ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3224/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere București, anularea Hotărârii nr. 6/25.06.2020 a Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru exploatări forestiere de retragere a Certificatului de atestare Seria x nr. x/23.07.2019, deținut de R.N.P. -Romsilva - D.S. Suceava - O.S. Marginea, hotărâre ce a fost dată la propunerea Gărzii Forestiere Suceava prin adresa din 03.06.2020, însoțită de Raportul nr. x/25.05.2020, ca parte integrantă a acesteia.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 79 din 15 septembrie 2020, a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârât și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere București.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Suceava a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea ca inadmisibilă motivat de lipsa plângerii prealabile, întrucât art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, dispune că în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate deoarece au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă. Astfel, urmarea propunerii de retragere a Certificatului de atestare Seria x nr. x/23.07.2019, deținut de R.N.P. - Romsilva - D.S. Suceava - O.S. Marginea, și a Raportului nr. x/25.05.2020, ca parte integrantă a propunerii inițiate de Garda Forestieră Suceava, prin adresa din 03.06.2020, prin Hotărârea nr. 6/25.06.2020 a Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru exploatări forestiere s-a dispus retragerea atestatului. Prin adresa nr. x/3.07.2020 s-a solicitat de către Comisia de atestare depunerea de îndată a Certificatului de atestare Seria x nr. x/23.07.2019, deținut de R.N.P. - Romsilva - D.S. Suceava - O.S. Marginea. Totodată, aceeași adresa a fost înaintată pentru conformare și Gărzii Forestiere Suceava, fiind înregistrată sub nr. x/8.08.2020. Așa cum reiese din procesul-verbal încheiat în data de 18.08.2020 și înregistrat sub nr. x/18.08.2020, respectiv 18229/18.08.2020 s-a procedat la predarea/primirea în original a Certificatului de atestare Seria x nr. x/23.07.2019, astfel că actul administrativ atacat a produs efecte juridice. În opinia recurentei, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul cauzei. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere București a formulat întâmpinare și note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material" Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat anularea Hotărârii nr. 6/25.06.2020 a Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru exploatări forestiere, invocând o serie de motive de nelegalitate ale acesteia. Instanța de fond a constatat faptul recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că, anterior sesizării instanței, a parcurs procedura plângerii prealabile, astfel încât a apreciat că excepția formulată prin întâmpinare este întemeiată, motiv pentru care a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Înalta Curte reține că în mod greșit, recurenta-reclamantă susține faptul că, în cauză, nu este obligatorie formularea plângerii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar dispozițiile art. 7 alin. (1) 1 din aceeași Lege prevăd că "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând". Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituție distinctă, cu regim și efecte proprii, fiind reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ, iar neîndeplinirea sa este sancționată cu respingerea acțiunii, ca inadmisibilă. Contrar susținerilor reclamantei-recurente, instanța de fond a apreciat în mod just faptul că potrivit art. 7 alin. (1) și (1) 1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ. În aceste condiții dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a constatat în mod corect faptul că recurenta-reclamantă nu a dovedit, prin actele depuse la dosar, că ar fi inițiat, în orice mod, o procedură prealabilă administrativă prin care să solicite autorității emitente revocarea Hotărârii nr. 6/25.06.2020. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.