ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3947/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2024 pe rolul Tribunalului București inițial sub nr. dosar x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea la stabilirea și plata unui salariu brut lunar calculat prin includerea suplimentului postului de 25% din salariul de bază brut lunar și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de 25% din salariul de bază brut lunar, plata diferențelor salariale rezultate, actualizarea cu rata inflației și plata dobânzilor legale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 17.07.2024, pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale pentru reclamanții care nu au domiciliul în circumscripția Tribunalului București.

Prin încheierea din data de 27.11.2024, tribunalul a disjuns cererea, cu formarea de dosare distincte pentru reclamanții cu domiciliile în jud. Ilfov, Giurgiu, Teleorman și Bihor, respectiv C., E., G., H. și I..

Cu privire la reclamantul I. s-a format dosarul nr. x/2024.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 10083 din 16 decembrie 2024, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a dispune astfel, prima instanță sesizată a reținut că, raportat la obiectul dedus judecății și luând în considerare cauza juridică pe care este întemeiată acțiunea reclamantului, sunt incidente prevederile art. 536 C.adm. coroborate cu ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Astfel, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

Întrucât reclamantul I. figurează ca având adresa de domiciliu în jud. Bihor, mun. Oradea, Tribunalul București nu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea acestuia, competența teritorială prevăzută de lege fiind una exclusivă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor - Oradea, secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 539/CA/2025 din 02 iulie 2025, Tribunalul Bihor - Oradea, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor - Oradea a reținut incidența art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ și art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Din verificările efectuate din oficiu în evidențele D.E.P.A.B.D., rezultă că reclamantul a avut domiciliul în Oradea, județul Bihor doar până la data de 12 iunie 2023, iar începând din data de 12 iunie 2023 și până în prezent, are domiciliul în Municipiul București, Aleea x.

Prin urmare, la data de 23.05.2024 (adică la data sesizării instanței de judecată), domiciliul reclamantului se afla situat în circumscripția Tribunalului București.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamantul I., în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în calitate de angajator și ordonator secundar de credite, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat: obligarea pârâtei la stabilirea și plata unui salariu brut lunar calculat prin includerea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, către reclamant, începând cu datele indicate în cerere și pentru viitor, sume actualizate cu rata inflației; obligarea pârâților la plata diferențelor salariate rezultate prin includerea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu datele indicate în cerere, sume actualizate cu rata inflației; plata dobânzilor legale (remuneratorie și penalizatoare) cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, pentru reclamant.

Instanțele aflate în conflict de competență au concluzionat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată constând în plata unor drepturi bănești și la calitatea de funcționar public a reclamantului I., sunt incidente dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora prezenta acțiune este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Aspectul care generat conflictul negativ de competență privește stabilirea domiciliului reclamantului, în funcție de care urmează a fi stabilită instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Cu privire la interpretarea noțiunii de domiciliu ca element de determinare a competenței teritoriale a instanței, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 din C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice și, a doua, prin raportare la dispozițiile art. 87 din C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor și libertăților civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societății, noțiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 fiind înțeleasă în sens restrâns, și anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

Cum la dosar nu a fost depusă o copie a actului de identitate, prezintă relevanță Procesul-verbal din data de 16.06.2025, din care rezultă că, în urma verificării în baza de date DEPABD, domiciliul activ al reclamantului se află, începând din data de 12 iunie 2023 și până în prezent, în Municipiul București, Aleea x.

Așa cum în mod corect a observat Tribunalul Bihor, susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată în sensul că ar avea domiciliul în Oradea, județul Bihor, nu sunt susținute de actele din dosar.

În consecință, având în vedere că la data sesizării instanței de judecată, respectiv 23.05.2024, reclamantul avea domiciliul aflat în circumscripția Tribunalului București, această instanță este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I. și pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.