ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 17 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitate de Exploatare Forestieră și Garda Forestieră Suceava, a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 10 din 22 octombrie 2020, emisă de pârâta Comisia de Atestare, prin care s-a anulat certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020, emis pentru petentă, până la soluționarea definitivă pe fond a acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Prin sentința civilă nr. 130 din 09 decembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a dispus:

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii;

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de atestare a operatorilor economici;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Forestiere Suceava și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât;

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor - Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitate de exploatare forestieră și a suspendat, în în parte, executarea Hotărârii nr. 10/22.10.2020, emisă de către MMAP-Comisia de atestare a operatorilor economici pentru exploatările forestiere, numai în ceea ce o privește pe reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 130 din 09 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a învederat că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că Raportul de control nr. x/14.09.2020, care a stat la baza actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost emis de către o altă autoritate administrativă, respectiv Garda Forestieră Suceava.

Totodată, recurenta-pârâtă a arătat că se impunea admiterea excepției inadmisibilității acțiunii întrucât Raportul de control nr. x/14.09.2020 nu a fost suspendat ori anulat.

Referitor la soluția de suspendare, în parte, a executării Hotărârii nr. 10/22.10.2020, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

Recurenta-pârâtă a învederat că în procesul-verbal de predare a parchetului către intimata-reclamantă nu a fost consemnată existența pe suprafața acestuia a unor cioate provenite din tăieri ilegale de arbori, operatorul economic având obligația să le identifice, tocmai pentru ca ulterior să nu îi fie imputate.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data 05 februarie 2021, intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava a învederat că se impune admiterea în parte a recursului, în sensul respingerii acțiunii acțiunii reclamantei.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 02 martie 2021, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanța de fond.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Critica recurentei-pârâte privind soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din C. proc. civ., "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În speță, emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită este recurenta-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

Prin urmare, în raport de obiectul concret al cauzei, care vizează suspendarea executării Hotărârii nr. 10 din 22 octombrie 2020, emisă de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, precum și de dispozițiile art. 36 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

Critica recurentei-pârâte privind soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, este nefondată.

Înalta Curte reține că Raportul de control nr. x/14.09.2020, emis de Garda Forestieră Suceava, privește doar propunerea de retragere a certificatului de atestare/reatestare exploatare forestieră seria x nr. x din 23 iulie 2020, emis pentru intimata-reclamantă, fiind în mod evident un act premergător emiterii actului ce face obiectul litigiului.

Prin urmare, faptul că acest raport de control nu a fost anulat, nu poate fundamenta excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că, fiind doar un act premergător, legalitatea acestuia urmează să fie verificată cu prilejul analizării legalității Hotărârii nr. 10 din 22 octombrie 2020, respectiv actul administrativ prin care s-a dispus retragerea certificatului de atestare emis pentru intimata-reclamantă A. S.R.L.

Criticile recurentei-pârâte privind aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamantă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.

Înalta Curte constată că măsura aplicată prin hotărârea contestată (de retragere a certificatului de atestare seria x nr. x/2020) a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1106/2018 al Ministrului Apelor și Pădurilor, potrivit cărora "(1) Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie în una dintre următoarele situații: (…) i) dacă sunt constatate vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancțiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entității din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare".

În fapt, în urma controlului de exploatare efectuat în data de 09 septembrie 2020 în U.P. XIII Feredeu, u.a. 157A, s-a constatat existența unor cioate provenite de la arbori tăiați ilegal, valoarea prejudiciului fiind cuantificată la suma de 1.373 RON, așa cum rezultă din raportul ce a stat la baza emiterii actului atacat.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de susținerea că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reținând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, întrucât faptele imputate intimatei-reclamante privesc o perioadă anterioară dării în exploatare a parchetului către aceasta.

Din conținutul adresei nr. x/2020, emisă de către Ocolul Silvic Bucovina, reiese că sesizarea poliției privind tăierea ilegală de arbori s-a făcut la data de 23 iunie 2020, iar predarea parchetului spre exploatare s-a făcut ulterior sesizării, respectiv la data de 17 iulie 2020.

Totodată, autorizația de exploatare, contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase și procesele-verbale de primire a parchetului confirmă acest aspect, fiind emise ulterior datei de 23 iunie 2020.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că, prin procesul-verbal încheiat la data de 08 martie 2021, i s-a adus la cunoștință numitului B. că are calitatea de suspect în dosarul penal nr. x/2020 pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori și sustragerea materialului lemnos rezultat, având în vedere că în primăvara anului 2020 s-a deplasat în parcela U.P XIII, u.a 157A de unde a tăiat doi arbori nemarcați, cauzând astfel un prejudiciu de 1.634,07 RON, inclusiv TVA.

Înalta Curte reține că prima instanță în mod just a stabilit că și cerința pagubei iminente este întrunită în situația concretă a intimatei-reclamante, prejudiciul determinat de actul atacat fiind unul material, viitor și previzibil, retragerea certificatului de atestare având ca efect imposibilitatea desfășurării activității de către aceasta.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, astfel de măsuri de protecție provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiții, se constată că susținerile cu caracter general ale recurentei-pârâte nu își regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt apte să determine instanța de control judiciar a aprecia că, în speță, nu ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt și/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivele de casare a sentinței prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, ca nefondat.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 452 din C. proc. civ. "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". Având în vedere că intimata-reclamantă nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată solicitate, urmează să se respingă cererea de acordare a acestora, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră împotriva sentinței civile nr. 130 din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.