Decizia nr. 3266/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2021 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Suceava: - anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Ordinul MMAP nr. 2303/18.12.2020, pentru încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008; - constatarea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava să soluționeze cererile A. nr. 683/9.03.2021, 943/5.04.2021, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021 și 1986/26.07.2021, pentru eliberarea avizelor pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, refuz manifestat prin instituirea cu exces de putere a unor condiții suplimentare care exced prevederilor Legii nr. 220/2008; - anularea adreselor Gărzii Forestiere Suceava nr. x/20.04.2021, x/20.05.2021, x/30.06.2021 și x/10.08.2021 și adreselor MMAP nr. x/13.10.2021, ca nelegale; - obligarea Gărzii Forestiere Suceava să emită avizele pentru biomasă solicitate prin cererile formulate de societate, menționate la petitul nr. 2; - în subsidiar față de petitul nr. 4, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 13.423.125,80 RON, reprezentând prejudiciul cauzat A. ca urmare a refuzului nejustificat de eliberare a avizelor pentru biomasă solicitate prin cererile indicate la petitul nr. 2 și ca urmare a actelor administrative contestate ca nelegale, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației și obligarea la plata dobânzii legale, de la data scadenței și până la data plății efective; - obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 112 din 28 octombrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor; A anulat sintagma "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Ordinul MMAP nr. 2303/18.12.2020; A constatat refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava de a soluționa cererile reclamantei nr. 683/09.03.2021, 943/05.04.2021, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021 și 1986/26.07.2021 pentru eliberarea avizelor pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe; A anulat Adresele emise de pârâta Garda Forestieră Suceava nr. x/20.04.2021, x/20.05.2021, x/30.06.2021 și x/10.08.2021 și Adresele emise de pârâtul MMAP nr. x/13.10.2021; A obligat pârâta Garda Forestieră Suceava să emită în favoarea reclamantei, avizele pentru biomasă solicitate prin cererile reclamantei menționate în soluția dată celui de-al doilea capăt de cerere; A obligat pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în solidar, la plata sumei de 70.600 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 112 din 28 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantă. În motivarea recursului arată că sentința atacată este nelegală, netemeinică și nefondată, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept. Arată că instanța de fond în mod greșit, nelegal și cu aplicarea eronată a normelor de drept, a dispus anularea sintagmei, ceea ce a condus la constararea refuzului instituției recurente ca fiind nejustificat și obligarea sa la emiterea avizelor. Susține că prin adresele nr. x/16.06.2021, nr. y/26.07.2021 și nr. 2377/30.08.2021 a solicitat ministerului emiterea unui punct de vedere legal referitor la aplicarea normelor de drept referitoare la biomasă, iar Ministerul, prin adresa nr. x/13.10.2021, a comunicat faptul că pentru cantitățile de biomasă consumate pentru producerea de energie electrică, în perioada 11.09.2020 - 13.01.2021 nu se pot emite avize și certificate de origine, astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că recurenta-pârâtă are calitate procesuală în cauză, câtă vreme este vorba de acte normative care nu au fost emise de către instituția recurentă. Menționează că, dacă sintagma era anulată, putea să dispună aprobarea și emiterea avizelor, astfel că nu i se putea reține vreo culpă procesuală și, în consecință, nici nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care solicită exonerarea sa de la plata acestor cheltuieli. Mai arată că instanța de fond, admițând acțiunea principală privind anularea sintagmei, a respins în mod legal cererea subsidiară, de plată a despăgubirilor, reținând că atât timp cât sistagma este anulată, doar dacă recurenta nu ar emite avizele, ar fi îndeplinite condițiile pentru aplicarea despăgubirilor. Mai mult, recurenta arată că nu putea dispune anularea respectivei sintagme și că la data intoducerii acțiunii, dispozițiile a căror anulare s-a solicitat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate de un act ulterior - art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1534/2016, Ordinul nr. 2303/2020, temei legal art. 6 alin. (1) din C. civ. Solicită să se constate că, pe cale de excepție, invocă inadmisibilitatea acțiunii pentru încălcarea prevederilor imperative ale art. 12 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a anexat la acțiunea dovada comunicării către instituția recurentă a plângerii administrative/a răspunsului recurentei referitor la.plângerea administrativă, motiv pentru care apreciază că acțiunea reclamantei este inadmisibilă cu privire la punctul 2 din acțiune, referitor la constatarea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava de soluționare a cererilor A. nr. 683/09.03.2021, 943/5.04.2021, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021, 1986/26.07.2021 pentru eliberarea avizelor pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe, refuz manifestat prin instituirea cu exces de putere a unor condiții suplimentare ce exced prevederilor Legii nr. 220/2008. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor imperative ale art. 7 alin. (1) și (3) și art. 11 din Legea nr. 554/2004, având în vedere data adreselor nr. x/09.03.2021, 943/5.04,202,1, 1075/19.04.2021, 1628/23.06.2021, 1986/26.07.2021, în raport cu faptul că reclamantul nu a formulat plângere administrativă împotriva acestora, coroborat cu data depunerii acțiunii de pe www.x.ro - Dosare - 29.10.2021. Susține că nu poate dispune anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase conform prevederilor legale în vigoare", această solicitare fiind nelegală, netemeinică și nefondată, întrucât la data intoducerii acțiunii, aceste dispoziții erau abrogate prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1534/2016. Cu privire la punctul 2 din acțiune, arată că la adresele intimatei-reclamante a comunicat răspunsuri concludente, pertinente și utile solicitărilor, iar dacă reclamanta considera contrariul, putea formula plângeri administrative, ceea ce nu s-a întâmplat. Precizează că legislația incidentă nu este cea prevăzută de Legea nr. 220/2008, art. 2 lit. b), invocată de reclamantă, ci Ordinul nr. 1534/2016, modificat prin Ordinul nr. 2303/2020. Referitor la punctul 3 din acțiune, recurenta-pârâtă susține că, deși în mod nefondat intimata-reclamantă a solicitat anularea adreselor nr. x/20.04.2021, nr. y/20.05.2021, nr. z/30.06.2021, nr. w/10.08.2021, punctul de vedere al instituției este legal, temeinic și fondat. Mai mult, instituția recurentă, prin adresele nr. x/21.01.2021, nr. y/22.03.2021 a solicitat precizări referitor la emiterea de avize, iar Ministerul i-a comunicat adresele nr. x și nr. x/10.09.2020. În ceea ce privește punctul 4 din acțiune, recurenta arată că a apreciat, în baza documentației aferente, că nu poate emite avizele, nefiind întrunite elementele necesare pentru emiterea acestora. Cu privire la punctul 5 din acțiune, contestă solicitarea intimatei-reclamante de a se dispune obligarea sa, în solidar cu ministerul, la plata despăgubirilor în cuantum de 13.423.125,80 RON, apreciind că aceasta nu este stabilită legală și nici întemeiată, fiind întocmită în mod unilateral doar de către reclamantă și că aceasta trebuia obligată la plata unei taxe judiciare de timbru corespunzătoare, întrucât în primă instanță a achitat 600 RON, deși a solicitat despăgubiri de 13.423.125,80 RON. Mai mult, referitor la solicitarea reclamantei de a se dispune o expertiză tehnică judiciară în vederea determinării pagubei suferite, arată că se opune admiterii probei cu expertiza, ca fiind neconcludentă, nepertinentă și nefiind utilă cauzei. Referitor la punctul nr. 6 din acțiune, arată că nu i se poate reține vreo culpă sau rea-credință în rezolvarea pe cale amiabilă a situației, motiv pentru care cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată este nefondată. De asemenea, susține că reclamanta a recunoscut faptul că până nu se dispune anularea sintagmei respective, cele susținute de către instituția recurentă în cuprinsul adreselor contestate sunt corecte din punct de vedere legal. Pe de altă parte, arată că și în ipoteza anulării sintagmei, această prevedere nu are cum să aibă efect retroactiv, pentru ca adresele emise de recurentă să fie anulate ca nelegale.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția netimbării recursului și excepția nulității recursului. Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că, în considerarea conținutul concret al adreselor emise de Garda Forestieră Suceava, acestea se circumscriu unui refuz nejustificat, pentru care, conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este necesară parcurgerea procdurii prealabile. Arată că primul capăt de cerere, referitor la anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" din cuprinsul art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasă, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, a fost formulat în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și nu cu recurenta-pârâtă. De asemenea, arată că în cauză cuantumul prejudiciului a fost stabilit, inițial de către relamantă, în mod unilateral și provizoriu, prin cererea de chemare în judecată, însă pentru definitivarea sumelor datorate în solidar de către pârâți, a fost administrată o expertiză tehnică judiciară, care a determinat în concret paguba, cu privire la care niciunul dintre pârâți nu a formulat obiecțiuni. Pe de altă parte, arată, contrar susținerilor recurentei-pârâte, că instanța de fond nu a respins petitul subsidiar nr. 5, ci nu l-a mai analizat în contextul admiterii petitului principal nr. 4, instanța de fond reținând că: "Întrucât acținea principală este considerată de instanță ca fiind întemeiată și urmează a fi admisă, nu se mai impune analiza cererii subsidiare a reclamantei de obligare a pârâților în solidar la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat de refuzul nejustificat de emitere a avizelor pentru biomasă". Totodată, susține că și în absența anulării respectivei sintagme, recurenta-pârâtă tot trebuia să admită avizele solicitate, întrucât cererile formulate de intimata-reclamantă îndeplineau toate condițiile prevăzute de art. 3 din Ordinul nr. 1534/2016, iar recurenta nu a contestat acest aspect, iar pe de altă parte, recurenta era obligată să respecte ierarhia actelor juridice și să constate că definiția legală a biomasei este cea din art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008, iar nu cea din Ordinul nr. 1534/2016.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 14 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Suceava: anularea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" din art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1534/28.07.2016, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Ordinul MMAP nr. 2303/18.12.2020, pentru încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008; constatarea refuzului nejustificat al Gărzii Forestiere Suceava să soluționeze cererile A., pentru eliberarea avizelor pentru biomasă; anularea adreselor Gărzii Forestiere Suceava și adreselor MMAP; obligarea Gărzii Forestiere Suceava să emită avizele pentru biomasă solicitate prin cererile formulate de societate, menționate la petitul nr. 2; în subsidiar față de petitul nr. 4, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata despăgubirilor în cuantum de 13.423.125,80 RON, reprezentând prejudiciul cauzat A. ca urmare a refuzului nejustificat de eliberare a avizelor pentru biomasă solicitate la petitul nr. 2 și ca urmare a actelor administrative contestate. Prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea principală astfel cum a fost formulată, iar împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că în ședința publică din data de 14 iunie 2023, apărătorul ales al intimatei-reclamante a arătat că excepția netimbrării cererii de recurs a rămas fără obiect, fiind achitată taxa judiciară de timbru. De asemenea, la același termen de judecată, instanța de recurs a respins excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare. Înalta Curte reține că în speță, recurenta-pârâtă a refuzat în mod nejustificat cererile formulate de intimata-reclamantă de obținere a avizelor pentru biomasa consumată în vederea producerii energiei electrice, conform procedurii prevăzute de Ordinul nr. 1534/2016, pentru cantitățile de biomasă utilizate în perioada 11.09.2020 - 30.01.2021. Motivul respingerii acestor cereri a fost justificat prin modificarea adusă prin Legea nr. 197/2020 definiției materialelor lemnoase din Codul Silvic, motiv pentru care solicitarea intimatei-reclamante de emitere a avizelor nu se mai încadra în prevederile art. 1 lit. a) din Procedura reglementată prin Ordinul nr. 1534/2016, în condițiile excluderii materialelor lemnoase din categoria biomasei. Ca urmare a cererilor de clarificare, respectiv de formulare a unui punct de vedere adresate de către intimata-reclamantă ambelor instituții pârâte, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a răspuns prin adresa nr. x/13.10.2021, în sensul că pentru cantitățile de biomasă consumate pentru producerea de energie electrică în perioada 11.09.2020 - 13.01.2021, nu se pot emite avize și certificate de origine, întrucât urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 197/2020 s-ar fi născut o neconcordanță în definirea biomasei prevăzută de Ordinul MMAP nr. 1534/2016, ce a fost eliminată prin apariția Ordinului MMAP nr. 2303/2020. În cauză, sunt incidente următoarele prevederi legale: Art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie din 28.07.2016, aprobată prin Ordinul nr. 1534/2016, anterior modificării prin Ordinul nr. 2303/2020, a cărei interpretare a stat la baza refuzului de emitere a avizelor solicitate de către intimata-reclamantă, prevedea că: "(1) În sensul prezentei proceduri, prin biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe, pentru care se emit certificate de origine, se înțelege: a) fracțiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară și secundară pe teritoriul României a lemnului - coajă, rumeguș, așchii rezultate din prelucrare, capete, tocătură din liniile de profilare, resturi de lemn, rezultate în urma prelucrării sau reciclării materialului lemnos și/sau a produselor din lemn, inclusiv din import, care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare, precum și material lemnos declasat în incinta proprie ca urmare a procesului tehnologic de prelucrare a materialului lemnos." Art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie prevede că: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) b) biomasă - fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și animale), silvicultură și industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale, codificate conform prevederilor legale". Sub acest aspect, instanța de fond a reținut în mod corect că intenția legiuitorului nu a fost ca intrarea în vigoare a Legii nr. 197/2020 să conducă la refuzarea emiterii avizelor pentru biomasă pentru perioada 11.09.2020 - 13.01.2021, întrucât, în ceea ce privește solicitările de emitere a acestor avize, erau aplicabile prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 220/2008, în condițiile în care reglementarea lipsită de claritate a fost generată de includerea sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor în vigoare" în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura din 28.07.2016 de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură și industriile conexe și utilizată în producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie, aprobată prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1534/28.07.2016. În speță, sistemul de promovare a producției de energie electrică din surse regenerabile constă în emiterea unor certificate verzi care pot fi tranzacționate, iar obținerea certificatelor verzi de către producătorii de energie din surse regenerabile este condiționată de obținerea certificatului de origine, care la rândul lui depinde de emiterea avizului pentru biomasă. Astfel, sintagma a cărei anulare s-a solicitat prin acțiunea de față nu se corela cu celelate prevederi legislative menținute. Pe de altă parte, este adevărat și că din preambulul Ordinului MMAP nr. 1534/2016, anterior modificării aduse prin Ordinul MMAP nr. 2302/2020, reiese că acesta a fost emis în temeiul art. 3 alin. (11) din Legea nr. 220/2008 și că trebuia să reglementeze doar procedura de emitere a certificatelor de origine, sintagma respectivă inclusă în art. 1 alin. (1) lit. a) Ordinul nr. 1534/2016 dădea o interpretare restrictivă noțiunii de biomasă, în contradicție cu actul normativ cu forță juridică superioară reprezentat de Legea nr. 220/2008. În acest mod, a fost încălcată ierarhia actelor normative, stabilită prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, or, în cuprinsul Legii nr. 220/2008 interpretarea noțiunii de biomasă nu a fost condiționată de noțiunea de masă lemnoasă, aceasta din urmă nefiind reglementată prin Legea nr. 220/2008, motiv pentru care introducerea de către MMAP în Ordinul nr. 1534/28.07.2016 a unei definiții restrictive a noțiunii de biomasă s-a făcut cu exces de putere și cu încălcarea ierarhiei normelor juridice. Dincolo de acest aspect, instanța de fond a reținut în mod corect că nelegalitatea reiese și din contradicția definiției, respectiv din faptul că în prima parte a art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1534/2016, coaja, rumegușul, așchiile, capetele, tocătura, resturile de lemn sunt recunoscute ca biomasă, ca ulterior, prin sintagma "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare" aceleași fracțiuni biodegradabile să fie excluse din noțiunea de biomasă. Ulterior, neconcordanța a fost remediată prin Ordinul MMAP nr. 2303/2020, în care sintagma respectivă nu se mai regăsea, ceea ce confirmă faptul că nici pe perioada pentru care i-a fost refuzată intimatei-reclamante emiterea avizelor, legiuitorul nu a avut o asemenea intenție. În consecință, având în vedere constatarea nelegalității introducerii în cuprinsul ordinului a sintagmei "care nu se încadrează în categoria materialelor lemnoase, conform prevederilor legale în vigoare", aceasta conduce la anularea subsecventă a adreselor emise ca o consecință a modificării constatate ca nelegale. În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în primă instanță, reclamanta trebuia obligată să achite o taxă judiciară de timbru corespunzătoare despăgubirilor solicitate, Înalta Curte constată că o asemenea critică nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, care este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Tot astfel, excede analizei instanței de recurs aspectul că recurenta-pârâtă se opune efecctuării unei expertize tehnice judiciare în vederea determinării pagubei suferite, acest moment fiind depășit, iar pe de altă parte, modalitatea de administrare a probatoriului de către instanța de fond este un aspect ce ține de temeinicia hotărârii recurate și nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, care este limitată în a analiza aspectele de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Forestieră Suceava împotriva sentinței nr. 112 din 28 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. și cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte Garda Forestieră Suceava în promovarea căii de atac, Înalta Curte o va obliga pe acesta la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, apreciind că onorariul solicitat rezultat din factura depusă la dosar este disproporționat în raport cu munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, constând în formularea întâmpinării și prezența acestuia la singurul termen de judecată acordat pentru soluționarea recursului.