ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4062/2025

Ședința publică din data de 19 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.05.2023 pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Administratiei Sector 3 a Finantelor Publice, a solicitat obligarea paratelor la plata catre reclamant a sumei totale de 9.019.861 RON reprezentand prejudiciul cauzat ca urmare a emiterii de catre parate a urmatoarelor acte administrative fiscale ilicite, nelegale: Decizia de infiintare a masurilor asiguratorii nr. x/27.04.2015 si Suspendarea inspectiei fiscale, inițiată în 08.01.2015, prin transmiterea Comunicarii suspendarii inspectiei fiscale nr. x/22.04.2015, incepand cu data de 22.04.2015, prejudiciu compus din: -479.604 RON (echivalent 100.700 euro/12.11.2019 - data ramanerii definitive a sentinței civile 7682/12.1 l.2019 - 1 euro -4. 7627) - cu titlu de prejudiciu cauzat de pierderea unui castig patrimonial si care in conditii obisnuite ar fi putut fi realizat, ca urmare a prelungirii termenului de punere în functiune a investitiei "Imobil locuinte DS+P+3R", situat in str. x, nr. 109B-109D,sector 3, București, prejudicii constand in beneficiul nerealizat ca urmare a inchirierii imobilului respectiv, pe perioada de timp cuprinsa intre 13.112015 -06.02.2018 (calculul valorii este detaliat in Anexa 11); - 44,792 RON- prejudiciul patrimonial cauzat de costurile suportate cu intocmirea documentației investiției imobil locuinte DS+P+3+4", situat in Soseaua x,Bucuresti si care constau in plata diverselor Taxe și avizelor solicitate, studiul topografic si geotehnic, intocmirea documentatiei si obtinerea Avizului de urbanism nr. 31/03.06.201l-PUZ-Șoseaua x, București, aprobat prin Hotararea Consiliului General al Municipiului Bucuresti sub nr. 252/20.12.201l si a documentației de rezistență, arhitectura si instalatii in vederea obtinerii autorizatiei de construire; - 8.495.465 RON (echivalent l.722.240 euro/12.01.2023-data ramanerii definitive a Sentintei civile nr. 565/04.02.2022 prin decizia civila nr. 35/12.01.2023 - 1 euro 4.9328 RON) - cu titlu de prejudiciu cauzat de pierderea unui castig patrimonial si care in conditii obisnuite ar fi putut fi realizat, ca urmare a imposibilității implementării și finalizării investiției "Imobil locuinte DS+P+3+4", situata in Soseaua x, Bucuresti prejudiciul constând în valoarea câștigată in urma vanzarii imobilului respectiv (calculul valorii este detaliat în anexa iii).

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 6870 din 10.10.2024, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1), art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală.

În motivare, a susținut că instanța a fost investită de către o persoană pretins vătămată de acte administrative emise de organele fiscale, care ar fi fost anulate de instanțele de contencios administrativ, invocând existența unei creanțe fiscale principale - despăgubire a cărei valoare depășește suma de 3.000.000 RON (în concret solicitându-se suma de 9.019.861 RON), astfel că, față de prevederile sus menționate tribunalul a constatat că din punct de vedere material competența soluționării cauze îi revine unei curți de apel. Totodată, având în vedere că reclamantul are domiciliul în circumscripția Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 740 din 06.05.2025, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, a reținut că se aplică legea organică specială, respectiv art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 prin care s-a reglementat calea de atac împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii. Astfel, a apreciat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a avut în vedere o obligație fiscală în cuantum de 146.609 RON, cererea de anulare a unei astfel de decizii fiind de competența materială a tribunalului, în raport de cuantumul creanței fiscale orientat sub 3.000.000 RON. Totodată, a susținut și faptul că cererea având ca obiect obligarea DGFP București la reluarea și definitivarea inspecției fiscale inițiate la 08.01.2015 și suspendată la data de 22.04.2015 a fost dedusă judecății, în primă instanță, Tribunalului București, iar acțiunea în despăgubiri urmează regimul juridic al acțiunii principale îndreptate împotriva actului administrativ fiscal tipic sau asimilat ce a fost anulat de instanța judecătorească.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 7682/12.11.2019 (îndreptată prin încheierea din data de 25.02.2020) pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a CAF în dosarul nr. x/2019 (definitivă prin nerecurare), s-a dispus anularea deciziei de înființare a măsurilor asigurătorii nr. x/27.04.2015.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 565/04.02.2022 (definitivă prin decizia civilă nr. 35/12.01.2023 a Curții de Apel București) pronunțată în dosarul nr. x/2020 Tribunalul București, secția a II-a CAF a obligat pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice București la reluarea și definitivarea inspecției fiscale inițiate în data de 08.01.2015 la persoana fizică înregistrată în scop de TVA, A..

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a avut în vedere o obligație fiscală în cuantum de 146.609 RON, iar Înalta Curte apreciază că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care prevăd următoarele:

"(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.; (2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)."

Art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală stipulează că împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate formula acțiune în anulare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă, conform cuantumului creanțelor fiscale în privința cărora aceste măsuri asigurătorii au fost instituite, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Totodată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Înalta Curte apreciază că instanța competentă în soluționarea pretenției principale, de anulare a actului fiscal, rămâne competentă să judece și pretenția accesorie constând în acțiunea în despăgubiri, făcând aplicarea principiului accessorium sequitur principale.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a CAF, dat fiind că normele de procedură ce reglementează competența sunt de strictă interpretare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.