ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 14.11.2022 sub nr. x/2022, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să oblige pârâtul la recunoașterea și plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor de 25% în salariul de bază, începând cu 30.07.2020 la zi și în continuare (iar pentru I. doar până la 09.11.2022, fiind eliberată din funcție prin pensionare la 10.11.2022), plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat și cele primite efectiv, de la 30.07.2020, data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 15

1

din Legea nr. 153/2017 și până la recunoașterea drepturilor de către pârâți (iar pentru I. doar până la 09.11.2022), plata sumelor actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală, calculată de la data exigibilității sumelor până la data plății efective a drepturilor salariale de mai sus.

Prin încheierea din 31.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea cererilor reclamanților care nu au domiciliul în București și crearea unor dosare separate, împrejurare în care, pe rolul aceleiași instanțe, a fost înregistrat dosarul nr. x/2023 privind pe reclamanta H..

Prin sentința civilă nr. 4767/04.10.2023 pronunțată în dosarul nou-creat, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și materiale procesuale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta, în calitate de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, a promovat o acțiune având ca obiect "drepturi salariale", așadar un litigiu de muncă, competența de soluționare revenind, în temeiul art. 269 din Codul muncii, tribunalului de la domiciliul acesteia din județul Constanța.

La rândul său, Tribunalul Constanța, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1325/19.04.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția specializată în soluționarea conflictelor de muncă.

A stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, privind coparticiparea procesuală activă, cu consecința prorogării competenței teritoriale a Tribunalului București.

Astfel învestit, prin sentința civilă nr. 4670/18.06.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, a avut în vedere împrejurarea că reclamanta a învestit instanța cu un conflict de muncă, competența teritorială urmând a fi stabilită potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, în favoarea tribunalului de la domiciliul acesteia, din județul Constanța sau de la locul său de muncă, din București și, întrucât cel de la domiciliu este primul învestit, va rămâne competent să judece cererea.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Sunt necontestate în cauză natura litigiului dedus judecății - conflict de muncă și, în consecință, competența materială de primă instanță a tribunalului.

Astfel, sub aspect teritorial, instanța competentă urmează a se stabili potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, forma în vigoare la data învestirii instanței, 14.11.2022, potrivit cărora "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul" și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, care stabilesc că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Normele de drept anterior evocate relevă faptul că reclamanta avea dreptul de a alege între două instanțe deopotrivă competente, respectiv cea de la domiciliul său și cea a locului de muncă, iar demersul său judiciar a vizat, ca instanță inițial învestită, Tribunalul București, căruia i-a adresat cererea de chemare în judecată formulată împreună cu ceilalți reclamanți, chiar dacă a fost înregistrată pe rolul secției a II-a de contencios administrativ și fiscal, care s-a declarat competentă doar pentru reclamanții având calitatea de funcționari publici.

Prin urmare, opțiunea reclamantei H. de a sesiza Tribunalul București conduce la concluzia că aceasta a ales, dintre cele două instanțe deopotrivă competente, pe cea în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar această alegere nu poate fi cenzurată.

Așa fiind, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.