ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1183/2024

HOTĂRÂRE

28.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1183/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 17 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acordarea unui număr de 60 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2017-2022, precum și pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu suplimentar, până la eliberarea din funcție a reclamanților, plata de concediu aferent acestor zile, respectiv alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare prin obligarea pârâților la plata pentru fiecare an, până la recunoașterea efectivă a dreptului, pentru perioada 2017-2022, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatoare începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

Prin încheierea din data de 17.05.2023, Tribunalul București a dispus disjungerea cauzei și formarea a patru dosare distincte, unul dintre ele, ce a primit ulterior numărul unic de înregistrare x/2023, privind-o pe reclamanta F..

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 2984 din 17 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 266 și art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, rezultă că, în cauză, este vorba despre o competență teritorială exclusivă, iar competența de soluționare revine Tribunalului Iași, întrucât domiciliul reclamantei se află în raza județului Iași, astfel cum rezultă din copia cărții de identitate.

2.2) La data de 9 iunie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub număr de dosar x/2023, care, prin sentința civilă nr. 528/2024 din 19 martie 2024, constatând că Tribunalul București este competent teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și faptul că din precizările reclamantei, dovedite prin înscrisurile înaintate (Ordinul nr. 278/2019 al Procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție și Contractul de închiriere din 01.08.2022 și Actul adițional la acesta, încheiat la 07.08.2023), reiese că aceasta are atât locul de muncă, cât și reședința în municipiul București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu în materia conflictelor de muncă, prin care reclamanta, în calitate de procuror, a solicitat obligarea pârâților la acordarea unui număr de 60 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2017-2022, precum și pentru viitor, a câte 10 zile/an de concediu suplimentar, până la eliberarea din funcție, și plata concediului aferent acestor zile.

Înalta Curte constată, deci, că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă privește un conflict de muncă, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența teritorială în cazul acestor litigii aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

În cauză, la 17 ianuarie 2023, data de înregistrare a acțiunii, potrivit actelor dosarului, reclamanta F. avea reședința în municipiul București.

Așa fiind, față de aspectele de fapt relevate, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a reclamantei, respectiv de reședința acesteia, prin raportare la necesitățile probatorii și la actele procesuale ce urmează a fi dispuse în cauză, domiciliul menționat în cartea de identitate al acesteia fiind lipsit de relevanță.

Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta este procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - nivel central, ceea de rezultă din aspectele factuale relevate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și confirmate de înscrisurile depuse la dosar .

În considerarea tuturor argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul București este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.