ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4110/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 la data de 30.03.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rădăuți a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 303/31.01.2023 privind anularea unor certificate de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și din industriile conexe, precum și obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea pricinii.

Prin sentința civilă nr. 122 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 303/31.01.2023, obligând pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 7.525,67 RON.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că instanța de fond nu a analizat deloc apărările Ministerului în care a arătat faptul că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, transportate cu avize de marfa, deci simple avize, nicidecum cele speciale abilitate de legislația silvică pentru material lemnos, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiției cuprinsă în procedura aprobată, precum și din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic actualizat, nici în perioada 30.01.2021-19.04.2022 și nici după data de 20.04.2022.

Ministerul a arătat și detaliat faptul că, referitor la utilizarea ca biomasă certificabilă a unor așchii lemnoase neconforme rezultate în urma operațiunilor de tocare/sortare/sitare a materialelor de tip reciclabil (paleți, tamburi, lădițe etc) mobilă uzată, transportate cu aviz de marfa, aceste produse nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiției cuprinsă în procedura aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1534/2016 privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, cu modificările și completările ulterioare, precum și din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicat cu modificările și completările ulterioare, nici în perioada 30.01.2021 - 19.04.2022 și nici după 20.04.2022.

Or, instanța de fond nu s-a pronunțat în mod explicit asupra argumentelor invocate de Minister, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și pronunțarea unei hotărâri nemotivate corespunzător, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că prin apărările formulate Ia fondul cauzei, Ministerul a apreciat că, pentru soluționarea prezentului litigiu, era necesară introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Suceava având în vedere faptul că ordinul contestat a fost emis ca urmare adreselor cu nr. 28501; 28656; 28658; 28660; 28665; 28666; 28669; 28672; 28690; 28694; 28695 și 28699 din 06.12.2022 prin intermediul cărora Garda Forestieră Suceava a comunicat Deciziile nr. 596; 585; 586; 587; 588; 589; 590; 591; 592; 593; 594 și 595 din 05.12.2022 ale domnului Inspector șef al Gărzii Forestiere Suceava privind anularea avizelor de biomasă nr. x/09.05.2022, y/14.09.2021, z/14.09.2021, w/27.09.2021, t/29.09.2021, s/20.10.2021, q/25.10.2021, r/11.11.2021, 449/08.12.2021, 451/10.12.2021, 460/14.02.2022, 465/04.04.2022 și a adreselor care au însoțit avizele.

Or, instanța de fond, în mod eronat, a reținut că "terțul Garda Forestieră Suceava este emitentul unor decizii distincte care fac obiectul dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Suceava nr. 1188/86/2023, actele administrative respective fiind deduse judecății instanței de contencios administrativ competentă material cu soluționarea respectivei acțiuni, raporturile juridice de drept administrativ fiind distincte și independente procesual și neprivind chestiune care să vizeze cadrul procesual prezent și necesitatea complinirii sale, constată Curtea că nu este necesară introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a Gărzii Forestiere Suceava".

Recurentul-pârât învederează că ordinul contestat a fost emis ca urmare a Deciziilor nr. 596; 585; 586; 587; 588; 589; 590; 591; 592; 593; 594 și 595 din 05.12.2022 ale Gărzii Forestiere Suceava privind anularea avizelor de biomasă nr. x/09.05.2022, y/14.09.2021, z/14.09.2021, w/27.09.2021, t/29.09.2021, s/20.10.2021, q/25.10.2021, r/11.11.2021, 449/08.12.2021, 451/10.12.2021, 460/14.02.2022, 465/04.04.2022. Prin urmare, având în vedere faptul că Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 303/2023 a fost emis ca urmare a emiterii deciziilor mai sus-menționate de către Garda Forestieră Suceava, instanța nu poate reține că este vorba de raporturi juridice de drept administrativ distincte și independente.

În opinia recurentului, în cazul în care se aprecia că nu este necesară introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Suceava, instanța trebuia să suspende litigiul dedus judecății până la soluționarea cauzei în care A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Garda Forestieră Suceava, anularea deciziilor care au stat la baza ordinului contestat.

De asemenea, recurentul critică sentința instanței de fond și din perspectiva faptului că sentința civilă nr. 110/13.02.2023 nu a fost pronunțată anterior emiterii Ordinului 303/31.01.2023.

Recurentul-pârât, făcând trimitere la prevederile art. 8 alin. (3) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1534/2016, cu modificările și completările ulterioare, arată că Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 303/2023 a fost emis conform prevederilor legale.

În acest sens, arată că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, transportate cu avize de marfă, deci simple avize, nicidecum cele speciale abilitate de legislația silvică pentru material lemnos, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiției cuprinsă în procedura aprobată, precum și din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic actualizat, nici în perioada 30.01.2021-19.04.2022 și nici după data de 20.04.2022.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește biomasa necertificabilă definită în Anexa nr. 1, capitol 1, lit. s) din H.G. nr. 497/2020 pentru aprobarea Normelor referitoare Ia proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a celor privind proveniența și circulația materialelor lemnoase destinate consumului propriu al proprietarului și a unor măsuri de aplicare a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, cu modificările ulterioare, nu se pot emite avize pentru biomasa provenită din silvicultură și industrii conexe și utilizată în producerea de energie electrică.

Referitor la utilizarea ca biomasă certificabilă a unor așchii lemnoase neconforme rezultate în urma operațiunilor de tocare/sortare/sitare a materialelor de tip reciclabil (paleți, tamburi, lădițe etc) mobilă uzată, transportate cu aviz de marfă, menționăm faptul că aceste produse nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiției cuprinsă în procedura aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1534/2016 privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, cu modificările și completările ulterioare, precum și din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicat cu modificările și completările ulterioare, nici în perioada 30.01.2021 - 19.04.2022 și nici după 20.04.2022.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, solicită diminuarea sumei de 7.525,67 RON reprezentând cuantum onorariu avocat, susținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în care instanța de judecată poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Astfel, stabilirea cuantumului cheltuielilor cu onorariul de avocat presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. Apreciază că, în cauză, cheltuielile de judecată în cuantumul acordat de instanță este vădit disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea pricinii ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Consideră că, în aprecierea cuantumului onorariului de avocat, instanța trebuia să aibă în vedere proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, noutatea sau dificultatea litigiului. Or, apărările formulate în cauză de către reprezentantul reclamantei s-a rezumat la cererea de chemare în judecată, iar litigiul a fost soluționat de la primul termen.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 la data de 30.03.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rădăuți a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 303/31.01.2023 privind anularea unor certificate de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și din industriile conexe, precum și obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea pricinii.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantului și a anulat ordinul atacat, reținând în esență că de la momentul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă și până la emiterea Ordinului de anulare a lor, acestea au produs efecte juridice intrând în circuitul specific reglementat de Legea nr. 220/2008, astfel că procedând la anularea actelor ce au produs deja efecte juridice prin valorificarea lor pe piața de energie, pârâtul a înfrânt dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, contrar principiului securității raporturilor juridice.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurent este nefondat.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-pârât potrivit cărora instanța de fond nu s-a pronunțat în mod explicit asupra argumentelor invocate de Minister, în care a arătat faptul că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, transportate cu avize de marfa, deci simple avize, nicidecum cele speciale abilitate de legislația silvică pentru material lemnos, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiției cuprinsă în procedura aprobată, precum și din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic actualizat, nici în perioada 30.01.2021-19.04.2022 și nici după data de 20.04.2022.

Din analiza considerentelor sentinței instanței de fond, rezultă că motivul pentru care a fost anulat ordinul atacat se referă la faptul că de la momentul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă și până la emiterea ordinului de anulare a lor, acestea au produs efecte juridice intrând în circuitul, astfel că procedând la anularea actelor ce au produs deja efecte juridice prin valorificarea lor pe piața de energie, pârâtul a încălcat dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, contrar principiului securității raporturilor juridice.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a constatat că nu mai este necesară analiza susținerilor ministerului pârât referitoare la faptul că biomasa certificabilă a unor resturi de produse din lemn, nu se încadrează în categoria biomasei certificabile pentru producerea de energie potrivit definiției cuprinsă în procedura aprobată.

Înalta Curte reține că prima instanță și-a îndeplinit obligația de a motiva hotărârea atacată în parametrii trasați de art. 425 C. proc. civ.. Instanța de fond a stabilit în considerentele hotărârii situația de fapt (pe care a expus-o în detaliu), dar și încadrarea acesteia în drept, fiind examinate argumentele părților și exprimat punctul de vedere al instanței față de argumentele relevante ale acestora, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată fiind unul clar, concis și concret, fără elemente de contradictorialitate și în deplină legătură cu natura cauzei.

În concluzie, nu poate fi reținută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., rațiune pentru care Înalta Curte consideră nefondate susținerile recurentului privind incidența unui astfel de motiv de casare.

Analizând, în continuare, criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond, prima instanță aplicând judicios dispozițiile de drept substanțial la momentul pronunțării soluționării acțiunii formulate de reclamantă.

În susținerea acestui motiv de casare, recurentul a susținut că ordinul contestat a fost emis ca urmare a deciziilor emise de către Garda Forestieră Suceava, apreciind că era necesară introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Suceava sau suspendarea litigiului dedus judecății până la soluționarea cauzei în care A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Garda Forestieră Suceava, anularea deciziilor care au stat la baza ordinului contestat.

Înalta Curte constată că nu este fondată această critică, având în vedere că obiectul prezentei cauze se referă la anularea unui act administrativ emis de Minister, instanța de fond apreciind corect că Garda Forestieră Suceava nu are calitate procesuală pasivă și nici nu poate fi introdusă în cauză în temeiul dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, întrucât nu poate aduce clarificări în prezentul dosar.

De asemenea, sunt nefondate criticile referitoare la faptul că instanța de fond ar fi reținut greșit că sentința civilă nr. 110/13.02.2023 a fost pronunțată anterior emiterii Ordinului 303/31.01.2023.

Contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut că în ceea ce privește motivul de nelegalitate privitor la efectul suspensiv de executare al deciziilor de anulare a avizelor pentru biomasă emise de Garda Forestieră Suceava, ca efect dat de sentința civilă nr. 110/13.02.2023 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2023, acesta nu poate afecta per se validitatea actului administrativ emis de autoritatea publică centrală, întrucât se invocă o împrejurare posterioară emiterii Ordinului nr. 303/31.01.2023.

Prin urmare, efectele sentinței nr. 110/13.02.2023 pronunțate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2023 nu au fost avute în vedere de către instanța de fond.

În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că ordinul atacat a fost emis cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1534/2016, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de relevanță.

Astfel cum s-a arătat, motivul anulării Ordinului MMAP nr. 303/31.01.2023 nu a avut legătură cu nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie și nici cu deciziile emise de către Garda Forestieră Suceava.

Ordinul MMAP nr. 303/31.01.2023 a fost anulat de către instanța de fond întrucât a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte reține că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 "Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice."

Așadar, legiuitorul a prevăzut pentru autoritatea publică posibilitatea de a solicita instanței de contencios administrativ să constate nulitatea actului pe care l-a emis după ce aceasta nu mai are dreptul de a-l revoca pentru că a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior expus,

Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut pentru autoritatea publică posibilitatea de a solicita instanței de contencios administrativ să constate nulitatea actului pe care l-a emis, aceasta nemaiavând dreptul de a-l revoca din momentul în care actul a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

În cauză, este evident că de la momentul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă și până la emiterea Ordinului de anulare a lor, acestea au produs efecte juridice, reclamanta solicitând și obținând de la Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. emiterea de certificate verzi, din care o parte le-a tranzacționat pe piața certificatelor verzi către furnizorii de energie electrică.

Prin urmare, este corectă concluzia instanței de fond în sensul că, procedând la anularea actelor ce au produs deja efecte juridice prin valorificarea lor pe piața de energie, pârâtul a încălcat dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, contrar principiului securității raporturilor juridice, cu încălcarea competenței jurisdicționale a instanței judecătorești de a cenzura acte administrative intrate în circuitul civil și care nu mai puteau fi revocate în acest mod de autoritatea emitentă, ci doar pe calea acțiunii în contenciosul administrative.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt lipsite de relevanță susținerile recurentului referitoare la emiterea ordinului în aplicarea art. 8 alin. (3) lit. e) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, și cele privitoare la emiterea certificatelor de origine, respectiv stabilirea categoriei de biomasă certificabilă, cât timp instanța de față nu a fost investită cu legalitatea actelor administrative primare, ci cu verificarea legalității Ordinului subsecvent.

În ceea ce privește criticile vizând cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță în sarcina recurentului-pârât, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește problema proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, s-a pronunțat Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.." În motivarea soluției astfel dispuse, Înalta Curte a reținut că:

"proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate".

Având în vedere obligativitatea dezlegării date problemei de drept pentru instanțele de judecată, prin decizia anterior menționată, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul invocat de pârât, referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecată, nu reprezintă o critică de nelegalitate, astfel încât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 122 din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, aflat în culpă procesuală, ca urmare a respingerii recursului formulat, la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 6100,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor București împotriva sentinței nr. 122 din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor București la plata sumei de 6100,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.