ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3951/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22.01.2024, reclamanții A., B., C., D., E., F. și S.C. Art. Café Arad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, au solicitat anularea Licenței de exploatare a dioritului cu nr. 925/12.10.2023, act administrativ cu caracter individual despre care au luat la cunoștință la data de 02.11.2023, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 428/26.03.2024, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și S.C. Art. Café Arad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, având ca obiect anulare act administrativ - Licența de exploatare a dioritului cu nr. 925/12.10.2023, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 08.05.2024.

Prin încheierea de ședință din data de 20.06.2024, Curtea a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a titularului licenței de concesiune pentru exploatare nr. 925/12.10.2023 (1999), respectiv G. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 928 din 19 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și S.C. Art. Café Arad S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale și cu intervenienta forțată G. S.R.L. prin administrator judiciar H..

Au fost obligați reclamanții A., B., C., D., E., F. și S.C. Art. Café Arad S.R.L. să plătească intervenientei forțate G. S.R.L. suma de 4000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

Intimata G. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de recurenți nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

Astfel, în cuprinsul memoriului de recurs, s-au prezentat aspecte privind existența unor informații despre care recurenții au susținut că au luat cunoștință prin adresa nr. x/18.12.2024 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Arad. Totodată, recurenții au arătat, că din punctul lor de vedere, la nivelul anului 2023, a avut loc o extindere a exploatării, o creștere semnificativă de la suprafața inițial licențiată.

Au susținut că, indiferent de numărul sub care au indicat în petitul cererii de chemare în judecată că ar fi actul administrativ vătămător, consideră că s-a dedus faptul că a fost atacat actul administrativ emis de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Arad prin care s-a extins suprafața exploatării, fiind evident că, la momentul extinderii, se aplică legislația astăzi în vigoare referitoare la necesitatea studiului de impact, cât și a certificatului de urbanism. Au mai arătat că faptul că societatea intervenientă nu deține un studiu de impact față de ultima extindere a carierei este demonstrată de adresa nr. x/18.12.2024 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Arad.

Înalta Curte reține faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Licenței de exploatare a dioritului cu nr. 925/12.10.2023, legalitatea actului administrativ fiind analizată de instanța de fond față de argumentele reclamanților formulate în susținerea cererii: lipsa studiului de impact asupra mediului raportat la art. 20 alin. (1) lit. c) și e) din Legea 85/2003, lipsa certificatului de urbanism raportat la art. 10 din Normele metodologice aprobate prin Ordin nr. 1524/2019.

Instanța de fond, soluționând cauza, a concluzionat că, în condițiile în care investiția, infrastructura necesară exploatării resursei minerale de bază în cariera de piatră s-a realizat la nivelul anului 1999 de către I. S.A., prima societate care a deținut licența de exploatare, nu era necesară obținerea unui certificat de urbanism de către intervenienta forțată pentru o investiție care a fost realizată în urmă cu 25 de ani, prin actul adițional nr. x din anul 2023 la licența de exploatare nr. 925/1999 estimându-se doar cheltuielile de exploatare și taxele pe care trebuie să le plătească intervenienta forțată și completându-se prevederea contractuală referitoare la obiectul licenței cu trimiterea la Documentul de înregistrare a resurselor/rezervelor - încheierea nr. 4-23/18.01.2023.

Prin urmare, instanța de control judiciar reține că întreaga expunere pe care recurenții-reclamanți o fac în cuprinsul cererii de recurs este nepertinentă și nu se pot decela critici care să vizeze conținutul sentinței recurate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamanții J. S.R.L., C., D., A., B., E. și F. împotriva sentinței nr. 928 din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanții J. S.R.L., C., D., A., B., E. și F. împotriva sentinței nr. 928 din 19 decembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.