Decizia nr. 4052/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Contestația judiciară Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2025, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat: 1) anularea Hotărârii nr. 632 din 01 aprilie 2025 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători; 2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Rupea la una dintre Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 sau Judecătoria Buftea. În motivarea contestației, partea a prezentat situația sa personală și profesională și a susținut faptul că hotărârea dedusă judecății a fost adoptată de către intimat cu ignorarea criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 192 din Legea 303/2022, intimatul emițând în acest fel o hotărâre cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Contestatoarea a arătat că hotărârea în discuție nu este motivată în mod corespunzător, deoarece aceasta nu cuprinde nicio referire la criteriile raportate la persoana sa. A susținut că în intimatul a ales să analizeze, dintre criteriile stabilite de art. 192 din Legea nr. 303/2022 doar unul, respectiv doar volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul. A învederat instanței că nu au fost analizate criteriile raportate la persoana sa, fiind ignorate și avizele pozitive exprimate de instanțele implicate în procedura de transfer. A mai arătat că deține funcția de președinte al Judecătoriei Rupea și că i-au fost respinse un număr de cinci cereri de transfer.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Alte aspecte procesuale În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în cauză.

Soluția instanței După cum s-a precizat la pct. 1 al acestei decizii, contestatoarea A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 632 din 01 aprilie 2025 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Rupea la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 sau Judecătoria Buftea. În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară a soluției de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele de ordin personal și profesional care au determinat formularea acestei cereri; (ii) ierarhizarea nepermisă a criteriilor statuate de dispozițiile art. 192 din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 632 din 01 aprilie 2025 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prezentate în cadrul contestației de față, precum și apărările dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil și a documentației care a stat la baza adoptării acestei hotărâri, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit prevederilor art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de ta un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel. (2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. în cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate. (3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer." Conform dispozițiilor art. 192 din același act normativ: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială." În cuprinsul Hotărârii nr. 632 din 01 aprilie 2025, secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut faptul că autorul cererii de transfer are o vechime de 7 ani și 9 luni în funcția de judecător, în toată această perioadă activând exclusiv în cadrul Judecătoriei Rupea, judecând cauze în complet mixt, respectiv civil, penal și de familie, îndeplinind și atribuții ce decurg din calitatea de judecător delegat la compartimentele instanței (executări civile, executări penale etc.), în prezent având funcția de președinte al instanței. Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Rupea, instanța de la care s-a solicitat transferul, toate cele 3 posturi prevăzute în schemă sunt ocupate. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1857,7, comparativ cu media națională de 1514,76, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1857,67, comparativ cu media națională de 1167,44. Conform evidențelor aceleiași direcții, la Judecătoria Sectorului 3 București, instanță la care s-a solicitat transferul (prima opțiune), dintre cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 62 de posturi (56 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 4 posturi. Totodată, 17 posturi de judecător erau temporar vacante, dintre care 11 erau ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare. La Judecătoria Sectorului 3 București erau 7 posturi de judecător utile pentru transfer, dintre care 3 posturi aprobate spre ocupare în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare, pentru care au formulat cerere de transfer un număr de 57 de judecători. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1165,7, comparativ cu media națională de 1514,76, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 941,41, comparativ cu media națională de 1167,44. La Judecătoria Sectorului 4 București, instanță la care s-a solicitat transferul (a doua opțiune), dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 52 de posturi (48 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 2 posturi. Totodată, 13 posturi de Judecător erau temporar vacante, dintre care 9 posturi erau ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare. La această instanță erau 2 posturi de Judecător utile pentru transfer, ambele în cadrul secției civile, pentru care au formulat cerere de transfer un număr de 54 de judecători. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1120,6, comparativ cu media națională de 1514,76, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 958,7, comparativ cu media națională de 1167,44. La Judecătoria Sectorului 5 București, instanță la care s-a solicitat transferul (a treia opțiune), dintre cele 40 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 38 de posturi (36 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 2 posturi. Totodată, 9 posturi de judecător erau temporar vacante, dintre care 7 posturi erau ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare. La această instanță erau 2 posturi de judecător utile pentru transfer, pentru care au formulat cerere de transfer un număr de 52 de judecători. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1579,8, comparativ cu media națională de 1514,76, Iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1433,65, comparativ cu media națională de 1167,44. La Judecătoria Sectorului 2 București, instanță la care s-a solicitat transferul (a patra opțiune), dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 48 de posturi (45 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 2 posturi. Totodată, 13 posturi de judecător erau temporar vacante, dintre care 10 posturi temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare. La această instanță a fost 1 post de Judecător util pentru transfer, în cadrul secției civile, pentru care au formulat cerere de transfer un număr de 52 de judecători. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1360 comparativ cu media națională de 1514,76, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1218,6, comparativ cu media națională de 1167,44. La Judecătoria Sectorului 6 București, instanță la care s-a solicitat transferul (a cincea opțiune), dintre cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 31 de posturi (29 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 2 posturi. Totodată, 3 posturi de judecător erau temporar vacante, iar 1 post temporar vacant era ocupat în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare. La această instanță erau 2 posturi de judecător utile pentru transfer, unul în cadrul secției civile și unul în cadrul secției penale, pentru care au formulat cerere de transfer un număr de 51 de judecători. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/Judecător a fost de 1327,9, comparativ cu media națională de 1514,76, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1219,24, comparativ cu media națională de 1167,44. La Judecătoria Sectorului 1 București, instanță la care s-a solicitat transferul (a șasea opțiune), dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 74 de posturi (71 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 4 posturi. Totodată, 18 posturi de judecător erau temporar vacante, dintre care 15 posturi temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare, iar pentru 2 posturi s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată, în condițiile legii. La această instanță erau 6 posturi de Judecător utile pentru transfer, dintre care 1 în cadrul secției I civilă și 1 în cadrul secției a II-a civilă, pentru care au formulat cerere de transfer un număr de 47 de judecători. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1095,1, comparativ cu media națională de 1514,76, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 960,6, comparativ cu media națională de 1167,44. La Judecătoria Buftea, instanță la care s-a solicitat transferul (a șaptea opțiune), dintre cele 29 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 21 de posturi (19 posturi efectiv ocupate), fiind vacante 8 posturi, dintre care 1 era indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. Totodată, 7 posturi de judecător erau temporar vacante, dintre care 5 posturi temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, cu modificările ulterioare. La această instanță erau 8 posturi de Judecător utile pentru transfer, dintre care 1 în cadrul secției I civilă, pentru care au formulat cerere de transfer un număr de 9 judecători. La această instanță, în anul 2024, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 2149,9, comparativ cu media națională de 1514,76, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1883, comparativ cu media națională de 1167,44. Înalta Curte reține că, în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările ulterioare, Judecătoria Rupea a comunicat aviz favorabil cu observații, Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3 și 4 București au avizat favorabil transferul doamnei judecător A., Judecătoria Sectorului 5 București a avizat nefavorabil transferul doamnei judecător, iar Judecătoria Sectorului 6 București a lăsat soluționarea cererii la aprecierea secției pentru judecători. Totodată, Curtea de Apel Brașov a exprimat punct de vedere favorabil cu observații, în timp ce Curtea de Apel București a comunicat punct de vedere nefavorabil pentru toate instanțele arondate. Astfel, Judecătoria Rupea a comunicat aviz favorabil, cu observația ca transferul să fie dispus începând cu data de 01.09.2025, având în vedere că la instanță activează doar 3 Judecători, pe perioada vacanței judecătorești să aibă posibilitatea fiecare dintre aceștia să efectueze concediul de odihnă. Emitentul hotărârii contestate a apreciat că dispozițiile legale care reglementează instituția transferului au caracter supletiv, nu conferă în mod automat solicitantului un drept la transfer și nu generează o obligație corelativă a Consiliului Superior al Magistraturii, prin simpla formulare a cererii, în condițiile în care se impune a fi avută în vedere politica de resurse umane la nivelul instanțelor implicate într-o asemenea procedură și menținerea unui just echilibru între interesul general, reprezentat de o bună administrare a justiției, și interesul personal al magistratului solicitant. În opinia acestuia, cererea de transfer se impunea a fi respinsă, întrucât, în raport și de avizele președinților instanțelor implicate în procedura de transfer, această măsură nu este oportună, soluția contrară fiind de natură a afecta în mod negativ activitatea judecătoriei Rupea, inclusiv din punct de vedere managerial și de a crea disfuncționalități semnificative instanței, în condițiile în care în activitate ar rămâne efectiv 2 judecători, volumul de activitate/judecător urmând a crește considerabil, cu consecințe evident nefavorabile în ceea ce privește durata de soluționare a cauzelor. Înalta Curte constată faptul că în hotărârea analizată au fost prezentate datele relevante privind traseul profesional al contestatoarei, situația de personal și volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura transferului, precum și motivele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer. Este de observat că art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer. Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 632 din 01 aprilie 2025 evidențiind analiza incompletă și inegală a criteriilor amintite, în condițiile în care contestatoarea îndeplinea criteriile prevăzute de lege. În plus, în hotărârea contestată nu sunt redate motivele de ordin personal invocate de contestatoare cu privire la situația familială și domiciliul situat în municipiul București, iar din conținutul actului nu rezultă că acestea ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii. Înalta Curte constată că secția pentru judecători nu a analizat motivele contestatoarei referitoare la situarea domiciliului în localitatea unde se află sediul instanței la care se solicită transferul, precum și faptul că familia acesteia locuiește și lucrează în această localitate, aspecte care relevă necesitatea de a fi aproape de familie. Nu în ultimul rând, nici prin raportare la prevalența interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, nu se poate reține un impediment în admiterea cererii de transfer formulată de contestatoarea A., în condițiile în care la Judecătoria Rupea sunt ocupate toate posturile din schema de personal. Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatoarei, conduc la concluzia că modalitatea de examinare a cererii de transfer denotă o aplicare inegală și inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și de art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, motiv pentru care soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii. Or, împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar. Așadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor legale sub aspectul motivării și al analizării obiective a tuturor criteriilor și motivelor invocate în susținerea cererii de transfer. Față de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a dat eficiență criteriilor prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022 și la art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer și nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate, având în vedere avizele favorabile obținute și situația posturilor din schema de personal ale instanțelor în cauză. Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acționa fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale contestatoarei. Concluzionând, Înalta Curte consideră că intimatul nu a examinat în mod efectiv criteriile instituite de art. 192 din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și nu a motivat corespunzător soluția de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare. Procedând astfel, intimatul a emis hotărârea contestată cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce este de natură să prejudicieze dreptul la carieră al solicitantului cererii de transfer.

Temeiul legal al soluției pronunțate În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 632 din 01 aprilie 2025 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, va anula hotărârea atacată și va obliga intimatul la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Rupea la una dintre instanțele indicate prin cerere.