ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2600/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2019 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a chemat în judecată pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând să se dispună constatarea nulității Adresei nr. x/25.07.2019, transmisă de reclamantă pârâtei Comisia specială de retrocedare, prin care a renunțat la soluționarea cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006, anularea Deciziei nr. 8772/08.08.2019 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare și obligarea pârâtei la soluționarea cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006 și la plata cheltuielilor de judecată doar în cazul în care se va opune admiterii contestației.

Prin sentința civilă nr. 25 din 4 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, a anulat Decizia nr. 8772/08.08.2019 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să procedeze la soluționarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006 și a respins în rest acțiunea.

Împotriva sentinței menționate anterior la punctul I.2. a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, prin care, invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei cu privire la anularea Deciziei nr. 8772/08.08.2019.

În susținerea căii de atac promovate, recurenta - pârâtă a evocat, în esență, o greșită aplicare de către prima instanță a prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind, în opinia acesteia, eronat raționamentul instanței de fond ce a stat la baza concluziei că pârâta a luat în mod nelegal act de renunțarea la cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006, fără a face minime verificări privind identitatea de părți dintre solicitantul cererii de retrocedare, care este Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, și titularul cererii de renunțare, în contextul în care adresa nr. x/25.07.2019 emisă de către Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, prin preotul paroh, nu conținea vreo mențiune privind aprobarea sau însușirea ei de către titularul cererii inițiale și anume, Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia.

În opinia recurentei, renunțarea la cererea de retrocedare a reprezentat un act unilateral de voință provenind de la titularul cererii de retrocedare și singura persoană îndreptățită la acordarea beneficiului O.U.G. nr. 94/2000, mai precis Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, decizia nr. 8772/08.08.2019 fiind emisă în condiții de legalitate, câtă vreme criticile aduse de intimata - reclamantă unui astfel de act administrativ nu îi sunt imputabile.

De asemenea, recurenta a criticat și calificarea adresei nr. x/25.07.2019 drept act de dispoziție, apreciind că Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal nu deține în proprietate imobilele identificate cu nr. top. x, simplul fapt al depunerii cererii de retrocedare în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 neavând efectul recunoașterii unui drept de proprietate al reclamantei, ci doar posibilitatea parcurgerii procedurii administrative în vederea redobândirii unui drept de proprietate.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, precum și a celor ale Legii nr. 489/2006 și H.G. nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal, arătând că își menține argumentele din recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 8 iulie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia a depus pe rolul Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România cererea de retrocedare înregistrată sub nr. x/27.01.2006, formulată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea terenului intravilan situat în orașul Câmpeni, jud. Alba, înscris în c.f. nr. x Câmpeni, cu nr. top. x și top. x, transcris în c.f. nr. x Câmpeni, ce a aparținut Parohiei Ortodoxe Române Câmpeni - Deal.

Prin Adresa nr. x/25.07.2019, Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal a comunicat Comisiei Speciale de Retrocedare că renunță la cererea de retrocedare făcută în anul 2006, deoarece nu mai este de actualitate, fără ca o astfel de cerere să fie formulată prin centrul eparhial sau cu aprobarea acestuia (aspect necontestat de niciuna dintre părți).

Prin Decizia nr. 3772/08.08.2019, recurenta - pârâtă a luat act de renunțarea la cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006 având ca obiect restituirea imobilului situat în orașul Câmpeni, jud. Alba înscris în c.f. nr. x Câmpeni, cu nr. top. x și top. x, transcris în c.f. nr. x Câmpeni și ulterior transcris în alte cărți funciare, iar o astfel de decizie a fost atacată de intimata - reclamantă Parohia Ortodoxă Română Câmpeni-Deal, reclamanta solicitând, totodată, și constatarea nulității adresei nr. x/25.07.2019, dar și obligarea pârâtei la soluționarea cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006.

Prin sentința recurată, prima instanță a admis în parte cererea intimatei - reclamante și a dispus anularea actului administrativ atacat (Decizia nr. 3772/08.08.2019) și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.01.2006, cu respingerea pititului privind constatarea nulității adresei nr. x/25.07.2019, iar o astfel de soluție este una legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, motivat de faptul că reflectă o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale incidente materiei, nefiind, astfel, fondate criticile formulate de pârâtă și subsumate de aceasta motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că raportul juridic dedus judecății este supus reglementării instituite prin O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000: "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".

Conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cererile de retrocedare a unor astfel de imobile se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Instanța de control judiciar reține că în postura de centru eparhial se găsea, în prezenta cauză, Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia (aspect necontestat de părți).

Din conținutul normativ al art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 rezultă că, pin voința legiuitorului, exercitarea dreptului de a solicita retrocedarea (reglementat de O.U.G. nr. 94/2000) a fost plasată în patrimoniul centrului eparhial sau, după caz, a centrului de cult (astfel cum sunt ele recunoscute prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor).

Întrucât renunțarea la cererea de retrocedare, ce, contrar celor afirmate de recurentă, are valența unui act de dispoziție ce vizează drepturile născute în virtutea O.U.G. nr. 94/2000, reprezintă doar una dintre prerogativele dreptului stabilit în favoarea centrului eparhial sau, după caz, a centrului de cult prin prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, exercitarea unei astfel de prerogative presupune aplicarea unui mecanism similar, mai precis o manifestare de voință exercitată tot prin același subiect de drept.

În raport de astfel de aspecte, Înalta Curte apreciază că prima instanță a interpretat corect prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, atunci când a reținut lipsa unor verificări întreprinse de către recurenta - pârâtă privind legala exercitare a dreptului de renunțare la cererea formulată potrivit sus indicatului text normativ și nelegalitatea demersului de a conferi efecte juridice unui act precum Adresa nr. x/25.07.2019, ce, deși provenea de la Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, nu îndeplinea criteriile de exercitare a dreptului reglementat de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, nefiind formulată prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult ori cu acordul acestora.

Prevederile alin. (2) al art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, evocate de recurentă, au o sferă de reglementare diferită de chestiunea supusă analizei în prezenta cauză, vizând parametrii obligației de depunere a actelor sau dovezilor necesare pentru stabilirea calității de fost proprietar, motiv pentru care nu prezintă relevanță în planul controlului de legalitate exercitat în litigiul pendinte.

Înalta Curte reține și faptul că, în contextul în care chestiunea deferită analizei instanțelor de contencios administrativ este cea a legalității actului atacat (în cazul de față Decizia nr. 8772/08.08.2019), în raport și de caracteristicile proprii ale dreptului public, ce diferă de cele ale dreptului privat, chestiunea turpitudinii titularului cererii de renunțare nu poate fi evocată spre a menține prezumția de care se bucură actul administrativ, câtă vreme emiterea în condiții de legalitate a acestuia incumbă ope legis emitentului acestuia (în cazul de față, Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România).

Or, recurenta - pârâtă deținea toate informațiile necesare pentru a analiza dacă exercitarea prerogativelor asupra cererii de retrocedare (inclusiv din perspectiva renunțării la aceasta) a fost realizată sau nu, prin Adresa nr. x/25.07.2019 în litera și spiritul art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, respectiv prin intermediul entității căreia legiuitorul i-a conferit expres un astfel de drept. Emiterea actului administrativ în lipsa sus indicatelor verificări și exclusiv în temeiul manifestării de voință provenind de la Parohia Ortodoxă Română Câmpeni - Deal, exercitată prin preotul paroh, fără a exista o aprobare sau însușire a actului de renunțare de către centrul eparhial sau, după caz, de către centrul de cult, înlătură prezumția de legalitate a Deciziei nr. 8772/08.08.2019.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală.

Pentru aceste considerente, nefiind identificate critici care să justifice reformarea sentinței civile nr. 25 din 4 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței civile nr. 25 din 4 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.