ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.02.2017, sub numărul x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, obligarea pârâtului la emiterea certificatului de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, aferentă lunii mai 2015.

Prin sentința civilă nr. 5103 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, și a obligat pârâtul să emită, în favoarea reclamantei, certificatele de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe aferente lunii mai 2015.

Împotriva sentinței civile nr. 5103 din 20 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a susținut recurentul – pârât că instanța de fond a dat o interpretare restrictivă prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008 în sensul că ar fi exclusă de la aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice doar biomasa achiziționată din import.

În opinia recurentului-pârât proveniența "din import" a buștenilor transferă această caracteristică și asupra biomasei rezultate din prelucrarea în România a buștenilor respectivi.

Se arată că, în fapt, prin adresa nr. x/07.08.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor emiterea Certificatului de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, aferent lunii mai 2015, pentru care a fost emis avizul nr. x/23.07.2015 de către Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresa care face parte integrantă din avizul pentru biomasă din silvicultură și industriile conexe, emis de C.R.S.C. Suceava, acesta a reținut că "o parte din biomasa avizată poate proveni din decojirea materialului lemnos achiziționat din import și intrat în depozitul S.C. B. S.R.L. Rădăuți".

Față de împrejurarea că nu a fost clarificată proveniența biomasei din silvicultură și industriile conexe pentru care a fost solicitat avizul, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a comunicat intimatei-reclamante, prin adresa nr. x/30.05.2016, faptul că nu poate fi emis certificatul de origine pentru biomasa din silvicultură și industriile conexe.

Anterior, față de aspectul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, rezultată din prelucrarea pe teritoriul național a materialelor lemnoase provenite din import, Departamentul pentru Ape și Păduri și Piscicultură a solicitat clarificări Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei prin adresa nr. x/22.10.2014, opinia acestei instituții, întemeiată pe dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 alin. (6) lit. a) și ale art. 3 alin. (9) - (10) din Legea nr. 220/2008, fiind în sensul că "biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe rezultată din prelucrarea pe teritoriul României a buștenilor proveniți din import nu ar trebui să beneficieze de certificate de origine".

Prin adresa nr. x/23.12.2014, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a pus în vedere reclamantei să ia toate măsurile pentru clarificarea provenienței biomasei împreună cu emitentul avizului, pentru a putea emite certificatele de origine solicitate.

În acest context, în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut caracterul nejustificat al refuzului ministerului de a emite în favoarea reclamantei certificatul de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe aferentă lunii mai 2015.

Este adevărat că legea reglementează eliberarea certificatelor de origine într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererilor de către persoanele interesate, dar numai în situația în care documentația depusă este completă și corectă.

Altfel spus, procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe condiționează emiterea certificatelor de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură de caracterul complet și corect al documentației depuse.

În condițiile în care intimata-reclamantă nu a acționat în sensul de a dovedi proveniența biomasei din silvicultură și industriile conexe pentru care a fost solicitat avizul, prin depunerea de documente suplimentare, nu se poate vorbi despre o documentație completă și corectă, pentru a putea fi emis certificatul de origine solicitat, astfel încât răspunsul ministerului nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza întâi din Legea nr. 554/2004, ci un refuz legal de respingere sau de amânare a cererii intimatei până la conformarea acesteia dispozițiilor legale.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că biomasa este cea care nu trebuie să fie achiziționată din import, nefiind relevantă proveniența materialului lemnos din care provine biomasa.

Interpretarea instanței de fond este cea corectă, în sensul că este descurajată doar achiziționarea de la import a biomasei nu și achiziționarea unor materii prime care în urma procesului tehnologic conduc la producerea pe teritoriul României de biomasă.

Cât privește adresa x/22.10.2014 emisă de ANRE, aceasta este o simplă opinie juridică emisă de o autoritate care nu este emitenta actului supus interpretării și, chiar în adresă este îndrumat recurentul să se adreseze Camerei Deputaților pentru un punct de vedere.

Recurentul-pârât confundă proveniența biomasei cu proveniența materialului lemnos din care rezultă biomasa. Motivul pentru care ministerul pârât nu a emis certificatele de origine a fost legat de imposibilitatea identificării provenienței și nu a biomasei. Prin urmare, faptul că biomasa nu a fost achiziționată din import este un fapt necontestat de părțile implicate. De aceea, susținerea recurentului, în sensul că nu s-ar fi făcut dovada provenienței biomasei este neîntemeiată.

III. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., pe baza probelor din dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin adresa nr. x/07.08.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor emiterea certificatului de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe (deșeuri de prelucrare primară de pe platforma comuna cu S.C. B.), aferent lunii mai 2015, pentru care a fost emis avizul nr. x/23.07.2015 de către Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresa care face parte integrantă din avizul pentru biomasă din silvicultură și industriile conexe, emis de C.R.S.C. Suceava, s-a reținut că "o parte din biomasa avizată poate proveni din decojirea materialului lemnos achiziționat din import și intrat în depozitul S.C. B. S.R.L. Rădăuți".

În speță, problema litigioasă este legată de modalitatea de interpretare a prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008.

Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare până la data modificării sale prin Legea nr. 112/2015, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 03.06.2015 și intrată în vigoare la 06.06.2015, "(6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din combustibil care provine din biomasă, deșeuri industriale și/sau municipale achiziționate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Art. 2 lit. b) din același act normativ definește biomasa ca fiind "fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și animale), silvicultură și industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale, codificate conform prevederilor legale"

Contrar interpretării date de recurentul-pârât, se constată că art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008 exceptează de la aplicarea sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile doar biomasa constând în deșeuri industriale și/sau municipale achiziționate din import.

Textul nu se referă în general la biomasa din import și, deci, nu sunt avute în vedere celelalte forme de biomasă dintre cele menționate la art. 2 lit. b) din lege, respectiv biomasa din silvicultură și industriile conexe. Extinderea excepției la biomasa obținută în urma prelucrării sau declasării unor materii prime din silvicultură achiziționate din import este lipsită de temei legal.

Ar fi fost, de altfel, imposibil să se facă o astfel de distincție între biomasa obținută prin prelucrarea unor bușteni din import și biomasa obținută în urma prelucrării unor bușteni achiziționați de pe piața internă, în condițiile în care procesul tehnologic nu ar permite separarea și evidențierea distinctă a biomasei în funcție de sursă, fapt observat chiar de Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Suceava din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor care, în cadrul adresei anexe la avizul emis de această autoritate publică, arată că este imposibilă determinarea cu exactitate a fondului forestier din care provine întreaga cantitate de materiale lemnoase solicitată spre avizare. Nu este vorba de o imposibilitate imputabilă intimatei-reclamante ci de o imposibilitate inerentă unui proces tehnologic care implică utilizarea unor materii prime din surse variate fără a exista o obligație legală de prelucrare și evidențiere separată în funcție de sursă.

Textul legii a devenit și mai clar (în sensul că nu se referă la biomasă în general ci exclusiv la biomasa constând în deșeuri industriale și/sau municipale) după modificarea intervenită odată cu intrarea în vigoare a Legii 112/2015.

În noua formă, articolul menționat prevede că:"6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din deșeuri industriale și/sau municipale achiziționate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Modificarea nu este una de substanță ci are exclusiv menirea de a elimina neclaritatea existentă în formularea anterioară.

Cât privește adresa nr. x/22.10.2014 a Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, acesta reprezintă o simplă opinie juridică fără forță obligatorie. De altfel, în cadrul adresei nu se aduc argumente concrete în sprijinul acestei interpretări și chiar emitentul actului recomandă solicitantului să se adreseze Camerei Deputaților în calitate de cameră decizională pentru un punct de vedere referitor la acest subiect.

În concluzie, prima instanță a dat o interpretare corectă art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, în sensul că acest articol nu interzice aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie în cazul biomasei rezultate din silvicultură și din industriile conexe chiar dacă materia primă este achiziționată din import, astfel încât solicitarea unor documente suplimentare din care să rezulte sursa buștenilor din care a provenit biomasa nu avea niciun temei legal.

Având în vedere prevederea clară a art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, care exclude de la certificare doar biomasa achiziționată din import, în mod corect s-a apreciat că extinderea interdicției de certificare și pentru biomasa rezultată din prelucrarea pe teritoriul României a buștenilor proveniți din import este nejustificată.

Reținând că documentația depusă în susținerea cererii de emitere a certificatului de origine a biomasei provenite din silvicultură și industriile conexe, aferent lunii mai 2015, era completă, prima instanță a procedat corect în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la emiterea acestui certificat.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 5103 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.