ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor a formulat, în contradictoriu cu Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, contestație împotriva Deciziei nr. 8505/14.03.2019 emise de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România. A solicitat anularea deciziei și admiterea cererii reclamantei nr. 688955/C/25.01.2006, precum și obligarea Comisiei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul, construcție și teren, situat în Municipiul București str. x.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1779 din 26 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - în virtutea înscrisurilor depuse la dosarul de retrocedare, respectiv Procesul-verbal nr. x/1942, extras de pe planul cadastral nr. x și testamentul făcut de Colonel A. și B., a fost îndeplinită dovada proprietății asupra imobilului în cauză, potrivit acestor înscrisuri, Societatea Clerului Român Ajutorul având calitatea de proprietar al imobilului situat în str. x, corespondent cu str. x; - în ceea ce privește calitatea Arhiepiscopiei Bucureștilor de succesoare în drepturi a Societății Clerului Român Ajutorul, instanța de fond trebuia să rețină că din coroborarea înscrisurile depuse, rezultă această legătură, la dosar fiind depuse documente referitoare la proprietățile deținute de Societatea Clerul Român Ajutorul în București, Pr. C. (ultimul președinte al societății) precizând faptul că potrivit Deciziilor Patriarhale nr. 98/1948 și nr. 205/1950, toate bunurile mobile și imobile, drepturile și interesele fostelor societăți și asociații cu caracter bisericesc trec de drept în proprietatea și posesiunea parohiilor în care se găsesc, iar având în vedere că Societatea Clerul Român Ajutorul a fost desființată și imobilul preluat de stat, parohia nu mai avea ce prelua, iar în acest caz Arhiepiscopia Bucureștilor, care are și calitatea de succesoare în drepturi a parohiilor demolate, are și în acest caz calitate de succesoare în drepturi a Societății, aspect întărit și de adresa nr. x a Sectorului Social al Arhiepiscopiei Bucureștilor care solicită toate actele de proprietate a imobilului din bd. x 75 (alt imobil al societății), precum și cele de predare, în vederea unei eventuale acțiuni de revendicare a imobilului; - totodată, potrivit art. 3 din Statutele Societății, aceasta este pusă sub președinția de onoare a Patriarhului României, membrii acestei societăți bisericești fiind exclusiv din rândul clerului ortodox din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor; - referitor la preluarea abuzivă, instanța de fond nu a reținut corect faptul că preluarea a fost făcută fără titlu, în fapt, nefiind emis vreun decret ori alt act de expropriere și că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot fi restituite imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public (...); - s-au invocat dispozițiile art. 4 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 potrivit cărora se instituie o prezumție a preluării abuzive, prezumție greșit înlăturată de prima instanță; Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și anularea deciziei nr. 8505/14.03.2019 emise de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și admiterea cererii nr. x/25.01.2006, precum și obligarea Comisiei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv de statul român din proprietatea părții bisericești.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat intimata - pârâtă că soluția primei instanțe este temeinică și legală, reținându-se că reclamanta nu a depus niciun astfel de înscris prin care să dovedească că bunul imobil a trecut definitiv în proprietatea sa, în timp ce, pe baza probatoriului administrat, nu s-a dovedit nici preluarea abuzivă de la reclamantă a imobilului solicitat, în perioada de referință a legii.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin Decizia nr. 8505/14.03.2019 Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea nr. x/25.01.2006, depusă de către Arhiepiscopia Bucureștilor, în calitate de succesoare a Societatii Clerul Roman "Ajutorul" având ca obiect retrocedarea imobilului, construcție și teren, situat în municipiul Bucuresti. Pentru a dispune respingerea cererii, autoritatea pârâtă a reținut că solicitanta nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada proprietății asupra imobilului și nici înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului solicitat, în perioada de referință a O.U.G. nr. 94/2000, respectiv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin adresa nr. x/01.02.2018 Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Arhiepiscopiei Bucureștilor să completeze dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/25.01.2006 cu următoarele documente, în original sau în copie legalizată: - o identificare a imobilului solicitat printr-o lucrare întocmită de către un expert tehnic autorizat în specialitatea topografie și cadastru - "Note de reconstituire (suprapunere de planuri)" a vechiului amplasament al imobilului, teren; - acte sau înscrisuri, eventual declarații de martori autentificate notarial, din care să reiasă dovada preluării abuzive a întregului imobil solicitat de la Societatea Clerul Român "Ajutorul" prin cererea de retrocedare menționată anterior; - acte juridice, în copie legalizată, care să ateste deținerea proprietății de către Societatea-Clerul Român "Ajutorul" asupra imobilului în cauză, la momentul preluării abuzive, (ex. act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, act sub semnătură privată etc); istoricul adresei administrative/poștale și istoricul denumirii arterei de circulație pentru imobilul solicitat; - înscrisuri din care să reiasă dacă pentru imobilul solicitat prin cererea de retrocedare menționată anterior au fost formulate cereri de retrocedare și în temeiul legilor fondului funciar, iar în caz afirmativ să comunice cum au fost soluționate aceste cereri de către Comisia locală de fond funciar; - declarație notarială din care să reiasă faptul că pentru imobilul solicitat nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pe alt amplasament/pe vechiul amplasament în favoarea solicitantei, în baza legilor fondului funciar sau a altor legi cu caracter reparatoriu; - înscrisuri din care să reiasă dacă au fost încasate despăgubiri pentru imobilul sus-menționat iar, în cazul în care au fost încasate aceste despăgubiri, să transmită o -copie de pe dovada efectuării plății din care să reiasă suma și data încasării. Recurenta - reclamantă Arhiepiscopia Bucureștilor a depus o serie de înscrisuri printre care, copia Procesului-verbal nr. x/1940 din data de 29.05.1942 și a cărții funciare provizorii în imobilul teren în suprafață de 800 m.p. și casă cu parter, situat în municipiul x, întocmite de către Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare, în care a reieșit faptul că imobilul sus-menționat a fost în proprietatea Societății "Ajutorul". În drept, prezintă relevanță dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România, preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public (...), se retrocedează foștilor proprietari. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că prima instanță a realizat o temeinică verificare a materialului probator administrat în cauză, raportat la condițiile cerute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, precum și pct. 13 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care definesc sintagma de acte doveditoare ca fiind: "a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată etc); b) orice acte juridice sau declarații care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu (...)." Este necontestată situația rezultată din Procesul-verbal nr. x/1942 și extrasul de pe planul cadastral nr. x, verificat în anul 1946, emise de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București și eliberate de Arhivele Naționale - Serviciul Municipiului București, potrivit cărora Societatea Clerului Român Ajutorul avea calitatea de proprietar al imobilului situat în str. x (strada x nr. 2), în temeiul testamentului făcut de Colonel A. și B., autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. x/16 mai 1905 și transcris sub nr. x. În ceea ce privește calitatea de succesor în drepturi a societății, cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, Înalta Curte reține ca neîntemeiată susținerea recurentei - reclamante în sensul că această dovadă este realizată prin prevederile art. 3 din Statutele Societății care stabilesc că Patriarhului României este "președintele de onoare", precum și prin prevederile art. 31 alin. (2) potrivit cărora: "Preoții și diaconii din Arhiepiscopia Bucureștilor, vor fi înscriși cu aprobarea înalt Prea Sfințitului Patriarh, Președintele de onoare al societății." Împrejurarea că personalul Societății, inclusiv președintele de onoare, făceau parte din personalul clerului nu demonstrează legătura patrimonială sau ierarhică cu reclamanta, iar acest aspect nu poate conduce la prezumția că imobilul în cauză a aparținut Arhiepiscopiei Bucureștilor, în sensul cerut de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000. Autoritatea pârâtă a avut în vedere că recurenta - reclamantă nu a depus la doar dovezi din care să rezulte că a fost urmată procedura de inventariere și luare în primire a imobilului prevăzută de art. 1 din Deciziunea nr. 205/8.12.1950 emisă de Patriarhul D.. Potrivit acestor dispoziții, "pentru o mai bună administrare și chivernisire a bunurilor, drepturilor și intereselor, care au aparținut fostelor reuniuni, societăți sau asociații cu caracter bisericesc și care prin desființarea acestora, au trecut asupra Consiliilor parohiale de la bisericile unde acestea și-au avut sediul, cu începere de la data prezentei Deciziuni, se aduc următoarele modificări art. 1 și 2 din Deciziunea Patriarhală nr. 98/1949: a)toate bunurile - mobile și imobile - drepturile și interesele fostelor asociațiuni, reuniuni sau societăți cu caracter bisericesc, trec de drept în proprietatea și posesiunea parohiilor în raza cărora acestea se găsesc; b)parohiile vizate de alin. a) vor proceda, de îndată, la identificarea acestor bunuri, întocmind procesele-verbale respective de situație, inventarierea și luarea lor în primire; c)pentru ușurarea lucrărilor de identificare a acestor bunuri, drepturi și interese, parohiile în cuprinsul cărora asociațiile desființate și-au avut sediul vor face cunoscut Chiriarhiilor, prin ajutorul Comitetelor parohiale respective, din ce a fost compus patrimoniul fiecărei asociații desființate, sediul secțiunilor secundare de activitate, locul unde se găsesc bunurile, drepturile și interesele, în primirea cui se găsesc, elementele necesare identificării acestora - titluri de proprietate, dimensiuni, vecinătăți, evaluare, componență, quantumul creanțelor, precum și parohiile în raza cărora aceste bunuri, drepturi și interese se găsesc și care sunt obligate să le ia în primire, conform prezentei Deciziuni; d) parohiile în cuprinsul cărora se găsesc bunurile, după ce se vor întocmi dosarele respective, le vor înainta Consiliilor Eparhiale, pentru a lua act de lucrări și a dispune trecerea definitivă a bunurilor în inventarele lor; e)odată inventariate și luate în primire, aceste bunuri se consideră ca făcând parte din patrimoniul fiecărei parohii, unde acestea se găsesc și vor fi administrate în conformitate cu dispozițiunile Statutului pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române și regulamentelor în vigoare." Or, recurenta - reclamantă nu a făcut nicio dovadă a parcurgerii acestei proceduri cu privire la imobilul solicitat, limitându-se doar a invoca o legătură de natură ecleziastică între societate și Arhiepiscopia Bucureștilor, care însă nu face dovada existenței unui drept de proprietate conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000. În plus, din adresa întocmită de preotul C. la data de 18 octombrie 1962 ale rezultă că procedura transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului către parohia în circumscripția căreia se afla amplasat imobilul nu a fost urmată, întrucât imobilul fusese deja naționalizat, conform susținerilor din respectiva adresă. Instanța de control judiciar reține că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, câtă vreme nu se poate reține o transmitere a acestuia din patrimoniul Societății Clerului Român Ajutorul către recurentă, sau calitatea sa de succesoare în drepturile acesteia, împrejurare care trebuie să rezulte din probe. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că, prin Decizia nr. 8505/14.03.2019 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în mod legal s-a reținut că intimata - reclamantă Arhiepiscopia Bucureștilor nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada proprietății asupra imobilului și, pe cale de consecință, nici dovada preluării abuzive a imobilului solicitat, în sensul O.U.G. nr. 94/2000 Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.