ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Ortodoxa Sf. Stelian Lucaci a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania, anularea Deciziei nr. 8963/13.02.2020, prin care au fost respins cererile de retrocedare nr. x/26.02.2003, nr. y/28.02.2003, nr. z/24.01.2006 si nr. x/24.01.2006 depuse de către Arhiepiscopia Bucureștilor pentru Parohia Bisericii Lucaci și, pe cale de consecință, să se dispună retrocedarea imobilului, construcție si teren, situate în Mun. București, Strada x nr. 20 (fost nr. 18-20), sector 3 in sensul obligării pârâtei la soluționarea favorabila a cererilor de retrocedare menționate.

Prin sentința civilă nr. 1016 pronunțată la 19 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, formulată de reclamanta Parohia Ortodoxa Sfântul Stelian Lucaci, în contradictoriu cu pârâta Comisia Speciala de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au Apartinut Cultelor Religioase din Romania - Guvernul Romaniei, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1016 pronunțată la 19 octombrie 2020 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Parohia Ortodoxa Sfântul Stelian Lucaci, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii ca temeinică și legală.

Recurenta a prezentat pe larg istoricul speței, a enumerat și explicat pe larg prevederile legale apreciate ca fiind incidente cauzei, susținând în esență următoarele aspecte în combaterea hotărârii atacate:

- intimata a respins cererile de retrocedare precizând ca unic motiv "parohia Bisericii Lucaci nu a făcut dovada preluării abuzive", aspect retinut în mod nelegal și de către judecătorul fondului;

- instanța de fond se afla, într-o grava eroare in ceea ce privește subiecții căruia i se adresează textul de lege în baza căruia imobilul a fost preluat, respectiv Decretul nr. 224/1951, în sensul că aceasta nu are in sfera de aplicare trecerea in patrimonial statului a imobilului revendicat întrucât actul normativ se aplica doar persoanelor fizice (impozite datorate de populație). Decretul nr. 224/1951 nu a fost respectat la momentul preluării imobilului de la Epitropia Bisericii, acest act normativ nefiind aplicabil instituției de cult religios.

Susține că a făcut dovada proprietății imobilului din str. x - atât prin acte de proprietate, cât si prin dovezile emise de către instituțiile statului. (ex. Adresa nr. x/01.11.2001 emisa de - Direcția Venituri, Impozite si Taxe Locale - prin care se precizează ca "pentru imobilul situat in str. x,... a figurat plătitor Parohia Lucaci...Din anul 1942 pana in anul 1951. Din 23.02.1952, imobilul trece in administrarea I.L.L, in baza Decretului nr. 224/1951".

Titlul in baza căruia imobilul trece in patrimoniul statului este Hotărârea judecătorească nr. 777/17.06.1952, fiind dificil de explicat cum în istoricul de rol fiscal apare mențiunea ca acesta se afla in patrimoniul statului anterior datei pronunțării hotararii, respectiv cu aprox. 4 luni înainte aspect care nu a fost analizat de catre instanta de fond in cuprinsul motivării.

- hotărârea 777 din 17.06.1952 nu reprezintă un titlu legal de trecere in patrimoniul statului a unui imobil pentru suma pretinsa a reprezenta restanta la plata impozitului datorat, întrucât nu poartă mențiunea definitivă.

- instanța retine ca temei de drept - făcând referire la faptul ca nu a făcut dovada preluării abuzive -, în mod eronat art. 4 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 actualizată și nu art. 6 alin. (6) din același act normativ, text de lege care nu era in vigoare la momentul emiterii deciziei contestate.

- a formulat cerere de retrocedare a imobilului astfel cum a fost detinut in proprietate, compus din teren (în suprafață de cca. 950 mp), precum si a clădirii (parter si etaj in suprafață de cca. 100 mp), intabulate in Cartea Funciara - nr. parcela x, iar prin mențiunile din documentele pe care instanța de fond le apreciază în mod eronat titlu valid de trecere in patrimoniul statului, nu se face mențiune, în nici un document, în mod explicit, de suprafață de teren aferenta construcției.

- în ceea ce privește dovada proprietății la momentul preluării imobilului abuziv în patrimoniul statului, recurenta a depus în probațiunea cererii de retrocedare - copie legalizata a Procesului-verbal de carte funciara nr. x 1940 emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare București la data de 03.04.1941, copie certificata a Deciziei nr. 420/06.07.1952 emisa de R.P.R. Sfatul Popular al Raionului "Tudor Vladimirescu" si copia certificata a adresei nr. x/02.07.1953 emisa de Secțiunea Financiara Raionul Tudor Vladimirescu Circ. A X-a Financiara.

În finalul criticilor sale a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1016/19.10.2020, in sensul admiterii contestatiei si anularii Deciziei nr. 8963/13.02.2020 emisa de Comisia Speciala de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au apartinut Cultelor Religioase din Romania - Guvernul Romaniei, prin care au fost respinse cererile de retrocedare nr. x/26.02.2003, nr. y/28.02.2003, nr. z/24.01.2006 si nr. w/C/24.01.2006 depuse de către Arhiepiscopia Bucureștilor pentru Parohia Bisericii Lucaci, urmand sa dispuneti retrocedarea imobilului, construcție si teren, situat in Mun. București, str. x (fost nr. 18-20).

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate, de criticile aduse și de apărările expuse prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepția nulității și recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei reține următoarele:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 8963/13.02.2020, prin care au fost respinse cererile de retrocedare nr. x/26.02.2003, nr. y/28.02.2003, nr. z/24.01.2006 si nr. x/24.01.2006 depuse de către Arhiepiscopia Bucureștilor pentru Parohia Bisericii Lucaci.

În fapt, prin cererile depuse de către Arhiepiscopia Bucureștilor pentru Parohia Bisericii Lucaci s-a solicitat în temeiul O.G. nr. 94/2000 retrocedarea imobilului (construcție si teren) care a fusese preluat potrivit Decretului nr. 224/1951 aplicat prin Decizia Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu nr. 420/06.07.1952, în baza Cărții de judecată civilă nr. 777 pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1952, în dosarul nr. x/1952 de Judecătoria Populară a V-a București, pentru neplata impozitelor datorate de către solicitantă.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reținând că Decizia nr. 8963/13.02.2020 a Comisiei Speciale de Retrocedare prin care au fost respinse cererile de retrocedare conexate având ca obiect imobilul din București, str. x, este legală și se impune a fi menținută, în cauză nefiind făcută dovada preluării abuzive a imobilului.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința de fond din perspectiva nemotivării de către instanța de fond.

Sub acest aspect Înalta Curte constată, pe de o parte că acesta este invocat pur formal, având în vedere că în memoriul de recurs nu sunt prezentate în concret critici referitoare la nemotivarea hotărârii și care să atragă incidența acestui motiv de casare, iar pe de altă parte, hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamante în contextul faptic dat.

Recurenta-reclamantă a criticat soluția pronunțată de instanța de fond asupra cererii de anulare a deciziei de respingere a cererilor sale de retrocedare susținând că a fost aplicat greșit Decretul nr. 420/1952, întrucât acesta viza doar contribuabilii - persoanele fizice, că actul considerat titlu legal, respectiv sentința nr. 777/1952 nu era definitivă, fiind emisă după preluare, înscrisurile de preluare depuse nu menționează valoarea imobilului și din actele doveditoare ale dreptului de proprietate rezultă că impozitele au fost achitate inclusiv pentru anul 1951 și că, nu s-a observat din istoricul de rol fiscal că acesta se afla in patrimoniul statului cu aprox. 4 luni anterior datei pronunțării hotararii.

Aceste critici au fost subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În prealabil, trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor și stabilirea unei alte situații de fapt, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" și, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de recurent.

Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic a reținut judecătorul fondului că Parohia Bisericii Lucaci nu a făcut dovada preluării abuzive.

Astfel era necesar ca recurenta să depună dovezi în sensul că hotărârea de încuviințare a scoaterii la vânzare a imobilului nr. 777/1952 a fost desființată în calea de atac, având în vedere prevederile art. 2, art. 7, respectiv art. 15 din Decretul nr. 224/1951. Sub acest aspect se reține, din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, că urmare neplății impozitului datorat de către Biserica Lucaci, procedura de preluare a imobilului situat în str. x, a început prin sentința nr. 777/1952 și a fost finalizată la data de 6 iulie 1952 printr-o licitație la care nu s-a prezentat nici o persoană.

În ceea ce privește critica vizând faptul că Decretul nr. 224/1951 se aplică doar persoanelor fizice, Înalta Curte menționează că din cuprinsul acestuia nu rezultă cărui contribuabil i se confiscă averea pentru neplata taxelor, astfel că, nu pot fi reținute alegațiile recurentului, în sensul că actul normativ se aplica doar pentru impozite neachitate de către populație și nu instituției de cult religios.

Trebuie precizat că Decretul nr. 224/1951 nu a făcut o diferențiere între persoanele fizice sau juridice sau cult religios. Prin procedura sa specială de executare silită imobiliară se recuperau creanțele datorate Statului de către populație prin scoaterea în vânzare a bunurilor imobiliare aparținând "restanțierului".

În mod legal instanța de fond a reținut că preluarea bunului imobil din patrimoniul reclamantei nu s-a realizat direct în baza Decretului nr. 224/1951, ci prin sentința civilă nr. 777/1952 executorie (urmare analizării aplicabilității situației particulare a recurentei a Decretului nr. 224/195) și Decizia de preluare nr. 420/06.7.1952.

În ceea ce privește susținerea vizând faptul că în cuprinsul istoricului de rol fiscal apare adnotat că imobilul se afla in patrimoniul statului anterior datei pronunțării hotărârii, respectiv cu aprox. 4 luni înainte, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este relevantă, istoricul de rol fiscal nu poate constitui o dovadă absolută a datei trecerii imobilului în proprietatea statului, în condițiile existenței celorlalte înscrisuri menționate.

Susținerea că a formulat cerere de retrocedare a imobilului astfel cum a fost detinut în proprietate, compus din teren (în suprafață de cca. 950 mp și clădire (parter si etaj in suprafață de cca. 100 mp), intabulate in Cartea Funciara - nr. parcela x, iar prin mențiunile din documentele pe care instanța de fond le apreciază în mod eronat titlu valid de trecere in patrimoniul statului, nu se face mențiune, în nici un document, în mod explicit, de suprafață de teren aferenta construcției, nu poate fi primită, având în vedere faptul că un asemenea motiv nu a fost invocat prin acțiune. Or, în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.

În acord cu argumentele prezentate de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de această instanță este legală, judecătorul fondului reținând corect că prin probele administrate reclamanta nu a fost în măsură să dovedească caracterul abuziv al preluării imobilului în proprietatea statului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Sfântul Stelian Lucaci împotriva sentinței civile nr. 1016 din 19 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.