ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2939/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. Voievodeasa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor București prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră a solicitat anularea Hotărârii nr. 9/24.09.2020 emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

Prin sentința civilă nr. 84 din data de 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta A. S.R.L. Voievodeasa în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor București prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră și Garda Forestieră Suceava și a anulat Hotărârea nr. 9/24.09.2020 emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră privind retragerea Certificatului de Atestare seria x nr. x/23.04.2019.

Împotriva sentinței civile nr. 84 din data de 20 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestiere și Garda Forestieră Suceava.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., pârâta Garda Forestieră Suceava a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii introductive.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond în mod greșit a dispus anularea Hotărârii nr. 9/24.09.2020 emisă de Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră privind retragerea Certificatului de atestare seria x nr. x/23.04.2019, având în vedere următoarele considerente:

- hotărârea atacată nu a fost emisă de Garda Forestieră Suceava;

- în parchetul de exploatare aferent partizii nr. x, UA 189 A și B au fost constatate tăieri ilegale, astfel cum rezultă din actul de control necontestat la acea dată, din carnetele de inventariere și din sesizarea penală trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 20276/15.09.2020;

- deși Ocolul Silvic Bucovina a precizat că nu se constituie parte civilă în dosarul penal, acesta nu era proprietarul terenului forestier, ci UAT Sucevița, județul Suceava;

- declarația martorului potrivit căreia cioatele aveau cioplaj de marcare, dar că marca fusese deteriorată la cioată de către o persoană necunoscută, reprezintă o mărturie de natură strict subiectivă, contrazisă de întreg probatoriu depus la dosarul cauzei, inclusiv de actele de control, carnetele de inventariere, acte care au fost semnate olograf de o echipă de control, precum și de către cei de la Ocolul Silvic care administrează terenul forestier;

- instanța de fond nu a dispus anularea Raportului-adresa nr. x/24.08.2020, ci a dispus doar anularea Hotărârii nr. 9/24.09.2020, astfel că procesul-verbal de control emis de către Garda Forestieră Suceava care a reprezentat fundamentul hotărârii nu a fost anulat;

- având în vedere că actul de control nu a fost anulat, ci doar o hotărâre ce nu a fost emisă de către Garda Forestieră Suceava, apreciază că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală.

Cu titlu de practică judiciară, a invocat decizia nr. 130/09.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2020 prin care s-a statuat că Garda Forestieră Suceava nu are calitate procesuală pasivă în cazul contestării hotărârii de retragere a certificatului de atestare.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că Raportul nr. x/24.08.2020 nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.

Conform art. 7 lit. e) din Regulamentul din 21 noiembrie 2019 aprobat prin O.M. nr. 1106/2018 astfel cum a fost modificat prin O.M. nr. 485/2020, Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră este cea care dispune cu privire la retragerea certificatelor de atestare, pentru motivele arătate în art. 21 din același regulament.

În concluzie, recurenta-pârâtă a apreciat că, față de întregul material probator administrat în cauză, procesul-verbal de control emis de către aceasta este temeinic și legal, având în vedere că legiuitorul doar a precizat imperativ existența unor tăieri ilegale - cioate nemarcate, și a indicat cu exactitate care este persoana căreia i se aplică sancțiunea - operatorul economic, fără a fi condiționată aceasta de soluționarea dosarului penal, de prejudiciu sau de făptuitor.

3.2. Recurenta-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, de asemenea, a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii introductive, ca neîntemeiată.

3.2.1. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a apreciat că sentința recurată cuprinde motive contradictorii.

În acest sens, a arătat că, prima instanța a respins pretinsa nelegalitate a hotărârii atacate, reținând faptul că "reclamanta a încercat să disocieze conținutul Hotărârii nr. 9/24.09.2020 de cel al raportului de control nr. x/24.08.2020, însă Curtea observă că acesta este un act premergător actului administrativ pe care îl precede, sens în care motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază decizia atacată urmează a fi avute în vedere în maniera descrisă în documentația care stă la baza emiterii sale." Privitor la motivarea actului administrativ atacat, instanța de fond a reținut, în mod corect, faptul că nu trebuie analizată doar Hotărârea Comisiei sine die, ci trebuie avute în vedere și actele administrative care au stat la baza emiterii acesteia. Totodată, trebuie reținut faptul că acest act administrativ, respectiv raportul de control al Gărzii Forestiere Suceava, are caracter de sine stătător și nu a fost contestat în niciun fel de către partea interesată.

În următorul paragraf al motivării, Curtea a analizat "situația de fapt care a stat la baza sesizării". Cu alte cuvinte, se trece peste situația legală în care Comisia avea obligația, iar nu facultatea, de a dispune măsura retragerii certificatului de atestare/reatestare și analizează un act administrativ ce nu a fost niciodată contestat - Raportul Gărzii Forestiere Suceava și anulează actul contestat, respectiv Hotărârea Comisiei, pe baza presupuselor nereguli ale raportului.

Așadar, în opinia recurentei-pârâtei, motivele sunt contradictorii, instanța analizând un act administrativ pe care intimata-reclamantă nu a înțeles să-1 conteste și dispunând anularea unui alt act administrativ, respectiv a hotărârii Comisiei.

3.2.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă reiterează faptul că principalul motiv care a stat la baza anulării hotărârii Comisiei l-a constituit nelegalitatea raportului de control al Gărzii Forestiere Suceava, pe care instanța l-a analizat fără ca acesta să fie contestat. Față de această împrejurare, instanța de fond avea obligația de a cenzura și de a respinge pretențiile societății reclamantei cu privire la acesta.

Mai mult decât atât, Curtea a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material în compararea materialului probator, în sensul că, pe de o parte a reținut cu caracter de adevăr absolut declarațiile martorului B., iar pe de altă parte, a infirmat aspectele reținute de către Garda Forestieră în raportul de control. Este adevărat că este atributul instanței de a analiza probele depuse la dosar și de a verifica veridicitatea depozițiilor martorului cu privire la faptul că "arborii fuseseră marcați și înscriși în carnetul de marcare și actul de punere în valoare, prezentând cioplaj de marcare, dar că marca fusese deteriorata la cioată de o persoană necunoscută ", însă trebuia probată eroarea referitoare la distrugerea mărcii de o persoană necunoscută. Or, din perspectiva probelor și înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, depozițiile martorului nu au fost susținute de probe care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ emis de Garda Forestieră Suceava.

În plus, Comisia nu putea verifica veridicitatea aspectelor reținute de către Garda Forestieră Suceava, actul administrativ emis de către aceștia putând fi contestat doar de către partea interesată.

Face referire la dispozițiile art. 21 lit. (1) lit. i) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc obligativitatea retragerii Certificatului de atestare deținut de A. S.R.L., întrucât au fost constatate tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare a depășit de cinci ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Sancțiunea în acest caz se aplică operatorului economic care execută lucrări de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entității din care face parte agentul constatator, prin care se propunere retragerea certificatului de atestare.

Motivarea instanței nu vizează actul emis de Comisie, ci actul de constatare a tăierii ilegale de arbori. Raportul Gărzii Forestiere Suceava care a stat la baza emiterii Hotărârii contestate, nu a fost supus verificării directe a îndeplinirii condițiilor de legalitate.

Pe cale de consecință, câtă vreme procesul-verbal de constatare a tăierilor ilegale este în vigoare, față de existența raportului de control și solicitarea Gărzii Forestiere Suceava de retragere a certificatului de atestare, precum și de faptul că acesta este un act premergător celui atacat în cauză, care cuprinde descrierea neregulilor reținute în sarcina reclamantei, constatări ce au stat la baza adoptării măsurii contestate în cauză și ce se regăsesc în prevederile art. 21 alin. (1) lit. a)-i) din "Regulamentul" aprobat prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare, pârâta nu avea altă posibilitate reală decât să dispună retragerea actului, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Așadar, Comisia nu este în culpă pentru producerea unor eventuale prejudicii deoarece a acționat în baza unor texte de lege imperative, în baza unor acte administrative care sunt la acest moment în vigoare și prezumate legale.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) lit. i) din OMAP nr. 1106/2021 Certificatele de atestare/reatestare se retrag "dacă sunt constatate vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancțiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entității din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare."

Instanța a omis să mai "cerceteze" și a doua teză din care rezultă faptul că neregulile sunt constate de Garda Forestieră care aplică sancțiunea, întocmește un raport, iar dacă în cuprinsul acestuia se propune măsura retragerii certificatului de atestare/reatestare, Comisia este obligată să-l aducă la îndeplinire, neavând posibilitatea nici de a analiza dacă Garda Forestieră a procedat legal sau nu.

În măsura în care instanța de recurs va respinge calea de atac exercitată de către Comisie și va menține dispozițiile sentinței civile nr. 84/2021, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate faptul că nu i se poate reține nicio culpă pentru legalitatea raportului Gărzii Forestiere Suceava, motiv pentru care nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

La dosar, a înregistrat întâmpinare recurenta-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere solicitând admiterea recursului declarat de Garda Forestieră Suceava.

De asemenea, față de recursurile deduse judecății, a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta Garda Forestieră Suceava și în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, precum și a celui declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs

Prealabil analizării recursurilor deduse judecății, Înalta Curte consideră necesar a proceda la reîncadrarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport de criticile de nelegalitate expuse.

Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse nu cuprind argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia.

Or, în condițiile în care recurenta-reclamantă a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziții, instanța de recurs se află în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinței recurate din această perspectivă, nemulțumirea părții cu privire la soluția adoptată de prima instanță și simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

Totodată, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă, prin memoriul de recurs, a formulat critici de nelegalitate și cu privire la soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, critici ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Drept urmare, motivele de recurs urmează să fie analizate din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

II.1. Având a se pronunța cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., asupra excepției nulității recursului declarat de pârâta Garda Forestieră Suceava, invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că pârâta Garda Forestieră Suceava a expus considerente încadrate și încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., invocând greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive și greșita aplicare a normelor de drept material. Or, astfel de critici sunt suficiente spre a se aprecia că recurenta și-a îndeplinit obligația de a motiva calea de atac promovată, astfel că excepția invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtele Garda Forestieră Suceava și Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

II.2.1. În ceea ce privește criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Suceava, Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 16 iunie 2021, prima instanță în mod corect a respins această excepție, constatând că Hotărârea nr. 9/24.09.2020 a pârâtei de retragere a Certificatului de atestare a fost dată la propunerea Gărzii Forestiere Suceava, în baza Raportului nr. x/24.08.2020 întocmit de aceasta, privind rezultatul controlului parțial efectuat, aprobat de către Inspectorul șef.

Or, chiar dacă Garda Forestieră Suceava nu este emitenta actului administrativ contestat, calitatea sa procesuală pasivă este justificată de faptul că raportul întocmit de această pârâtă a stat la baza emiterii hotărârii atacate în litigiul pendinte.

Prin urmare, prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive cu respectarea prevederilor art. 36 din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge criticile pârâtei Garda Forestieră Suceava, ca nefondate, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

II.2.2. Referitor la criticile aduse sentinței recurate, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Comisia de atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră a susținut că sentința atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât prima instanță a reținut pe de o parte, că raportul de control emis de Garda Forestieră Suceava este un act premergător actului administrativ contestat în cauză și pe de altă parte, a procedat la analizarea acestuia, deși nu a fost atacat și a anulat Hotărârea Comisiei, pe baza presupuselor nereguli ale raportului.

Înalta Curte observă că prima instanță a reținut că raportul de control nr. x/24.08.2020 este un act premergător Hotărârii nr. 9/24.09.2020 a Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră prin care s-a hotărât retragerea certificatului de atestare seria x nr. x/23.04.2019, făcând parte din documentația ce a stat la baza emiterii acesteia, astfel că s-a raportat la motivele de fapt și de drept descrise în cuprinsul acesteia, în analiza legalității actului administrativ contestat.

În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a concluzionat că situația descrisă în procesul-verbal de control care a constituit fundamentul hotărârii atacate nu corespunde realității și în consecință, a procedat la anularea Hotărârii Comisiei, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, iar prima instanță a prezentat motivele reținute în fundamentarea soluției pronunțate asupra actului administrativ dedus judecății, acestea fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

II.2.3. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având în vedere similitudinea criticilor formulate de recurentele-pârâte, Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată, circumscris cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Printr-un prim set de critici subsumate acestui motiv de casare, recurentele-pârâte au susținut că prima instanță și-a fundamentat soluția de anulare a Hotărârii nr. 9/24.09.2020 pe nelegalitatea raportului de control emis de Garda Forestieră Suceava, care însă nu fusese atacat de către reclamantă.

Totodată, recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava a susținut că raportul de control nr. x/24.08.2020 nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.

Cu privire la natura juridică a raportului de control, Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Astfel, ca un act juridic să aibă caracter administrativ trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie emis de o autoritate publică; să fie un act unilateral, exprimând voința exclusivă a autorității emitente; să fie emis în regim de putere publică, respectiv în exercitarea atribuțiilor speciale, care conferă autorității publice emitente puterea de a dispune anumite măsuri coercitive, diferite de competențele normale conferite particularilor; să fie emis în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, respectiv să fie emis în scopul aplicării concrete a dispozițiilor legale; actul să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Este adevărat că raportul de control nu poate fi considerat act administrativ, întrucât nu da naștere, nu modifica și nu stinge raporturi juridice, chiar dacă emană de la o autoritate publică, însă scopul emiterii unui astfel de act nu îl reprezintă producerea de efecte juridice de sine stătătoare, ci doar constatarea unor împrejurări, în vederea valorificării ulterioare a acestora în cadrul procesului penal sau prin emiterea unei decizii de către Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, în sensul retragerii certificatului de atestare.

Așadar, raportul de control emis de Garda Forestieră Suceava, privește doar propunerea de retragere a certificatului de atestare emis pentru intimata-reclamantă, fiind în mod evident un act premergător emiterii actului administrativ ce face obiectul litigiului, ce nu trebuie atacat în mod separat.

Prin urmare, faptul că acest raport de control nu a fost contestat în mod expres de către reclamantă, nu poate fundamenta inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că, fiind doar un act premergător, legalitatea acestuia urmează să fie verificată cu prilejul analizării legalității actului administrativ prin care s-a dispus retragerea certificatului de atestare emis pentru intimata-reclamantă, respectiv a Hotărârii nr. 9/24.09 2020.

Recurentele-pârâte au invocat greșita aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond din perspectiva comparării de către aceasta a probelor administrate în cauză.

Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă însă critici de nelegalitate a sentinței recurate, ci, în realitate, sunt critici aduse modului de administrare și de interpretare a probatoriului de către instanța de fond.

Ceea ce recurentele-pârâte solicită instanței de control judiciar este să reaprecieze valoarea probatorie a dovezilor administrate, contrar dispozițiilor art. 483 și art. 488 C. proc. civ., care permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Modalitatea în care instanța analizează probatoriul face parte din stabilirea situației de fapt, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă strict la pronunțarea unei hotărâri cu eludarea normelor de drept material, ceea ce nu este cazul de față, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Analiza modului de apreciere a probelor administrate în cauză ar putea fi supusă atenției instanței de control judiciar doar din perspectiva modului de aplicare sau interpretare în cauză a normelor de drept material incidente, însă argumentația recurentelor-pârâte nu cuprinde nicio astfel de trimitere la texte de drept substanțial, astfel că aceste critici vor fi înlăturate.

În continuare, în ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că, prin raportul nr. x/24.08.2020 întocmit de Garda Forestieră Suceava s-a consemnat că, în urma verificărilor efectuate cu ocazia unui control de fond/parțial în cantonul silvic nr. 12 Neagu din cadrul Ocolului Silvic Bucovina, în cuprinsul parchetului de exploatare aferent partizii nr. x, exploatate de A. S.R.L., în u.a. 189 A și B, au fost constatate un număr de 4 cioate din speciile rășinoase provenite din tăieri ilegale de arbori la care nu s-a identificat amprenta vreunui dispozitiv de marcare, cu un volum de 14,3352 mc și o valoare a pagubei de 6199,2 RON.

În urma acestor constatări, pârâta Garda Forestieră Suceava a sesizat organele penale pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiuni de tăiere fără drept și furt de arbori, fapte prevăzute și pedepsite de art. 107 alin. (1) lit. d) și art. 109 alin. (1) lit. d) din Codul silvic. Totodată, a propus Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră retragerea certificatului de atestare emis pentru societatea reclamantă.

Prin Hotărârea nr. 9/24.09.2020 a Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru exploatări forestiere, contestată în prezenta cauză, s-a dispus retragerea Certificatului de Atestare seria x nr. x/23.04.2019 al cărei beneficiar era A. S.R.L..

Instanța de control judiciar reține că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 21 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1106 din 21 noiembrie 2018 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră, emis de Ministerul Apelor și Pădurilor, forma în vigoare la data adoptării hotărârii contestate, potrivit cărora:

(1) Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie în una dintre următoarele situații:

i) dacă sunt constatate vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancțiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entității din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare.

Totodată, se reține că urmare modificării intervenite prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 838/2021, acest articol a fost modificat, în prezent având următorul conținut:

i) la solicitarea gărzilor forestiere/structurilor care asigură administrarea sau serviciile silvice, în cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată a operatorului economic, a personalului angajat în cadrul acestuia sau a administratorului pentru vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau pentru tăieri ilegale în parchetele autorizate spre exploatare și sesizează instanța de judecată, Comisia are obligația luării măsurii de retragere a certificatului de atestare până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată;

Deși aceste din urmă dispoziții legale nu sunt aplicabile, nefiind în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat în prezenta cauză, acestea relevă poziția emitentului actului normativ care a apreciat că este necesar ca, pentru retragerea certificatelor de atestare/reatestare, fapta să fie de o anumită gravitate, respectiv să se dispună trimiterea în judecată de către procuror.

Constatând că, în prezenta cauză, au fost sesizate organele penale cu săvârșirea faptei penale pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) și art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, Înalta Curte apreciază că devin incidente prevederile art. 28 din C. proc. pen., potrivit cărora numai o hotărâre definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, în caz contrar aducându-se atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură orice persoană, conform art. 4 din același act normativ.

Or, în cauza de față, nu a fost dovedită finalizarea cercetării de către organele penale sesizate, astfel că raportul de control emis de pârâta Garda Forestieră Suceava nu poate constitui temei pentru a se putea dispune retragerea Certificatului de atestare deținut de A. S.R.L..

În consecință, aspectele invocate de către recurentele-pârâte prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse anterior, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestiere și Garda Forestieră Suceava, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâta Garda Forestieră Suceava, invocată de către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestiere și Garda Forestieră Suceava împotriva sentinței civile nr. 84 din data de 20 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.