Decizia nr. 4051/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 31/2024 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim Ministrul României: (1)aplicarea unei amenzi conducătorului autorității publice cât si a penalităților, în corelare cu decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al ÎCCJ, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; (2)fixarea sumei datorate cu titlu de penalități precum și stabilirea despăgubirilor pe care debitorul obligației - Guvernul României le datorează pentru neexecutarea în natură a obligației, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 31 din 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel București a respins cererea reclamanților, ca nefondată.

Cererea de recurs formulată Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 5597 din 28 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. împotriva sentinței civile nr. 31 din 15 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei decizii contestatorii A., B., C., D. au formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. În motivare se arată că hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost rezultatul unei erori materiale, în sensul că instanța de recurs nu a observat faptul că, în realitate, recursul a fost transmis de contestatori la data de 17.02.2024. Au învederat instanței că la 17 februarie 2024 au trimis cererea de recurs pe e-mail (împotriva sentinței nr. 31/15.01.2024 a CAB SCAF, comunicată la data de 13.02.2024); că la 19 februarie li s-a solicitat din partea departamentului registratură retrimiterea recursului cu motivarea că fișierul atașat nu se deschide, și că la data de 20 februarie 2024 au retrimis cererea de recurs pe e-mail. Au susținut în continuare că s-a luat în considerare în mod greșit data de 20 februarie 2024 ca data de declarare a recursului, față de data de 17 februarie 2024, data reală la care s-a declarat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând contestația în anulare în raport cu probele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.: "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanta de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. (3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs." Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac. Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestația în anulare specială. Se reține așadar că pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză). Greșeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârșită de instanță urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre este atacată, textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la părților în data de 13.02.2024, conform dovezilor de comunicare de la dosar. Verificând data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat în termenul prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Conform dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 13.02.2024, iar recursul a fost înregistrat la data de 17.02.2024, prin email, așadar în termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat. În cauză, prin probatoriul administrat, a rezultat că recursul a fost depus în termenul legal, prevăzut de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 17.02.2024. Exercițiul legal al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute pentru a fi admisă contestația în anulare.

Temeiul legal al soluției pronunțate Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare și va anula decizia contestată.