ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 403/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.07.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea Deciziei nr. 144051/IM/09.01.2017 și anularea tuturor actelor administrative care stau la baza emiterii deciziei, inclusiv cele emise de Garda Forestieră Suceava, și obligarea pârâtului la reemiterea celor două certificate de origine pentru biomasa din silvicultură și industriile conexe pentru toate cantitățile solicitate.

Ulterior, la data de 26.02.2018, reclamanta a depus cerere modificatoare a acțiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Suceava în calitate de pârâtă și a precizat că obiectul principal al acțiunii este anularea actului administrativ prin care au fost anulate certificatele de origine nr. x/14.07.2014 și nr. y/14.07.2014, ținând cont că singurul document comunicat de pârât a fost Decizia nr. 144051/IM/09.01.2017.

A precizat că solicită anularea Deciziei nr. 30221/ES/29.11.2016 și a Adresei nr. x/29.11.2016 ambele emise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și anularea Adresei nr. x/23.11.2016 emise de Garda Forestieră Suceava.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința 3360 din 16 iulie 2018, Curtea a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, și a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a Adreselor nr. x/29.11.2016 și nr. y/09.01.2017.

A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Garda Forestieră Suceava.

A admis în parte cererea de chemare în judecată și a anulat Adresa nr. x/23.11.2016 emisă de pârâta Garda Forestieră Suceava și Decizia nr. 30221/29.11.2016 emisă de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

A respins, ca rămasă fără obiect, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâții Garda Financiară Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor au formulat recurs.

2.1. Recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.

A susținut recurenta că instanța în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pentru că plângerea administrativă a reclamantei nu i-a fost adresată, astfel că nu a formulat un răspuns pe care reclamanta să-l conteste în instanță, nu a emis Decizia nr. 144051/IM/09.01.2017.

Atât timp cât reclamanta a adresat plângerea prealabilă doar Ministerului la data de 10.02.2017, acțiunea a fost formulată la data de 17.07.2017, iar reclamanta nu a depus dovada îndeplinirii condițiilor legale, cererea modificatoare formulată pentru termenul din 26.02.2018 este nelegală, netemeinică și nefondată.

A mai apreciat recurenta că instanța în mod greșit a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de anulare a Adresei nr. x/23.11.2016, pentru că adresa nu are trăsăturile unui act administrativ, chiar dacă emană de la o instituție publică, scopul acesteia fiind doar de informare.

De asemenea, instanța în mod greșit a reținut faptul că cele consemnate în cuprinsul adresei nu reprezintă o motivare, întrucât această adresă, nefiind un act administrativ, nu trebuia motivată ca și o decizie. Mai mult de atât, în raport cu cele consemnate în cuprinsul adresei, aceasta este foarte bine motivată, atât în fapt, fiind identificate elemente de neconformitate legate de emiterea avizelor, precum și în drept, fiind indicat temeiul legal, art. 8 din Ordinul Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 1341/2012.

Astfel, în mod eronat a fost anulată adresa deoarece aceasta reprezintă, în mod evident, o informare, nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și, chiar dacă nu trebuia motivată atât în drept și în fapt, a fost motivată.

A mai susținut recurenta, referitor la Adresa nr. x/29.11.2016 emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, că instanța de fond în mod greșit a reținut că aceasta ar fi o decizie, deoarece în mod evident nu este o decizie în sensul și spiritul legii pentru a fi obligatoriu să fie motivată în drept și în fapt. Mai mult, în cuprinsul Adresei nr. x/29.11.2016, se regăsește motivarea atât în fapt, cât și în drept.

2.2. Recurentul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea parțială a hotărârii și, în rejudecare, respingerea în integralitate a acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

A apreciat recurentul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1341/2012 pentru aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe.

A arătat că, prin Adresa nr. x/23.11.2016, Garda Forestieră Suceava a comunicat că, din analiza documentațiilor care au stat la baza emiterii avizelor nr. x/04.07.2014 și nr. y/04.07.2014, au fost identificate elemente de neconformitate legate de emiterea avizelor respective.

Față de împrejurarea că au fost identificate elemente de neconformitate cu realitatea în ce privește proveniența legală a biomasei provenite din silvicultură și industriile conexe, reprezentate de diferențele între cantitatea de biomasă pentru care au fost emise avizele nr. x/04.07.2014 și nr. y/04.07.2014, respectiv certificatele de origine nr. x/14.07.2014 și nr. y/14.07.2014 și cantitatea de biomasă conformă, în temeiul art. 8 din Ordinul MMP nr. 1341/2012.

Contrar celor reținute de instanța de fond, actul administrativ nr. 30221/ES/29.11.2016 îndeplinește condițiile de legalitate necesare pentru emiterea acestuia.

Astfel, în ceea ce privește respectarea condițiilor de validitate care privesc fondul, trebuie observat că actul administrativ menționat este motivat, fiind evidențiată situația de fapt care justifică emiterea actului administrativ de anulare a certificatelor, respectiv identificarea unor elemente de neconformitate legate de emiterea avizelor ITRSV Suceava nr. 66/04.07.2014 și nr. 67/04.07.2014, care au stat la baza emiterii Certificatelor de origine nr. x/14.07.2014 și nr. y/14.07.2014.

În ceea ce privește respectarea condițiilor de validitate care vizează forma actului administrativ, acesta cuprinde elementele reglementate cu caracter obligatoriu, respectiv autoritatea emitentă, precum și temeiurile juridice pe baza cărora pretinsul act administrativ a fost emis.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurenții-pârâți, ca nefondate.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

4.1. În ceea ce privește recursul pârâtei Garda Forestieră Suceava, nu pot fi reținute criticile acesteia vizând greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Altfel spus, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Or, unul dintre actele ce fac obiectul acțiunii reclamantei este reprezentat de Adresa nr. x/23.11.2016 emisă de Garda Forestieră Suceava, prin care aceasta a răspuns solicitării Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și i-a comunicat că, din analiza documentelor care au stat la baza emiterii avizelor, au rezultat elemente de neconformitate legate de emiterea acestora.

Nu prezintă relevanță aspectul că Garda Forestieră Suceava nu ar fi soluționat contestația administrativă a reclamantei, de vreme ce aceasta a fost soluționată de autoritatea ierarhic superioară, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Aceste argumente sunt valabile și în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de anulare a acestei adrese, pentru că, după cum afirmă chiar recurenta, împotriva acesteia reclamanta a formulat procedura prealabilă, adresată Ministerului Mediului la data de 10.02.2017. Astfel, în mod corect prima instanță a respins excepția inadmisibilității cu privire la adresa în discuție.

4.2. Înalta Curte constată că nu sunt fondate nici criticile ambilor recurenți, referitoare la greșita apreciere a instanței de fond cu privire la faptul că actele administrative atacate nu respectă exigențele motivării.

Principiul motivării actelor administrative este recunoscut atât de doctrina de drept administrativ, cât și de jurisprudență, motivarea reprezentând o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Actul administrativ este considerat motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care emitentul său îl consideră justificat.

Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate a actului administrativ, iar obiectul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului, urmărind o dublă finalitate, funcția de transparență a procedurilor administrative, în profitul destinatarilor care vor putea să verifice astfel dacă actul este sau nu întemeiat, și, respectiv, de a permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

De asemenea, o motivare insuficientă poate fi considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării, iar aceasta atrage nulitatea lui.

Recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava, deși apreciază că Adresa nr. x/23.11.2016 nu ar trebui motivată, nefiind o decizie, susține că aceasta este motivată.

Or, în privința motivării acestei adrese, după cum rezultă din cuprinsul acesteia, Garda Forestieră Suceava a invocat existența unor elemente de neconformitate, fără, însă, a preciza în ce constă neregulile respective și fără a depune înscrisuri relevante.

Nici în ceea ce privește Decizia nr. 30221/29.11.2016, nu pot fi reținute susținerile recurentului-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor privind motivarea în fapt și în drept.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, această decizie face referire la Adresa nr. x/23.11.2016 și la Ordinul nr. 1534/2016 privind aprobarea procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energiei, fără, însă, a detalia situația de fapt pe baza căreia au fost aplicate aceste dispoziții legale.

Or, lipsa constatărilor și a motivării în fapt echivalează cu nemotivarea actului administrativ, încălcându-se astfel principiul obligativității motivării actelor administrative, consacrat și în art. 41 alin. (1) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, text care în baza art. 11 și 20 din Constituția României are aplicabilitate directă în ordinea juridică internă.

Motivarea trebuie să conțină elementele de fapt și de drept care să permită, pe de o parte, verificarea temeiurilor și efectelor actului administrativ, precum și a proporționalității măsurii cu împrejurările în care a fost dispusă și cu interesul public pe care este chemată să îl ocrotească, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Simpla trimitere la prevederile legale, fără nicio referire la existența elementelor de fapt, nu acoperă cerința motivării actului administrativ pentru că nu permite verificarea limitei de demarcație între puterea discreționară și arbitrariu.

4.3. În raport cu cele expuse, reținând culpa procesuală a recurenților, Înalta Curte, în temeiul art. 453 C. proc. civ., găsește întemeiată cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată în parte, însă, în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat în recurs, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate, și va obliga recurenții la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de Ministerul Apelor și Pădurilor și de Garda Forestieră Suceava împotriva sentinței nr. 3360 din 16 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata sumei de 15.000 RON către intimata-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2021.