ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4088/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023, reclamanții A. și B., având funcția de grefieri registratori și grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Marghita, în temeiul art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au formulat plângere în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Oradea, solicitând următoarele:

- admiterea plângerii, anularea parțială a Hotărârii nr. 56/03 noiembrie 2023 emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea, admiterea contestației, anularea parțială a Deciziilor nr. 46/BRU/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023, nr. 57/BRU/04.05.2023, emise de Președintele Curții de Apel Oradea, stabilirea în favoarea reclamanților a unui nivel de salarizare egal cu al grefierilor de ședință cu studii medii/superioare urmare a recalculării salariilor prin raportare la un VRS de 605,225, cu înlăturarea plafonării impuse de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu începere din data de 01.01.2018 la zi;

- acordarea sporurilor în procent integral de 45%, raportat la practica în materie a altor curți de apel, respectiv a Curților de Apel Constanța, Galați, Târgu Mureș, Iași, în subsidiar, acordarea sporurilor în procent cuprins între 30-45%, astfel cum a fost acordat de Președintele Consiliului Superior al Magistraturii prin Decizia nr. 328/16.12.2022, potrivit Deciziei nr. 15/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, și cu încadrarea în plafonul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017;

- menținerea celorlalte dispoziții ale deciziilor contestate.

Prin sentința civilă nr. 1470 din data de 20 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei/rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind anularea parțială a actelor atacate prin referire la solicitarea de obligare a acordării, în favoarea reclamanților, a dreptului de a beneficia de indemnizația de încadrare salarială prin raportare la VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., grefieri registratori și grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Marghita, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Oradea, având ca obiect "anulare act administrativ".

A anulat în parte Hotărârea nr. 56/2023, precum și Deciziile nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 și nr. 57/04.05.2023.

A obligat pârâta Curtea de Apel Oradea să emită în favoarea reclamanților noi decizii prin care să recunoască, în privința acestora, începând cu data de 01.01.2022, în raport de data încadrării fiecăruia dintre reclamanți, acordarea aceleiași indemnizații de încadrare la nivelul maxim recunoscut pentru aceeași funcție, respectiv de grefier având aceleași grad, gradație, vechime în funcție și studii din cadrul ordonatorului terțiar de credite, respectiv Tribunalul Bihor.

Împotriva sentinței nr. 1470 din data de 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Oradea în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți A. și B. nu au formulat întâmpinare.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reținut de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și a anulării în parte a Hotărârii nr. 56/2023, precum și Deciziilor nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 și nr. 57/04.05.2023 și obligării pârâtei Curtea de Apel Oradea să emită în favoarea reclamanților noi decizii prin care să recunoască, în privința acestora, începând cu data de 01.01.2022, în raport de data încadrării fiecăruia dintre reclamanți acordarea aceleiași indemnizații de încadrare la nivelul maxim recunoscut pentru aceeași funcție, respectiv de grefier având aceleași grad, gradație, vechime în funcție și studii din cadrul ordonatorului terțiar de credite, respectiv Tribunalul Bihor, astfel că lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidența vreunui motiv de casare.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează în calea extraordinară de atac situația de fapt, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată și să se raporteze la considerentele acesteia.

Recurenta arată că hotărârea primei instanțe este parțial nelelgală, ... în ceea ce privește soluția de obligarea a Curții de Apel Oradea la emiterea pentru reclamanți a unei decizii de încadrare la nivelul maxim de salarizare prevăzut pentru funcția de grefier cu studii superioare".

Or, toate aceste alegații nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurenta reclamantă Curtea de Apel Oradea nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței civile nr. 1470 din data de 20 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.