ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4079/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2024 din data de 07.05.2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași, a solicitat anularea deciziei de transferare a sa din Penitenciarul Iași în Penitenciarul Gherla și suspendarea acestui ordin, până la anularea definitivă a deciziei de transfer.

Prin sentința nr. 231 din data de 18 septembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare.

A respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 15851/15.04.2024 emis de Administrația Națională a Penitenciarelor.

A respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Ordinului nr. 15851/15.04.2024 emis de Administrația Națională a Penitenciarelor formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Iași.

Împotriva sentinței civile nr. 231 din data de 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul B..

Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu s-a formulat nicio critică (de nelegalitate) sentinței atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce privește fondul cauzei.

Astfel, recurentul-reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, susținerile de fond, susținerile acestuia referitoare la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava, neputând echivala sub nicio formă cu indicarea motivelor de nelegalitate a sentinței recurate.

Nici chiar argumentele reclamantului care arată că "politica Administrației Naționale a Penitenciarelor este aceea de a se aronda persoane privative de libertate din Județul Iași către alte penitenciare din țară . . . . . . . . . .", "... la nivel național este definit conceptul de aglomerare ..." nu se pot constituie într-o veritabilă critică susceptibilă a fi încadrată într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Față de toate acestea, Înalta Curte arată că reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 231 din data de 18 septembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.