ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia–Secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră (denumită în continuarea prezentei B.) și Garda Forestieră Timișoara (denumită în continuarea prezentei G.F.T.), solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca să se dispună în temeiul art. 14-15 din Legea 554/2004, suspendarea executării următoarelor acte administrative până la soluționarea definitivă a cauzei:

- actul administrativ reprezentat de adresa nr. x/17.12.2020 prin care i s-a comunicat faptul că se retrage Certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020, în temeiul art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulamentul din 21 noiembrie 2018 privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor și Pădurilor nr. 1106/2018, emis de pârâta B.

- actul administrativ reprezentat de raportul nr. x/22.10.2020 (x/I.C.A.O/09.12.2020) prin pârâta G.F.T. a solicitat B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră retragerea Certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020, în temeiul art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulamentul din 21 noiembrie 2018 privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor și Pădurilor nr. 1106/2018.

În baza art. 18 din legea 554/2004, reclamanta a solicitat anularea următoarelor acte administrative:

- actul administrativ reprezentat de adresa nr. x/17.12.2020 prin care i s-a comunicat faptul că se retrage Certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020

- actul administrativ reprezentat de raportul nr. x/22.10.2020 (x/1. C.A.0/09.12.2020) prin pârâta G.F.T. a solicitat B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră retragerea Certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020.

- în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În data de 19.05.2021 reclamanta A. S.R.L și-a modificat acțiunea în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâtele B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră și Garda Forestieră Timișoara solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca să se dispună în temeiul art. 14-15 din Legea 554/2004 și suspendarea executării următoarelor acte administrative până la soluționarea definitivă a cauzei:

II. În baza art. 18 din legea 554/2004 solicită și anularea următoarelor acte administrative:

I.2. Hotărârea pronunțată:

Prin sentința civilă nr. 137/2021 din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră invocate de pârâtă.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios referitoare la suspendarea și anularea adresei nr. x/17.12.2020.

A respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., așa cum a fost modificată în contradictoriu cu pârâtele, B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră și Garda Forestieră Timișoara, cu sediul în Timișoara, ca neîntemeiată.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., așa cum a fost modificată în contradictoriu cu pârâtele, B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră și Garda Forestieră Timișoara.

II. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C A. S.R.L. solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta formulând următoarele critici:

- instanța de fond, în motivarea soluției de respingere a acțiunii, a aplicat greșit normele de drept material aplicabile în speța de față, respectiv prevederile art. 21 alin. (1) lit. I) din Regulamentul din 21 noiembrie 2018 privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor și Pădurilor nr. 1106/2018 și art. 13 lit. n) și p) din OM 1540/2011. În cauză, actele administrative a căror anulare se cere, au fost emise, pe de o parte, în mod nelegal, cu încălcarea competențelor legale iar, pe de altă parte, nu au fost îndeplinite nici condițiile legale de retragere a certificatului de atestare/reatestare seria x nr. x/23.07.2020 întrucât nu se află în situația unei tăieri ilegale de arbori.

Se arată că dispozițiile legale mai sunt menționate sunt fără echivoc în sensul că tăierile ilegale de arbori se consemnează într-un raport de control întocmit de agentul constatator (în cazul de față un agent din cadrul Gărzii Forestiere) raport de control care se aprobă de conducătorul unității (în speță de Inspectorul Șef al Gărzii Forestiere Timișoara) și prin care se propune retragerea certificatului de atestare.

Inițial, în actul de control întocmit de reprezentanții Gărzii Forestiere - procesul-verbal de constatare înregistrat la Garda Forestieră Caraș-Severin având nr. 2038/22.10.2020 și înregistrat la C. sub nr. x/23.10.2020 nu a fost formulată propunerea de retragere a Certificatului de atestare seria x nr. x/23.07.2020. În condițiile în care raportul inițial nr. 2039/2020 nu cuprindea propunerea de retragere a atestatului, cererea se impunea a fi respinsă ca atare de către B.. Modificarea raportului 2039/2020 este în aceste condiții evident nelegală.

S-a mai susținut că, în mod nelegal, instanța de fond, fără a pune în discuția părților acest aspect, a constatat faptul că "în realitate prin procesul-verbal de constatare nr. x/22.10.2020 dintr-o eroare nu a fost propusă retragere atestatului"

Susține recurenta că nu poate fi vorba de nicio eroare materială în condițiile în care procesul-verbal nr. x/2020 este primul act care a fost întocmit în cauză și care stă la baza raportului de control, în condițiile în care toate părțile, care au participat la întocmirea procesului-verbal, au luat la cunoștință că nu se vor propune măsuri de retragere a certificatului de atestare, iar acest lucru nu mai poate fi modificat ulterior.

Este fără echivoc faptul că propunerea de retragere a certificatului de atestare a venit din partea pârâtei B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră cu încălcarea competențelor legale care instituie această propunere, strict în sarcina agenților care efectuează controlul, ceea ce în cazul de față, conform procesului-verbal nr. x/22.10.2020 nu a fost solicitat.

- conform art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulamentul din 21 noiembrie 2018, retragerea certificatului de atestare se dispune atunci când sunt constatate vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul unul metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Se arată de recurenta-reclamantă că instanța de fond în mod nelegal a statuat ca fiind legală sancțiunea dispusă, întrucât în cauză nu se află în situația unor tăieri ilegale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 13 alin. n și p din OM 1540/2011.

Deși au fost reținute în sarcina recurentei 2 încălcări ale legislației în vigoare, prin adresa nr. x. 03.11.2020 emisă de către Garda Forestieră Timișoara către B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatări Forestiere, se face referire doar la prima faptă, privind partida x C. D. u.a. 123. fără a se menționa nimic cu privire la a doua faptă.

S-a susținut că în mod nelegal s-a reținut în cauză aplicabilitatea art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, întrucât nu sunt incidențe dispozițiile legale privind tăierile ilegale de arbori.

- Cu referire la fapta reținută la alin. (1).2 din Raportul nr. x/2020 și procesul-verbal contestat, arată faptul că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile legale invocate și la punctul anterior, întrucât din nou nu se află în situația unei tăieri ilegale de arbori.

Acești 25 de arbori au fost predați efectiv de către C. fiind marcați spre tăiere, fiind induși în eroare de către C. cu privire la faptul că și aceștia fac parte din APV 1635746 pentru care a primit autorizație.

Fiind vorba de arbori marcați, pentru care exista atât APV (act de punere în valoare) cât și autorizație de exploatare, recurenta a procedat la tăierea lor, a realizat drumul de scos apropiat iar tot volumul de lemn care a rezultat de pe suprafața drumului, a fost transportat în rampă și predat tehnicianului care face expediția angajat al beneficiarului nu al recurentei iar acesta l-a expediat persoanelor fizice membrilor composesori al D..

Recurenta a afirmat că nu și-a însușit niciun arbore din cel 25 tăiați, toți fiind proprietatea C. și au fost predați integral acestuia.

Apărările formulate în cauză

Legal citate intimatele-pârâte Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră și Garda Forestieră Timișoara au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Pe cale de excepție, intimata-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., excepție care a fost respinsă, așa cum reiese din practicaua prezentei decizii.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 7 octombrie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 1 martie 2023, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, Înalta Curte constată că, în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta - reclamantă reiterează, sub o altă formă, considerentele prezentate prin susținerile formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumită de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Totodată, este de menționat că recurenta a formulat critici numai în ceea ce privește fondul cauzei.

Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă tinde a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a cadrului de reglementare incident în cauză.

Reluând succint situația de fapt, este de necontestat că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect în considerarea faptului că atitudinea reclamantei este culpabilă, având în vedere împrejurarea că pentru cei 25 de arbori tăiați pentru executarea drumului de scos apropiat, aceasta nu a solicitat eliberarea unei autorizații de exploatare și emiterea unui act de punere în valoare.

Referitor la cei 9 arbori doborați de vânt și care ar fi blocat drumul de scos apropiat, deși reclamanta invocă adresa nr. x prin care informează C. despre existenta unor doborâturi care blochează căile de acces, această solicitare nu este confirmată de către C., fiind în realitate infirmată prin actele de control ulterioare care au descoperit 9 cioate.

Pe de altă parte, așa cum bine a punctat instanța fondului, Hotărârea Comisiei de atestare nr. 12/17.12.2020 privind retragerea Certificatului de atestare/reatestare seria x nr. x/23.07.2020 a fost emisă în mod legal având în vedere că prin actele de constatare/control au fost constatate tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare a depășit de cinci ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Cu privire la legalitatea Hotărârii Comisiei de atestare nr. 12/17.12.2020, Curtea constată că au fost respectate prevederile legale în vigoare, respectiv dispozițiile "Regulamentului" aprobat prin Ordinul Ministrului Apelor și Pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum reiese din actele dosarului, prin adresa nr. x/17.12.2020, comunicată în data de 30.12.2020 B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, i-a comunicat reclamantei faptul că i s-a retras Certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020 în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulamentul din 21 noiembrie 2018 privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor și Pădurilor nr. 1106/2018.

Măsura retragerii certificatului de atestare pentru activitatea de exploatarea forestieră a fost dispusă în baza Raportului Gărzii Forestiere Timișoara având nr. 2039/22.10.2020 (x/1. C.A.O/09.12.2020) comunicat pârâtei B. prin adresa nr. x C.A.O/09.10.2020.

Prin raportul Gărzii Forestiere Timișoara având nr. 2039/22.10.2020 (x/I.C.A.O/09.12.2020) se reține în sarcina recurentei-reclamante două încălcări ale legislației în domeniul exploatării forestiere (art. 13 lit. n) și p) din OM1540/2011), raportat la constatările faptice descrise în procesul-verbal de constatare nr. x/22.10.2020 și care stă la baza raportului Gărzii Forestiere Timișoara.

Astfel, cu privire la fapta descrisă la pct. 1.1 din raportul mai sus menționat, se reține în sarcina recurentei tăierea ilegală a unui nr. 9 arbori (3 arbori specia paltin și 6 arbori specia fag).

De asemenea, cu ocazia verificărilor s-a constatat faptul că pe suprafața parchetului a fost executat un drum de scos apropiat. De pe suprafața drumului de scos apropiat ce urma a fi executat au fost tăiați și exploatați un număr de 25 de arbori, tăieri fără drept. Volumul arborilor tăiați fără drept este de 46,7 mc, și cu o valoare a prejudiciului de 15416,82 RON, care reprezintă o valoare ce depășește de 94 ori valoarea prețului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior.

S-a concluzionat în sensul că valoarea prejudiciului depășește de peste 108,4 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (164 RON) iar fapta constituie infracțiune silvică în conformitate cu prevederile potrivit art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. II din Legea nr. 265/2017 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.

Având în vedere ca s-a depășit suma - prag, precum și în aplicarea prevederilor art. art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare, în baza Raportului Gărzii Forestiere Județene Caraș-Severin nr. 2039/22.10.2020, aprobat de conducătorul Gărzii Forestiere Timișoara sub nr. x/I.C.A.O709.12.2020, precum și a solicitării Gărzii Forestiere Timișoara nr. 13249/I.C.A.O703.11.2020 și a adresei de completare a Gărzii Forestiere Timișoara nr. 14688/I.C.A.O./10.12.2020, Comisia a hotărât retragerea Certificatului de atestare/reatestare seria x nr. x/23.07.2020 deținut de S.C. A. S.R.L.

Este important de precizat, faptul că, la filele x ds fond, se regăsește contractul de prestări servicii de exploatare a maselor lemnoase nr. 1067/4.05.2020, prin care reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator urma să execute serviciul de exploatare și predare către C. în platforma primară a masei lemnoase din parchetul Valea Câmpii 2609, partida 1635764 la care se aplică o tăiere de conservare pe o suprafață de 56,7 ha și pentru un volum brut de 1229 mc.

Parchetul a fost predat prin proces-verbal nr. x din 12.052020 fiind emisă autorizația de exploatare nr. 16.07.2020 din 12.05.2020.

Potrivit art. 12 lit. a) și d) din contractul de prestări servicii de exploatare a maselor lemnoase, reclamanta se obligă să ridice autorizația de exploatare înainte de începerea exploatării și să participe la predarea în termen a parchetului, de la acel moment urmând a răspunde de respectarea regulilor silvice de exploatare.

La predarea efectivă în teren și preluarea parchetului, reclamanta avea obligația contractuală să sesizeze că arborii aferenți drumului de scos apropiat ce urma a fi executat nu i-au fost predați și pentru aceștia nu există autorizație de exploatare.

De asemenea, reclamanta răspunde de masa lemnoasă prevăzută în actul depunere în valoare nr. x (fila x)- APV, potrivit căruia au fost identificați un nr. de 892 bucăți de arbori, din care 889 din specia fag.

Asta înseamnă că pentru cei 25 de arbori tăiați pentru executarea drumului de scos apropiat, recurenta-reclamantă nu a solicitat eliberarea unei autorizații de exploatare și emiterea unui act de punere în valoare ceea ce dovedește că atitudinea reclamantei este culpabilă.

De altfel, la dosarul cauzei nu se regăsește vreun înscris din care să rezulte că recurenta- reclamantă a contestat actul de constatare a tăierii ilegale de arbori care a stat la baza Raportului întocmit de Garda Forestieră Județeană Caraș-Severin nr. 2039/22.10.2020, aprobat de conducătorul Gărzii Forestiere Timișoara sub nr. x/I.C.A.O./09.12.2020, în urma căruia intimata-pârâtă a emis decizia de retragere a certificatului de atestare.

Într-adevăr, referitor la cei 9 arbori doborați de vânt și care ar fi blocat drumul de scos apropiat, reclamanta a invocat adresa nr. x/4.08.2020 (fila x) din care reiese că ar fi informat C. despre existenta unor doborâturi care blochează căile de acces, însă, așa cum corect a reținut judecătorul fondului, această solicitare nu este confirmată de către C., fiind în realitate infirmată prin actele de control ulterioare care au descoperit 9 cioate.

Practic, solicitarea recurentei- reclamante de a se reaprecia probele administrate în cauză, cu scopul de a se stabili o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de fond, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat nu poate, sub niciun aspect, să conducă la reanalizarea stării de fapt și la reaprecierea probelor, în sensul de a se da eficiență unora în detrimentul altora, ci exclusiv la verificarea legalității sentinței, respectiv la modul de aplicare a legii la starea de fapt stabilită de instanța de fond.

Prima instanță a procedat la verificarea situației de fapt astfel cum a fost dedusă din actele atacate și din documentația administrativă atașată, Înalta Curte neputând face, așa cum indică recurenta, propria judecată de valoare asupra înscrisurilor depuse la dosar și prezentate de aceasta, cărora, în mod evident, în acest moment al analizei, nu li se pot se da o altă valoare probatorie.

Toate acestea au semnificația unor chestiuni de fapt, deci cu privire la care doar prima instanță avea prerogativa legală de a le stabili, Înalta Curte ca instanță de recurs, neavând ea însăși dreptul de a le cenzura ori modifica, căci aceasta ar însemna să reaprecieze probele administrate pentru a stabili o altă stare de fapt, ceea ce legea nu îi îngăduie.

Recurenta-reclamanta susține, în continuare, că măsura retragerii certificatului de atestare este o măsură abuzivă și nefondată, întrucât, în prezenta cauză, retragerea atestării s-a dispus în neconcordanță cu 21 alin. (1) lit i din OM 154/2011 raportat la constatările faptice descrise în procesul-verbal de constatare nr. x/22.10.2020 și care stă la baza raportului Gărzii Forestiere Timișoara.

Mai precis a susținut că propunerea de retragere a certificatului de atestare a venit din partea pârâtei B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră cu încălcarea competențelor legale care instituie această propunere strict în sarcina agenților care efectuează controlul, ceea ce în cazul de față, conform procesului-verbal nr. x/22.10.2020 nu a fost solicitat.

Recurenta-reclamantă a adus critici de netemeinicie care vizează și constatările cuprinse în procesul-verbal de constatare a tăierii ilegale de arbori.

Curtea constată că, în acord cu dispozițiile art. 105 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările si completările ulterioare, " (1) Prejudiciul adus fondului forestier național, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietății, se evaluează de către personalul silvic, în condițiile legii".

Potrivit art. 107 din același act normativ " (1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei".

Totodată, prezintă relevanță în speță și prevederile art. 111 din același act normativ, potrivit cărora " Pe lângă organele de urmărire penală, sunt competente să constate faptele prevăzute la art. 106, 107 - 109 și 110 personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al structurilor teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice de regim autorizate, ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române"

Curtea retine că în prezenta cauza pentru săvârșirea faptei prevăzută și pedepsită de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicată, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani.

S-a mai susținut de către recurenta-reclamanta că măsura retragerii certificatului de atestare este o măsura abuzivă și nefondată, întrucât în prezenta cauză, retragerea atestării s-a dispus în neconcordanță cu 21 alin. (1) lit i din OM 154/2011 raportat la constatările faptice descrise în procesul-verbal de constatare nr. x/22.10.2020 și care stă la baza raportului Gărzii Forestiere Timișoara.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. i) din "Regulamentul" aprobat prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare, câtă vreme procesul-verbal de constatare a tăierilor ilegale este în vigoare, și atâta timp cât existența raportului de control cu propunere de retragere a certificatului de atestare, aprobat de către conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, se regăsesc în prevederile art. art. 21 alin. (1) lit. a)- i) din "Regulamentul" aprobat prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare, pârâta nu a făcut decât să aplice dispozițiile legale anterior enunțate.

Printre altele a mai susținut recurenta că în cauză nu poate fi vorba de nicio eroare materială în condițiile în care procesul-verbal de control nr. x/2020 este primul act care a fost întocmit în cauză și care stă la baza raportului de control, în condițiile în care toate părțile care au participat la întocmirea procesului-verbal au luat la cunoștință că nu se vor propune măsuri de retragere a certificatului de atestare acest lucru nu mai poate fi modificat ulterior.

Chiar dacă, pentru îndreptarea acestei neconcordanțe între procesul-verbal 2038 și Raportul inițial 2039 a fost emisă adresa nr. x/19.11.2020 și ulterior raportul nr. x/22.10.2020 fila x a fost completat la data de 9.12.2020 prin Raportul nr. x/I.C.A.O./9.12.2020 privind rezultatul controlului efectuat în partida nr. x, aceasta nu înseamnă că nu a fost emis în condițiile legii, cum greșit susține recurenta.

Curtea reamintește ca orice act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, astfel că este în sarcina celui interesat să demonstreze că acesta este fie nelegal, fie netemeinic, fie ambele.

Așadar, prin emiterea adresei nr. x din 19.11.2020, această competență nu a fost încălcată întrucât organul constatator urma să propună sau să refuze propunerea retragerii, astfel că nu pot fi reținute criticile recurentei pe aceste aspecte.

În concluzie, intimata-pârâtă Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatări forestiere a acționat în virtutea legii, în respectarea dispozițiilor obligatorii ale Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1540/2011 și ale Ordinului ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018, cu modificările și completările ulterioare, astfel că retragerea certificatului de atestare a fost o măsură legală și temeinică.

Curtea constată că măsurile dispuse prin aceasta Hotărâre au avut la baza actul de constatare, respectiv Raportul Gărzii Forestiere Județene Caraș-Severin nr. 2039/22.10.2020, aprobat de conducătorul Gărzii Forestiere Timișoara sub nr. x/I.C.A.O./09.12.2020 privind rezultatul controlului efectuat în partida 1635764, constatările făcute fiind valabile, reclamanta S.C. A. S.R.L. nefăcând dovada unei alte stări de fapt.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, instanța a constatat corect, raportat la modificarea acțiunii în contencios administrativ și la formularea unei cereri de suspendare și anulare a Hotărârii nr. 12 din 17. 12. 2020 emisă de Comisiei de Atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră că aceasta se regăsește între părțile din raportul juridic litigios dedus judecății, astfel că, față de prevederile art. 36 din C. proc. civ., constată că aceasta justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în contencios referitoare la suspendarea și anularea adresei nr. x/17.12.2020, aceasta reprezintă un simplu act de informare, astfel că, în mod corect, instanța fondului a constatat că nu reprezintă un act administrativ, în sensul disp. art. 2 lit. c) din din Legea 544/2004.

În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de recurenta reclamantă, s-a reținut că îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei.

Instanța de fond a apreciat că acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Totodată, a reținut că, în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât trebuie să pună în evidentă la nivel de aparența și fără prejudecarea fondului anumite vicii ale actului atacat care sunt în măsură să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale anterior enunțate, sentința nefiind criticabilă nici sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în baza disp. art. 496 alin. (1) teza a I-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 137 din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.