ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4700/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.10.2019 reclamanta Eparhia Greco-Catolică" Sfântul Vasile Cel Mare" de București a formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, în temeiul art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România (O.U.G. nr. 94/2000), contestație împotriva Deciziei nr. 8740/30.07.2019, comunicată la data de 27.09.2019, solicitând anularea Deciziei nr. 8740/30.07.2019 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și obligarea pârâtei la admiterea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, cu consecința retrocedării imobilului situat în Moreni, str. x, Cloșca și Crișan nr. 115 (fost 118), județul Dâmbovița.

Prin sentința nr. 113 din 19 octombrie 2020 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins cererea formulată de reclamanta Eparhia Greco-Catolică" Sfântul Vasile Cel Mare" de București, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Eparhia Greco - Catolică "Sfântul Vasile Cel Mare" de București a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată primei instanțe.

Printr-o primă critică, se susține că sentința atacată nu este motivată, întrucât lipsește total motivarea dezlegării date de instanță cu privire la chestiunile de fapt și temeiurile de drept la care recurenta s-a raportat, iar soluția a fost dată doar prin raportare la apărările formulate de intimata-pârâtă.

În concret, arată recurenta, deși cererea inițială a fost formulată de Vicariatul Greco-Catolic de București (predecesoarea Eparhiei)- Protopopiatul Greco Catolic București (pagina 2 paragraful 1 din răspunsul la întâmpinare), prima instanță nu a analizat această susținere și nici faptul că în cererea de chemare în judecată și în actele ulterioare, Eparhia Greco-Catolică este continuatoarea Vicariatului Greco-Catolic, lucru ce rezultă din Anexa 2 la Decretul 442/29.05.2014 privind Înființarea Eparhiei Greco-Catolice.

Astfel, este mai mult decât evident că prima instanță nu a luat în considerare faptul că cererea de retrocedare nici nu avea cum să fie formulată, la acel moment, de Eparhia Greco Catolică, întrucât aceasta a apărut ca o continuatoare a Vicariatului Greco-Catolic (care apare ca solicitant) abia în anul 2014, entitate care apare în cererea de retrocedare.

La punctul 3 din cererea de chemare în judecată, recurenta arată că prin Diploma nr. 442/29.05.2009 (Anexa 3 la cererea de chemare în judecată) a fost înființată Eparhia Greco-Catolică "Vasile cel Mare de București" căreia i s-au atribuit toate imobilele ce au aparținut Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș.

Aceasta din urmă este continuatoarea Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, care a avut drept succesoare Biserica Română Unită cu Roma-Arhiepiscopia Majoră de Alba Iulia și Făgăraș care, în dosarul administrativ de retrocedare, a acționat prin mandatarul său, Protopopiatul Român Unit cu Roma, aspecte învederate în punctul 2 din cererea de chemare în judecată.

Din Biserica Română Unită cu Roma făcea parte și Vicariatul Greco Catolic care, așa cum am arătat în răspunsul la întâmpinare, prin Anexa 2 la Diploma nr. 442/29.05.2014 a fost suprimat și a avut drept continuatoare pe Eparhia Greco-Catolică "Vasile cel Mare de București".

Toate aceste aspecte nu au fost analizate și nu au fost coroborate cu înscrisurile depuse, instanța de fond nemotivându-și soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active și prin raportare la cele menționate mai sus, arată recurenta.

Mai arată recurenta raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. că soluția din prezenta cauză a fost pronunțată prin nesocotirea dispozițiilor H.G. nr. 1218/2008, prin care a fost recunoscut Codul Canoanelor Bisericilor Orientale.

Astfel, este mai mult decât evidentă intenția legiuitorul care a dorit să recunoască, la nivel legal, actele normative care reglementau cultul greco-catolic. În atare condiții, calificarea acestui act nu poate fi decât ca act recognitiv, care produce efecte atât pentru trecut (recunoscând relații/raporturi preexistente) cât și pentru viitor.

În asemenea situație, nu poate fi avută în vedere concluzia judecătorului de primă instanță potrivit căruia acțiunea nu s-ar putea întemeia pe un act normativ ulterior cererii de retrocedare, de vreme ce tocmai natura actului este una recognitivă, de recunoaștere a unor drepturi și raporturi preexistente.

Aceste dispoziții legale sunt aplicabile și în privința instituției reprezentării unităților de cult în fața autorităților publice, iar nu dispozițiile art. 82 din vechiul C. proc. civ., avute în vedere de instanța de judecată în soluționarea prezentei cauze.

Conform art. V Can. 276-1 din Codul Canoanelor Bisericilor Orientale, pe baza cărora se organizează și funcționează Biserica Catolică din România, respectiv Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, recunoscut de Guvernul României prin Hotărârea de Guvern nr. 1218/2008 ("H.G. nr. 1218/2008") H.G. nr. 1218/2008: "Protopopul este un preot pus în fruntea unui protopopiat compus din mai multe parohii, spre a împlini în acel loc, în numele Episcopului eparhial, sarcinile determinate de drept" (subl. ns. Eparhia Greco Catolică).

În accepțiunea acestei norme, protopopiatul este reprezentat legal de protopop, știut fiind faptul că actele persoanei juridice sunt îndeplinite de reprezentanții săi, această normă canonică fiind o transpunere a dispozițiilor art. 212 și art. 218 alin. (1) din C. civ., mai arată recurenta.

Din interpretarea acestei norme, rezultă că protopopul îndeplinește sarcinile determinate de drept în numele Episcopului eparhial, sintagmă care conduce la unica concluzie că protopopul este un reprezentant al eparhiei, arată recurenta.

Concluzionând, recurenta arată că cererea de retrocedare a fost formulată de "Vicariatul Greco-Catolic - Protopopiatul Greco-Catolic, deci protopopul, ca persoană fizică ce reprezintă statutar Protopopiatul Greco-Catolic, a formulat cererea, în numele Vicariatului Greco-Catolică, reprezentarea rezultând chiar din folosirea liniuței dintre cele două entități, aceasta înlocuind prepoziția "prin", entitate ce era, la acel moment, centrul eparhial al cultului greco-catolic ce avea calitate de a formula cererea potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare"

În orice caz, ca solicitant al actului apare Vicariatul Greco Catolic, suprimat prin Anexa 2 la Diploma nr. 442/29.05.2014 și transformat prin Diploma nr. 442/29.05.2009 în Eparhia Greco-Catolică "Vasile cel Mare de București".

Sub un al doilea aspect, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare", susține recurenta.

Or, în prezenta cauză, cererea a fost depusă de Vicariatul Greco-Catolic, echivalentul centrului eparhial, ce a avut drept continuatoare Eparhia Greco-Catolică, astfel că cerințele normei mai sus edictate au fost îndeplinite, cererea fiind formulată în realitate de chiar titularul dreptului, prin reprezentantul său statutar, Protopopiatul Greco-Catolic.

În temeiul acestor norme mai sus menționate, nesocotite de instanța de judecată, este clar că cererea nu a fost formulată de Protopopiatul Greco-Catolic în nume propriu, ci acesta a acționat în beneficiul Episcopului Eparhial, mai susține recurenta.

Mai arată recurenta că în ceea ce privește actele sub semnătură privată la care se referă instanța, respectiv împuternicirea din 07.07.2005, emisă de Mitropolia Română Unită cu Roma, dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2004 și Normele metodologie aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 nu impun o formă specială a mandatului.

Având în vedere că normele speciale se completează cu normele generale în materie, conform art. 1533 din vechiul C. civ., aplicabil la data formulării cererii, mandatul putea să fie și tacit, iar actul să fie ratificat de mandant.

Având în vedere că norma specială nu reglementează o formă specială a mandatului, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, care prevăd posibilitatea ca mandatul să fie tacit și să ratificat de mandant.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea este nemotivată având în vedere că nu au fost analizate probatoriile administrate în cauză și nu cuprinde rațiunea pentru care respectivele apărări au fost înlăturate, prima instanță neargumentând soluția de admitere a lipsei calității procesuale active a reclamantei Eparhia Greco - Catolică "Sfântul Vasile Cel Mare" de București prin raportare la înscrisuri depuse la dosar.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor legale incidente prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, H.G. nr. 1218/2008, C. civ. și de procedură civilă, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

În ceea ce privește motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor legale incidente, astfel încât nu se impune reformarea acesteia nici din această perspectivă.

Din analiza considerentelor hotărârii atacate, rezultă în mod clar care au fost considerentele primei instanțe, sub aspectul raportului juridic desfășurat între părțile litigante, respectiv care au fost considerentele pentru care a fost admisă excepția pentru lipsa de legitimare procesual activă în demersul inițiat de Eparhia Greco - Catolică "Sfântul Vasile Cel Mare" de București.

În acest context, orice cerere (inclusiv cerere de recurs) poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are calitate procesuală activă.

Or, în ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din Românie este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 1164/17.10.2002privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

În temeiul actelor normative anterior citate, Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, București a depus la Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare cererea nr. x/28.02.2003, având ca obiect retrocedarea imobilului, clădiri și 3 ha de teren, situat în municipiul Moreni, str. x, Cloșca și Crișan fost nr. 118 (actual nr. 115), județul Dâmbovița.

În susținerea cererii de retrocedare a fost depusă o copie a adresei din data de 08.07.1990 a doamnei A. către B., din care reiese faptul că imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea doamnei C. .

Prin adresa nr. x/19.04.2018, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat atât Eparhiei Greco-Catolice "Sf. Vasile cel Mare" de București cât și Protopopiatului Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, București, în termenul de 240 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, să transmită:

- declarație în care să se menționeze dacă au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legislației din domeniul fondului funciar sau a altor legi cu caracter reparator pentru imobilul solicitat;

- acte juridice care să ateste deținerea proprietății de către solicitant la momentul preluării abuzive (ex. act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, act sub semnătură privată etc.) în copie legalizată/certificată;

- acte sau orice alte înscrisuri, eventual declarații de martori autentificate notarial, din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilului solicitat, în perioada de referință a legii, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989, cu menționarea anului preluării;

- acte din care să reiasă dacă s-au încasat despăgubiri la data preluării imobilului și, în caz afirmativ, o copie de pe dovada efectuării plății din care să reiasă suma și data încasării;

- istoric de arteră și număr poștal; .

Prin adresa nr. x/18.12.2018, Episcopia Greco-Catolică "Sf. Vasile cel Mare" de București a transmis:

a) copia Certificatului nr. x/13.11.2018 privind înscrierea imobilului în evidențele de cadastru și carte funciară după datele de identificare ale acestuia;

b) copia Certificatului de nomenclatură stradală și adresă nr. 11475/27.09.2018;

c) copia certificată a testamentului doamnei C., autentificat de către Tribunalul Ilfov, secția Notariat cu nr. x/1940;

d) copia Dosarului nr. x/1941 al Tribunalului Ilfov, secția a V-a civilă Corecțională privind succesiunea defunctei C..

Din actele transmise de către Episcopia Greco-Catolică "Sf. Vasile cel Mare" de București a reieșit faptul că imobilul solicitat a fost transmis de către doamna C., Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Blaj, prin testamentul autentificat de către Tribunalul Ilfov, secția Notariat cu nr. x/1940.

În consecință, prin Decizia nr. 8740/30.07.2019, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, întrucât imobilul solicitat nu s-a aflat în proprietatea solicitantului, Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, București.

Reține Înalta Curte că prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 dispun în sensul că se retrocedează "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, altele decât lâcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2.".

După cum se poate observa, în textul de lege sus-menționat sunt prevăzute condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un imobil să poată fi restituit în natură, și anume:

- imobilul solicitat să fi fost proprietatea unui cult religios;

- imobilul să fi fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;

- la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul să se afle în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000.

Așadar, în dovedirea calității de fost proprietar al imobilului, solicitantul poate depune, orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive.

În cauză au fost depuse mai multe acte din care a reieșit faptul că imobilul solicitat a fost transmis de către doamna C., Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Blaj, prin testamentul autentificat de către Tribunalul Ilfov, secția Notariat cu nr. x/1940.

Cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 a fost depusă de către Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic.

Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, București nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul situat în municipiul Moreni, str. x, Cloșca și Crișan fost nr. 118 (actual nr. 115), județul Prahova, în numele Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, Blaj sau al Eparhiei Greco-Catolice "Sfântul Vasile cel Mare" de București.

Mai mult, în dosarul aferent cererii de retrocedare nu există niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele și pentru o altă persoană juridică (Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj sau Eparhia Greco-Catolică "Sfântul Vasile cel Mare" de București).

Așadar, alegațiile recurentei în sensul că Eparhia Greco-Catolică "Sfântul Vasile cel Mare" de București este continuatoarea Vicariatului Greco-Catolic, entitate care apare în cererea de retrocedare nu pot fi primite.

Potrivit Diplomei nr. 442/29.05.2009 (Anexa 3 la cererea de chemare în judecată) rezultă că a fost înființată Eparhia Greco-Catolică "Vasile cel Mare de București" căreia i s-au atribuit toate imobilele ce au aparținut Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș.

Aceasta din urmă este continuatoarea Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, care a avut drept succesoare Biserica Română Unită cu Roma-Arhiepiscopia Majoră de Alba Iulia și Făgăraș.

Or, nu rezultă din niciun act depus în cadrul dosarului de retrocedare că cererea ar fi fost depusă, astfel cum, în mod eronat, susține recurenta de către Biserica Română Unită cu Roma-Arhiepiscopia Majoră de Alba Iulia și Făgăraș, continuatoarea Mitropoliei de Balj, prin mandatar său Protopopiatul Român Unit cu Roma, București.

Recurenta face referire la o împuternicire acordată de către Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, document care nu a fost depus în procedura desfășurată potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și care este oricum este emisă la o dată ulterioară, respectiv în data de 16.10.2018 formulării cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, cum, în mod corect a reținut și instanța de fond.

Criticile din recurs vizând instituția mandatului, în speță faptul că dispozițiile art. 4 din OUg nr. 94/2004 și Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 nu impun o formă specială a mandatului, nu pot fi primite.

Dincolo de faptul că recurenta reclamantă se folosește de o împuternicire acordată de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj emisă la data de 16 noiembrie 2018, mult ulterior datei depunerii cererii de retrocedare, respectiv data de 28.02.2003, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 151 C. proc. civ. - "Cererea formulată prin reprezentant", atunci când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată, iar organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociații, societăți ori alte entități fără personalitate juridică, înființată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 83 vechiul C. proc. civ., aplicabil în anul 2003, la momentul efectuării cererii de retrocedare: "- (1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2) Mandatarul avocat certifică el însuși copia de pe procura sa. (3) Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale."

Or, față de dispozițiile anterior citate, în mod corect, a reținut instanța fondului că cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 a fost depusă de către Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic, București în nume propriu, nefiind depusă " procura în original sau în copie legalizată".

Așadar, în cauză nu se poate reține nici existența unui drept de reprezentare în condițiile în care prin cererea de retrocedare nu s-a invocat și dovedit că acționează în calitate de mandatar al Mitropoliei Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj sau Eparhiei Greco-Catolică "Sfântul Vasile cel Mare" de București, ci a invocat un drept de propriu.

Mai critică recurenta "nesocotirea" de către instanța de fond a dispozițiilor H.G. nr. 1218/2008 prin care a fost recunoscut Codul Canoanelor Bisericii Orientale. Astfel, apreciază recurenta că "intenția legiutorului care a dorit să recunoască, la nivel legal, actele normative care reglementau cultul greco catolic".

Dincolo de faptul că alegația recurentei în sensul că "În atare condiții, calificarea acestui act nu poate fi decât ca act recognitiv, care produce efecte atât pentru trecut (recunoscând relații/raporturi preexistente) cât și pentru viitor", constitui motiv suplimentar de nelegalitate, care nu se regăsește în cuprinsul acțiunii și excede analizei în recurs, Înalta Curte arată că înscrisul recognitiv potrivit dispozițiilor art. 288 C. proc. civ. reprezintă înscrisul de recunoaștere sau de reînnoire a unei datorii preexistente și face dovadă împotriva debitorului, moștenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceștia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoașterea este eronată sau inexactă. Puterea doveditoare a actului recognitiv se opune numai debitorului, moștenitorilor sau succesorilor în drepturi ai acestuia, nu și terților față de care actul recognitiv este un simplu fapt.

Or, încă o dată se relevă faptul că reclamanta înțelege să-și demonstreze calitatea procesuală activă prin invocarea unui act normativ emis ulterior formulării cererii de retrocedare aspect care încalcă principiul neretroactivității aplicării legii.

Totodată, nu se poate concluziona că recunoașterea Codului Canoanelor Bisericii Orientale ar putea justifica prin el însuși o cale paralelă dreptului.

Pe de altă parte, nu rezultă din Can. 276 - § 1. (553 § 1) că ar fi reglementată sarcina de drept a Protopopiatului de a acționa în nume propriu pentru retrocedarea imobilului în cauză, cum în mod judicios a evidențiat instanța de fond.

Înalta Curte constatând că niciunul din înscrisurile invocate de care reclamanta a înțeles să se prevaleze în cauză, nu a făcut dovada identității dintre Eparhia Greco-Catolică "Sfânțul Vasile cel Mare" de București, în calitate de reclamantă în prezenta cauză, cu Vicariatul Greco Catolic de București- Protopopiatul Greco Catolic București, în calitate de autor al cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 și cu atât mai puțin cu Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj și nefiind dovedită nici acordarea unui mandat valabil de către Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj către Vicariatul Greco Catolic de București - Protopopiatul Greco Catolic București, soluția instanței de fond nu se impune a fi reformată.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Eparhia Greco - Catolică "Sfântul Vasile Cel Mare" de București împotriva sentinței nr. 113 din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.