ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4034/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4034/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2025
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății
Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 din O.U.G. nr. 114/20l8 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a arătat următoarele:
din expunerea de motive a O.U.G. nr. 114/2018 rezultă faptul că Statul român a abrogat taxa pe viciu la presiunea Comisiei Europene pentru a evita un conflict eu aceasta în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, reprezentat de faptul că Statul român a transpus în mod eronat dreptul european în materie de accize, respectiv prevederile art. I alin. (2) din Directiva 2008/118/CE.
Datorită transpunerii eronate a art. I alin. (2) din Directiva 2008/118/CE, Statul român a reglementat în dreptul național (art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006 - forma în vigoare anterior abrogării prin art. 56 din O.U.G. nr. 114/2018) taxa pe viciu. După cum am arătat, chiar Statul român a admis că această taxă a fost reglementată cu încălcarea dreptului european și a dispus abrogarea acesteia.
În cadrul art. 57 din O.U.G. nr. 114/2018. Stalul român a dispus că restituirea acesteia se va realiza de la bugetul de stat, prin Ordin al Ministrului de Finanțe. Analiza OMFP nr. 1389/2019 relevă doar o procedură birocratică în ceea ce privește bugetul de stat și bugetul MSP.
În atare condiții, apreciază că legiuitorul român avea obligația să reglementeze în cadrul art. 57 din O.U.G. nr. 114/2018 condițiile de restituire față de contribuabili precum recurenta, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție și al efectelor recunoașterii de datorie generate de către faptul că transpunerea eronată a dreptului european a prejudicial contribuabili precum recurenta.
Apreciază că lipsa de reglementare pozitivă din partea Statului român reprezintă o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituția României (sub aspectul calității legii - concept explicat în cadrul deciziei CCR nr. 363/2015) cât și a prevederilor art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României (prioritatea și supremația dreptului european - concept explicat în cadrul deciziei CCR nr. 1039/2012).
De altfel, în cadrul deciziei CCR nr. 1039/2012 (sesizare dispusă de către CA Timișoara) s-a criticat abrogarea de către Statul român a prevederilor art. 21 din Legea nr. 554/2004 (revizuire pentru încălcarea dreptului european), critică care a fost admisă de către CCR.
Prin cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat o propunere de sesizare cu titlu preliminar prin intermediul căreia solicită sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu următoarele:
Art. 1 alin. (2) din Directiva 2008/118/CE în coroborare cu principiul supremației și efectivității dreptului Uniunii Europene pot fi interpretate în sensul că recunoașterea de către Statul român a criticilor Comisiei Europene cu privire la transpunerea eronată a reglementărilor UE în materie de accize are valoarea unei recunoașteri de datorie, cu consecința faptului că termenul de prescripție pentru restituirea unor sarcini fiscale percepute ca efect al încălcării dreptului european curge de la momentul efectuării respectivei recunoașteri de datorie?
Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea din 15 mai 2025, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
"Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L..
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 din O.U.G. nr. 114/20l8 formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L..
Cu drept de recurs în termen de 48 ore de la pronunțare în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale a României.
Acordă termen în vederea continuării judecării cauzei la data de 04.06.2025, ora 9:00, cu citarea părților.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, azi, 15.05. 2025."
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 15 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus declarație de recurs în termenul de 48 de ore de la pronunțarea încheierii.
Apărările formulate în cauză
Nu s-a formulat întâmpinare.
Procedura de soluționare a recursului
S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 20.06.2025, apoi la data de 19.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților.
Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de către reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce succed.
Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".
Încheierea atacată a fost dată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, declarația de recurs fiind depusă și înregistrată la instanță în termen, urmând ca motivele de recurs să fie depuse ulterior comunicării încheierii motivate către recurenta-reclamantă.
Declarația de recurs împotriva încheierii de ședință din 15.05.2025 a fost formulată la data de 16.05.2025, în termenul de 48 de ore, și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26.05.2025.
În cuprinsul declarației de recurs se menționează faptul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate.
Înalta Curte constată că încheierea motivată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 23.05.2025, conform dovezii de comunicare atașată la dosar de recurs.
Recurenta-reclamantă nu a mai depus motive de recurs, deși încheierea a fost comunicată către parte, fiind depășit termenul de 48 de ore de la comunicarea hotărârii.
Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția prevăzută la alin. (3)".
Cum, în cauză, nu se identifică motive de ordine publică, în temeiul art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 15 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.