1), (3) și 4, art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată cu modificările și completările ulterioare, ale pct. 1,3 și 7 din Normele Metodologice de aplicare a art. 1 din aceeași ordonanță și ale art. 1 alin. (2), art. 16 și art. 21 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect îndreptățirea acesteia de a beneficia de măsuri compensatorii pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 1054 mp situat în Municipiul Ploiești, b-dul x nr. 171/colț cz str. x), județ Prahova.

Astfel, raportat la obiectul acțiunii, Înalta Curte, în regulator de competență, constată că, în privința competenței materiale de soluționare a litigiului, sunt incidente dispozițiile din 1, art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. .

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România:

"(1) Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Regimul juridic al imobilelor care au destinația de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială".

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Totodată, potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., Curțile de apel judecă, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Potrivit art. 10 alin. (1), teza a Il-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Coroborând textele legale sus-menționate, Înalta Curte reține faptul că instanța competentă să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea deciziilor având ca obiect retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România, emise de către Comisia Specială de Retrocedare, este secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în condițiile în care legea specială prevede competența instanței de contencios administrativ, iar actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

Norma legală reținută de Curtea de Apel Ploiești, respectiv art. 35 alin. (1) și art. 1

1

din Legea nr. 165/2013, ce trimite la dispozițiile art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, nu este incidentă în cauză, deoarece aceasta se referă exclusiv la deciziile emise conform art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, neaplicabilă cererii de chemare în judecată.

Astfel, dispozițiile art. 33 se referă la "entitățile învestite de lege pentru a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001", republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar nu la entitățile învestite de lege pentru a soluționa cererile formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cum este cazul în litigiul de față.

Cât privește dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea se referă la dosare deja transmise Secretariatului Comisiei Naționale, fiind vorba, așadar, despre o altă situație decât cea din prezenta cauză.

Prin urmare, pentru aceste considerente, având în vedere locul ocupat de Comisia Specială de Retrocedare, respectiv de structură constituită la nivel central, precum și calificarea prezentei cereri de chemare în judecată ca fiind în sfera contenciosului administrativ, Înalta Curte, în regulator de competență, va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei de față, în favoarea Curții de Apel Ploieșți, secția de contencios administrativ si Fiscal.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, raportat la dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 10 alin. (1), teza a Il-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Parohia Ortodoxă Sfântul Vasile în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.