ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4076/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele și Consiliul Local Vâlcelele, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea poziției 111 din anexa nr. 84 la H.G. nr. 1348/2001, privind atestarea domeniului public al Județului Buzău, prin care au fost inventariate, în domeniul public de interes local al comunei Vâlcelele o serie de acumulări aflate pe cursul de apa, codificat, Ciulnita, curs de apă aflat, în integralitatea sa, în patrimoniul public al statului, si, pe cale de consecință să dispună:

- anularea hotărârii Consiliului Local Vâlcelele nr. 13/2018, prin care a fost trecută în proprietatea privată a comunei Vâlcelele o suprafață de 22 ha acoperite de apă, categoria lacuri,(ce reprezintă acumulările Vâlcelele I-II-III astfel cum este evidențiat în respectiva hotărâre de consiliu local.

Prin Hotărârea nr. 374 din data de 23 septembrie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de UAT Vâlcele și a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, în contradictoriu pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 374 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele și Consiliul Local Vâlcelele au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solictat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte arată că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reținut de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, astfel că lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidența vreunui motiv de casare.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează în calea extraordinară de atac situația de fapt, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată și să se raporteze la considerentele acesteia.

Recurenta contestă, ... soluția instanței sub aspectul că a îmbrățișat cu ușurință părerea/concluziile raportului expertului, în sensul că respectivul curs de apă".

Or, toate aceste alegații nu se pot constitui în motive de recurs care să poată fi circumscrise cazurilor de casare reglementate în materia recursului de C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurenta reclamantă Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița împotriva Hotărârii nr. 374 din data de 23 septembrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.