ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4072/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existența calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 1379 din 15 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.

A admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul A..

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că pârâtul nu a semnat niciun angajament, iar prin constrângere și amenințare angajații Securității i-au dictat anumite aspecte cunoscute de ei, în condițiile în care informațiile furnizate liber de pârât nu au fost folositoare pentru Securitate, aspect confirmat de materialele depuse de reclamant.

Recurentul-pârât a arătat că prima instanță nu a reținut faptul că organele de securitate foloseau metode de contrângere și amenințare pentru a obține informațiile pe care le doreau, recurentul fiind amenințat cu excluderea din liceu.

Astfel, la dictarea angajaților securtității a scris că numitul B.. "asculta radio C.". A precizat că în nota informativă a făcut referire la doar la faptul că pe numitul B.. îl preocupa literatura și muzica în mod special, celelalte aspecte fiind dictate sub amenințarea excluderii din liceu.

A susținut că prin ceea ce a declarat personal a încercat să nu afecteze în nici un fel persoanele la care a făcut referire, informațiile furnizate nefiind de natură să conducă la urmărirea acestor persoane de către Securitate.

Recurentul-pârât a mai arătat că în note nu există informația că ar fi denunțat existența unor persoane ce încercau să atragă persoane, noi adepți care să se înscrie în sfera atitudinilor potrivnice regimului și care să producă consecințe negative celor vizați, nefiind nominalizat cultul religios. A considerat că acest fapt nu îndreptățește reținerea de colaborator a securității, cu atât mai mult cu cât libertatea conștiinței era prevăzută la art. 30 din Constituția RSR.

În final, recurentul-pârât a învederat că după terminarea liceului nu a mai fost contactat de angajații Securității, nici în perioada studenției și nici ulterior, după terminarea studiilor.

A precizat că din 1996 până în prezent a mai fost verificat de CNSAS, nefiind declarat colaborator al securității, fiind eliberată în acest sens și adeverința cu nr. 3258/15.11.2016.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS, din oficiu, conform prevederilor art. 3 coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II raportat la art. 3 lit. b) - h)

1

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, având în vedere calitatea pârâtului de candidat la funcția de deputat în Parlamentul României, la alegerile din anul 2020.

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este întemeiată.

Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale".

O.U.G. nr. 24/2008 nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, cerința impusă de legiuitor fiind aceea ca informațiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Instanța de fond a reținut, în esență, că informațiile furnizate de pârât, respectiv aspecte referitoare la apartenența la organizații cu caracter religios (nota din 19.02.1973), ascultarea posturilor de radio străine și formularea de critici cu privire la politica regimului comunist (nota din 19.02.1972), corespondența în trecut și intenția de a coresponda cu posturile de radio C. (nota din 19.02.1972), exprimarea nemulțumirii față de restricțiile impuse de regimul comunist (nota din 19.03.1974) au constituit un elementul declanșator în acțiunea informativ-operativă desfășurată de fosta Securitate împotriva celor în cauză, acțiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, precum îngrădirea dreptului la viață privată și îngrădirea dreptului la libera exprimare și libertatea opiniilor.

Sunt nefondate susținerile recurentului-pârât în sensul că informațiile furnizate au fost limitate și lipsite de relevanță pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. Așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse de reclamant reiese că informațiile au fost valorificate de organele de securitate care au procedat la constituirea dosarelor de urmărire informativă (DUI), declanșarea unor acțiuni care vizau persoanele în cauză (acțiunea Antidotul).

Nu sunt relevante nici apărările pârâtului referitoare la constrângerea psihică, referitoare la excluderea sa din liceu, având în vedere că prevederile speciale ale O.U.G. nr. 24/2008 prevăd o singură situație exoneratoare și anume, cea reglementată la art. 2 lit. b) teza a II-a, respectiv "Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar."

Or, pârâtul nu s-a aflat în această situație excepțională și, prin urmare, nu poate invoca starea de constrângere ca fiind o cauză exoneratoare din perspectiva calității de colaborator al Securității, astfel cum este definită de O.U.G. nr. 24/2008.

Referitor la susținerea recurentului potrivit căreia nu a semnat niciun angajament, instanța de recurs constată că legiuitorul nu distinge după cum în astfel de cauze există sau nu există angajament, ci stabilirea calității de colaborator al Securității are în vedere exclusiv îndeplinirea condițiilor referitoare la conținutul și la posibilele efecte ale informațiilor furnizate Securității.

În ceea ce privește faptul că pârâtului i-a fost eliberată anterior o adeverință prin care se atestă că nu a avut calitatea de colaborator al Securității, este de subliniat că prezenta acțiune este întemeiată pe noile informații obținute de reclamantă prin punerea la dispoziție a dosarului nr. x (cotă CNSAS), astfel că nu se poate susține inconsecvența autorității reclamante în verificarea situației pârâtului.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1379 din 15 septembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2024.