ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 684/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Comisia de Atestare a Operatorilor Economiei pentru Exploatări Forestiere, anularea Raportului nr. x din 14.09.2020 emis de Garda Forestieră Suceava prin care s-a propus retragerea Certificatului de atestare/reatestare exploatare forestieră Seria x nr. x/23.07.2020 și a Hotărârii nr. 10/22.10.2020 emise de Comisia de Atestare prin care s-a anulat certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020.

Prin sentința nr. 36 din 18 mai 2021, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.07.2021.

Prin sentința nr. 669 din 14 octombrie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava. Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia și a suspendat judecarea cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2021.

Prin Decizia nr. 5710 din 18 noiembrie 2021, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 08.02.2022, sub nr. x/2021*.

Prin sentința nr. 96 din 4 octombrie 2022 (astfel cum a fost lămurită prin încheierea nr. 11 din 13 decembrie 2022), Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere, ca nefondată.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Suceava, ca nefondată.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți.

A admis acțiunea reclamantei și a anulat Raportul nr. x din 14.09.2020 prin care s-a propus retragerea Certificatului de atestare/reatestare exploatare forestieră Seria x nr. x-90 din 23.07.2020 întocmit de Garda Forestieră Suceava și Hotărârea nr. 10 din 22.10.2020 emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere în ceea ce privește măsura referitoare la reclamanta S.C. A..

Împotriva acestei hotărâri au formulat recursuri ambii pârâți.

3.1. Recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, recurenta a reiterat aspectele prezentate prin întâmpinare, referindu-se la dispozițiile legale pe care le apreciază a fi incidente și la situația de fapt, apreciind că nu are calitate procesuală pasivă.

3.2. Recurentul-pârâtă Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Comisia de Atestare a Operatorilor Economiei pentru Exploatări Forestiere și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurentul-pârât, referindu-se la motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., că instanța de fond a anulat în întregime Hotărârea nr. 10/2020, deși reclamanta a solicitat cenzurarea părții din hotărâre care contravine intereselor sale. Instanța nu a reținut care ar fi argumentele de fapt și de drept pentru care ar fi necesară anularea întregii hotărâri, sentința recurată necupinzând motivele pe care se întemeiază.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat recurentul că în mod greșit și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea a reținut că retragerea certificatului de atestare al operatorului economic a fost propusă și dispusă în mod nelegal, statuând că cele două cioate ce au fost imputate societății au fost tăiate cel mai târziu la data de 22.06.2022, anterior emiterii autorizației de exploatare și întocmirii procesului-verbal de predare a parchetului spre exploatare.

Însă, conform normelor legale în vigoare, la predarea parchetului, după emiterea autorizației de exploatare, acesta se predă operatorului economic de către ocolul silvic pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ocazie cu care se parcurg limitele parchetului, se predau arborii marcați spre exploatare și se evidențiază cioatele constatate ca fiind tăiate anterior. Mai mult, operatorul economic avea obligația de a anunța ocolul silvic dacă, cu ocazia exploatării masei lemnoase, descoperea anumiți arbori tăiați ilegal și care nu se regăseau printre cei marcați spre exploatare.

Astfel, prin sentința recurată instanța a nesocotit dispozițiile art. 12 alin. (2) din Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1540/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos. Constatările din procesul-verbal nr. x/17.07.2020 întocmit de părți nu pot fi răsturnate printr-o simplă prezumție a instanței de judecată, fiind limpede că, la data predării-primirii parchetului, 17.07.2020, nu s-au constatat cioate tăiate ilegal, pentru ca, ulterior, la 19.09.2020, să fie găsite 2 cioate tăiate ilegal.

Concluzia este evidentă și fără echivoc, în sensul că situația de fapt reținută de Garda Forestieră Suceava este imputabilă societății reclamante, iar producerea pagubei prin tăierea ilegală de arbori s-a realizat ulterior predării parchetului de către reclamantă, iar nu anterior, cum greșit a reținut instanța de judecată.

Referitor la natura juridică a raportului de control al Gărzii Forestiere Suceava, a apreciat recurentul-pârât că instanța în mod greșit a apreciat că raportul atacat nu este un act administrativ prin el însuși, hotărârea fiind dată cu aplicarea normelor de drept material din această perspectivă, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. O astfel de interpretare nu poate fi primită, pentru că, pe de o parte, ar diminua rolul Gărzii Forestiere în procesul de control al operatorilor economici din domeniul silvic, iar, pe de altă parte, s-ar ajunge la încălcarea raționamentului în baza căruia a fost emis Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018 cu modificările și completările ulterioare.

Legiuitorul a avut în vedere că, atunci când se retrage un atestat, este nevoie de două acte administrative, respectiv raportul de control al Gărzii Forestiere și hotărârea Comisiei. Propunerea de retragere nu poate repreznta un simplu act formal, ci, împreună cu raportul de control au natura juridică a unui act administrativ care produce efecte juridice per se, întrucât, în lipsa propunerii de retragere a certificatului de atestare, Comisia nu ar fi putut, de la sine putere, emite un act prin care să dispună această măsură de retragere.

Mai mult, Comisia nu are atribuții de verificare și control și nu poate dispune aplicarea de sancțiuni pecuniare, ci, în baza propunerii de retragere, după verificarea legalității acesteia, va purcede la luarea măsurii.

4.1. Recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava a formulat întâmpinare față de recursul pârâtului MMAP-Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere solicitând admiterea recursului.

4.2. Recurentul-pârât MMAP-Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere a depus întâmpinare la recursul pârâtei Garda Forestieră Suceava solicitând admiterea recursului.

4.3. Intimata-reclamantă S.C. A. a formulat întâmpinare față de ambele recursuri, prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de pârâta Garda Forestieră Suceava, apreciind că aceasta nu a adus niciun argument care să poată fi circumscris motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a soliciat respingerea ambelor cereri de recurs.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursurilor exercitate în cauză

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de pârâta Garda Forestieră Suceava iar, în ceea ce privește recursul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitate de Exploatare Forestieră, urmează a-l respinge, ca nefondat.

1.1. Recursul pârâtei Garda Forestieră Suceava nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei-pârâte, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru că nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea reclamanților de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor.

Recurenta-pârâtă, după cum s-a expus la pct. I.3.1. al prezentei decizii, s-a limitat la a relua susținerile din întâmpinarea formulată în fața instanței de fond și la a prezenta situația de fapt, fără a se referi, în niciun fel, la argumentele prezentate de prima instanță și fără a-și circumstanția criticile de nelegalitate, în sensul de a preciza de ce sentința ce face obiectul prezentului recurs ar fi nelegală sau de a evidenția modalitatea în care instanța de fond ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Simpla nemulțumire a recurentei cu privire la soluția instanței de fond, fără a invoca niciun argument referitor la nelegalitatea hotărârii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății sau a reaprecia probele administrate, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

1.2. Examinând sentința recurată și prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că unicul argument prezentat de recurent privește nemotivarea sentinței recurate din perspectiva anulării în tot a Hotărârii nr. 10/2020 emise de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere.

Or, prin încheierea nr. 11 din 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Suceava a admis cererea de lămurire formulată chiar de recurentul MMAP-Comisia de Atestare a Operatorilor Economiei pentru Exploatări Forestiere și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 96 din 4 octombrie 2022, în sensul că a anulat Hotărârea nr. 10/22.10.2020 emisă de Comisie în ceea ce privește măsura referitoare la reclamanta S.C. A.. Potrivit art. 443 alin. (3) C. proc. civ., încheierea de lămurire a dispozitivului se atașează la hotărâre.

De altfel, Înalta Curte apreciază că sentința atacată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prima instanță expunând argumentele logico-juridice care au stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere și dispozițiile legale incidente pentru care a considerat că se impune admiterea acțiunii.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât nu este fondat.

Subsumat acestui motiv de casare, se susține încălcarea/aplicarea greșită a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1540/2011, conform cărora predarea-primirea spre exploatare a parchetelor se face pe teren, apreciind că instanța ar fi răsturnat constatările din procesul-verbal de predare-primire.

În opinia recurentului, la data predării-primirii parchetului, 17.07.2020, părțile nu au constatat cioate tăiate ilegal, pentru ca, ulterior, la 09.09.2020, să fie constatat acest aspect, astfel că cele consemnate prin procesul-verbal nu pot fi răsturnate de o simplă prezumție a instanței.

Însă, Înalta Curte constată că nu se poate vorbi despre o "simpă prezumție", recurentul-pârât omițând a avea în vedere și a răspunde considerentelor primei instanțe, care a reținut faptul că, anterior momentului predării parchetului, 17.07.2020, Ocolul Silvic Bucovina a formulat o plângere penală, la 08.07.2020, înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, privind tăierea ilegală a 22 de arbori, specia molid și pin, din u.a. 157A și 158A, aflate pe raza Comunei Moldova-Sulița.

În cadrul cercetărilor efectuate de organul de urmărire penală, la cercetarea la fața locului din 09.09.2020, au fost identificate mai multe cioate de copaci tăiați fără a fi marcați, printre care și cele două cioate, specia molid, situate chiar în u.a. 157A din parchetul atribuit intimatei-reclamante.

Deci, nu se poate vorbi despre o simplă prezumție care să răstoarne constatările dintr-un proces-verbal, motivarea judecătorului fondului raportându-se la actele și lucrările dosarului, respectiv la înscrisuri oficiale emise de organele de urmărire penală.

De altfel, recurentul-pârât nu a combătut în niciun fel cele reținute de prima instanță, în sensul că cele două cioate imputate societății reclamante nu ar face parte din cioatele arborilor tăiați ilegal care au făcut obiectul sesizării penale formulate de Ocolul Silvic Bucovina înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc sub nr. x/2020.

Prin urmare, în mod judicios prima instanță a aplicat dispozițiile legale incidente, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și de actele și lucrările dosarului.

Nu pot fi avute în vedere nici criticile recurentului-pârât referitoare la natura juridică a raportului de control întocmit de Garda Forestieră Suceava, în sensul că acesta ar fi un act administrativ independent, care produce efecte juridice per se.

În concret, Înalta Curte constată că, de fapt, recurentul este nemulțumit de considerentele hotărârii recurate, pentru că instanța de fond a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând anularea Raportului nr. x/14.09.2020 invocată de pârâta Garda Forestieră Suceava, această pârâtă susținând că raportul nu ar avea caracterul unui act administrativ.

Prima instanță a respins excepția inadmisibilității, apreciind că raportul are caracterul unui act administrativ/operațiune care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 10/22.10.2020 prin care Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere a aprobat retragerea Certificatului de atestare/reatestare exploatare forestieră Seria x nr. x-90 din 23.07.2020 deținut de reclamantă.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată a fi corect raționamentul judecătorului fondului, pentru că, din interpretarea art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 544/2004, rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă să anuleze o operațiune administrativă premergătoare emiterii unui act administrativ numai în ipoteza în care cererea este formulată concomitent cu solicitarea de anulare a actului administrativ respectiv.

Astfel, nu ar putea face obiect al acțiunii în contencios administrativ legalitatea raportului Gărzii Forestiere Suceava, în mod direct și exclusiv, fără a fi analizată și legalitatea actului administrativ emis în baza acestui raport (hotărârea de anulare a certificatului de atestare). Instanța de contencios administrativ, odată cu anularea unui act administrativ, este competentă a analiza și a se pronunța și asupra legalității operațiunilor administrative premergătoare care au stat la baza actului dedus judecății, indiferent de forma pe care o îmbracă acestea (act administrativ premergător sau operațiune administrativă).

Or, în cauză, actul administrativ care produce efecte juridice este hotărârea de anulare a certificatului de atestare, emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitate de Exploatare Forestieră, iar nu raportul emis de Garda Forestieră Suceava, prin care s-a propus retragerea certificatului de atestare și care nu este apt a produce efecte juridice de sine stătătoare, putând fi valorificat doar prin emiterea actului principal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de pârâta Garda Forestieră Suceava și, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor-Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitate de Exploatare Forestieră, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Garda Forestieră Suceava împotriva sentinței nr. 96 din 4 octombrie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor-Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.