ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5224/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 9.02.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând obligarea acestuia la emiterea Certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe aferentă perioadei octombrie, noiembrie 2013, anului 2014, precum și a lunii mai a anului 2015, conform tabelului de mai jos.

Prin sentința nr. 910 din 2 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei de interes;

- a respins ca lipsită de interes cererea reclamantei în ceea ce privește certificatul solicitat prin adresa nr. x/24.02.2015;

- a admis excepția rămânerii fără obiect;

- a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantei în ceea ce privește certificatele solicitate prin adresele nr. x/9.05.2015 și nr. y/20.02.2015.

- a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în parte;

- a obligat pârâtul să emită certificatele solicitate de reclamantă prin adresele nr. x/24.02.2015, nr. y/24.02.2015, nr. z/24.02.2015, nr. w/24.02.2015, nr. t/6.03.2015 și nr. 1280/9.09.2015.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a dat în mod greșit o interpretare restrictivă articolului 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008 în sensul că ar fi exclusă de la aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice doar biomasa achiziționată din import. În opinia recurentului-pârât proveniența "din import" a buștenilor transferă această caracteristică și asupra biomasei rezultată din prelucrarea în România a buștenilor respectivi.

Se arată că în fapt, prin adresele nr. x/24.02.2015, nr. y/24.02.2015, nr. z/06.03.2015, nr. w/24.02.2015, nr. t/24.02.2015 și nr. 1280/09.09.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor emiterea Certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, aferentă perioadei octombrie, noiembrie 2013, anului 2014, precum și a lunii mai 2015, pentru care au fost emise avize de către Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresele care fac parte integrantă din avizele pentru biomasă din silvicultură și industriile conexe, emise de C.R.S.C. Suceava, acesta a reținut că "în cazul biomasei rezultată ca urmare a prelucrării primare și/sau secundare a materialelor lemnoase în incinta proprie aparținând producătorului, avizată pentru perioada susmenționată [...], nu putem să ne pronunțăm asupra provenienței acesteia, motivat și de faptul că în procesul de prelucrare poate fi folosită ca materie primă materiale lemnoase, atât din intern cât și de import".

Față de împrejurarea că nu a fost clarificată proveniența biomasei din silvicultură și industriile conexe pentru care a fost solicitat avizul, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a comunicat societății A. S.R.L., prin adresele reprezentând răspunsuri la solicitările reclamantei, arătate mai sus, faptul că nu poate fi emis certificatul de origine pentru biomasă din silvicultură și industriile conexe.

Anterior, față de aspectul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, rezultată din prelucrarea pe teritoriul național a materialelor lemnoase provenite din import, Departamentul pentru Ape și Păduri și Piscicultura a solicitat clarificări Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei prin adresa nr. x/22.10.2014 (atașează copie), opinia acestei instituții, întemeiată pe dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 alin. (6) lit. a) și ale art. 3 alin. (9) - (10) din Legea nr. 220/2008, fiind în sensul că "biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe rezultată din prelucrarea pe teritoriul României a buștenilor proveniți din import nu ar trebui să beneficieze de certificate de origine".

Prin adresa nr. x/23.12.2014 (atașează copie), Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultura a pus în vedere reclamantei să ia toate măsurile pentru clarificarea provenienței biomasei împreună cu emitentul avizului, pentru a putea emite certificatele de origine solicitate.

În condițiile în care documentația depusă pentru emiterea certificatelor de origine nu era completă în sensul că nu au fost depuse dovezi cu privire la proveniența biomasei în mod corect a fost respinsă cererea intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea întâmpinării intimata-reclamantă susține că interpretarea instanței de fond este cea corectă în sensul că este descurajată doar achiziționarea de la import a biomasei nu și achiziționarea unor materii prime care, în urma procesului tehnologic conduc la producerea, pe teritoriul României de biomasă. Cât privește adresa x/22.10.2014 aceasta este o simplă opinie juridică emisă de o autoritate care nu este emitenta actului supus interpretării și, chiar în adresă este îndrumat recurentul să se adreseze Camerei Deputaților.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, cu privire la recursul formulat în cauză constată că acesta este nefondat.

Într-adevăr, prin adresele nr. x/24.02.2015, nr. y/24.02.2015, nr. z/06.03.2015, nr. w/24.02.2015, nr. t/24.02.2015 și nr. 1280/09.09.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor emiterea Certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, aferentă perioadei octombrie, noiembrie 2013, anului 2014, precum și a lunii mai 2015, pentru care au fost emise avize de către Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresele care fac parte integrantă din avizele pentru biomasă din silvicultură și industriile conexe, emise de C.R.S.C. Suceava, acesta a reținut că "în cazul biomasei rezultată ca urmare a prelucrării primare și/sau secundare a materialelor lemnoase în incinta proprie aparținând producătorului, avizată pentru perioada susmenționată [...], nu putem să ne pronunțăm asupra provenienței acesteia, motivat și de faptul că în procesul de prelucrare poate fi folosită ca materie primă materiale lemnoase, atât din intern cât și de import".

Problema, în speță, este legată de modalitatea de interpretare a prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008.

Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare până la data modificării sale prin legea nr. 112/2015 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 03.06.2015 și intrată în vigoare la 06.06.2015, "(6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din combustibil care provine din biomasă, deșeuri industriale și/sau municipale achiziționate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Art. 2 lit. b) din același act normativ definește biomasa ca fiind "fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și animale), silvicultură și industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale, codificate conform prevederilor legale"

Contrar interpretării date de recurentul-pârât, se constată că art. 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008 exceptează de la aplicarea sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile doar biomasa constând în deșeuri industriale și/sau municipale achiziționate din import. Textul nu se referă în general la biomasa din import și, deci, nu sunt avute în vedere celelalte forme de biomasă dintre cele menționate la art. 2 lit. b) din lege, respectiv biomasa din silvicultură și industriile conexe. Extinderea excepției la biomasa obținută în urma prelucrării sau declasării unor materii prime din silvicultură achiziționate din import este lipsită de temei legal.

Ar fi fost, de altfel, imposibil să se facă o astfel de distincție între biomasa obținută prin prelucrarea unor bușteni din import și biomasa obținută în urma prelucrării unor bușteni achiziționați de pe piața internă în condițiile în care procesul tehnologic nu ar permite separarea și evidențierea distinctă a biomasei în funcție de sursă, fapt observat chiar de Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Suceava din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor care, în cadrul adreselor anexă la avizele emise de această autoritate publică, arată că este imposibilă determinarea cu exactitate a fondului forestier din care provine întreaga cantitate de materiale lemnoase solicitată spre avizare. Nu este vorba de o imposibilitate imputabilă intimatei-reclamante ci de o imposibilitate inerentă unui proces tehnologic care implică utilizarea unor materii prime din surse variate fără a exista o obligație legală de prelucrare și evidențiere separată în funcție de sursă.

Textul legii a devenit și mai clar (în sensul că nu se referă la biomasă în general ci exclusiv la biomasa constând în deșeuri industriale și/sau municipale) după modificarea intervenită odată cu intrare a în vigoare a legii 112/2015. În noua formă articolul menționat prevede că "6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din deșeuri industriale și/sau municipale achiziționate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Modificarea nu este una de substanță ci are exclusiv menirea de a elimina neclaritatea existentă în formularea anterioară.

Cât privește adresa nr. x/22.10.2014 a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei acesta reprezintă o simplă opinie juridică fără forță obligatorie. De altfel, în cadrul adresei nu se aduc argumente concrete în sprijinul acestei interpretări și chiar emitentul actului recomandă solicitantului să se adreseze Camerei Deputaților în calitate de cameră decizională pentru un punct de vedere referitor la acest subiect.

În concluzie, prima instanță a dat o interpretare corectă art. 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008 în sensul că acest articol nu interzice aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie în cazul biomasei rezultate din silvicultură și din industriile conexe chiar dacă materia primă este achiziționată din import, astfel încât solicitarea unor documente suplimentare din care să rezulte sursa buștenilor din care a provenit biomasa nu avea niciun temei legal.

Reținând că documentația depusă în susținerea cererilor de emitere a certificatelor de origine a biomasei provenite din silvicultură și industriile conexe era completă, instanța de fond a procedat în mod corect în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării recurentului-pârât la emiterea acestor certificate în măsura în care acțiunea nu a rămas fără obiect.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, în baza art. 453 din C. proc. civ., coroborat cu art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata a 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, apreciind că suma solicitată de parte este vădit disproporționată atât în raport cu valoarea obiectului cât și în raport cu complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 910 din 2 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.