ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3882/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023 la data de 08.11.2023, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară și UAT Cluj-Napoca, au solicitat anularea Deciziilor nr. 1057/09.10.2023 și 1054/09.10.2023, exonerarea de la plata amenzilor și obligarea pârâtului UAT Cluj-Napoca la restituirea acestora, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii aplicate; anularea în parte a celor două decizii, în ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 606/2024 din data de 04 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT Cluj-Napoca și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară și UAT Cluj-Napoca, ca neîntemeiată."

Împotriva acestei hotărâri - Sentința civilă nr. 606/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - au promovat un recurs comun reclamanții A. și B. și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, iar pe fond, în rejudecare, să se dispună admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 1057 din 09.10.2023 și în consecință exonerarea reclamantul B. de la plata amenzii în cuantum de 4600 RON și obligarea UAT Cluj - Napoca la restituirea amenzii achitate, respectiv anularea Deciziei nr. 1054 din 09.10.2023 și în consecință exonerarea reclamantului A. de la plata amenzii în cuantum de 5000 RON și obligarea UAT Cluj - Napoca la restituirea amenzii achitate; în subsidiar, au solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii aplicate, dar și anularea în parte a Deciziei nr. 1057/09.10.2023 și a Deciziei nr. 1054/09.10.2023 în ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Într-o primă critică subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au susținut că sentința recurată este nelegală raportat la aspectele reținute referitoare la posibilitatea intimatei de a efectua un nou control care să vizeze aceeași perioadă de activitate și existența a două rapoarte de control emise în cadrul aceluiași control, care constată în sarcina recurenților aceeași faptă și care, ambele, au stat la baza emiterii Deciziilor de sancționare.

În ceea ce privește posibilitatea intimatei de a efectua un nou control care să vizeze aceeași perioadă de activitate, recurenții arată că instanța de fond a încălcat atât dispozițiile art. 21

2

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012 cât și pe cele prevăzute de art. 25 din Regulamentul A.S.F. nr. 4/27.01.2021 în momentul în care a reținut că Hotărârea Consiliului A.S.F. adoptată în data de 01.02.2023 conține aprobarea Consiliului în vederea efectuării unei reverificări a unei perioade deja controlate de membrii echipei de control A.S.F.

În cadrul Notei de aprobare a rezultatelor controlului periodic efectuat la C. S.A nu se prevede reverificarea sau solicitarea acordului Consiliului A.S.F. în vederea reverificării unei anumite perioade controlate.

De asemenea, nici în cadrul ședinței Consiliului A.S.F. nu s-a decis aprobarea revendicării unei perioade deja controlate, ci, conform Procesului -Verbal de ședință adoptat la data de 01.02.2023, Consiliul A.S.F. aprobă Nota de aprobare întocmită de echipa de control, etapă finală a procedurii de control reglementată de dispozițiile art. 25 și 26 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 fără a aproba reverificarea unei perioade controlate în conformitate cu dispozițiile art. 21

2

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012.

Încălcarea normelor de procedură intervine în situația în care instanța de fond a apreciat că există o aprobare a Consiliului A.S.F. de reverificare a perioadei deja controlate de A.S.F. deși o astfel de aprobare nu a existat și nici nu a fost probată de către intimată și în situația în care instanța de fond face confuzie între aprobarea notei de aprobare ca etapă finală a procedurii de control prevăzută de dispozițiile art. 25 și art. 26 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 și aprobarea efectuării unei reverificări prevăzută de dispozițiile art. 21

1

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012.

Prin încălcarea celor două norme, instanța a reținut existența din partea Consiliului A.S.F. a unei aprobări de reverificare a perioadei controlate, respectiv 19.04.2021- 22.08.2022.

Consideră recurenții că, reținând existența unei astfel de aprobări, cu încălcarea dispozițiilor art. 25 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 și art. 21

1

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012, instanța de fond le-a produs o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea sentinței civile atacate.

În ceea ce privește cel de-al doilea aspect reținut de instanța de fond, respectiv existența a două rapoarte de control emise în cadrul aceluiași control, au susținut recurenții că normele încălcate de instanța de fond sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 32 - 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 care reglementează procedura controlului permanent.

Prin sentința atacată instanța de fond a motivat existența concomitentă a rapoartelor de control x/11.05.2023 și y/03.07.2023 pe faptul că întocmirea și emiterea celui de-al doilea raport de control x/03.07.2023) se datorează obiecțiunilor formulate de societatea C. și de persoanele responsabile, cel de-al doilea raport de control cuprinzând de fapt o reanalizare a situației de fapt și a prevederilor legale incidente.

În ceea ce privește procedura controlului permanent, aceasta este reglementată de dispozițiile art. 32 - art. 35 din Regulamentul A.S.F. nr. 4/27.01.2021, însă, niciunde în cadrul acestei proceduri nu este prevăzută posibilitatea legală a completării sau reanalizării raportului de control permanent.

Conform dispozițiilor art. 32 și 35 din Regulament, actul procedural ce trebuia întocmit în urma primirii obiecțiunilor era nota privind concluziile și propunerile cu privire la aspectele constatate în urma controlului permanent și nicidecum un nou raport de control, instanța de fond pronunțând sentința civilă atacată cu încălcarea normelor ce reglementează întreaga procedură de desfășurare a controlului permanent.

În fapt, procedura finalizată cu emiterea deciziilor de sancționare este nelegală și nu ar putea fi în nicio situație justificată de dobândirea unor informații suplimentare ca urmare a obiecțiunilor comunicate de entitatea supravegheată sau de persoanele responsabile, în lipsa unui temei legal expres care să reglementeze această posibilitate.

Având în vedere aceste aspecte, recurenții susțin că vătămarea produsă de instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 32 - 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 poate fi înlăturată doar prin admiterea recursului și casarea sentinței civile anterior menționate.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenții mai susțin și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond încălcând dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, raportat la art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015.

Astfel, dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015 prevăd în mod expres că doar acele fapte, care sunt săvârșite de membrii Consiliului de supraveghere, în funcție de obligațiile reglementate în sarcina lor prin aceasta lege, reprezintă contravenții.

Prin sentința atacată instanța de fond a considerat că, într-adevăr, nu există o obligație în sarcina recurenților de a convoca Comitetul de risc, însă exista obligația de a respecta regula prudențială prevăzută de lege, de a păstra și utiliza eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activității, astfel încât aveau obligația de a solicita anterior adoptării Hotărârii recomandarea Comitetului de risc.

Susțin, însă, recurenții că obligațiile prudențiale prevăzute de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 74/2015 sunt reglementate în sarcina AFIA. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 74/2015, AFIA stabiliți în România trebuie să păstreze și să utilizeze eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor.

Potrivit art. 3 pct. 2 din Legea nr. 74/2015, prin AFIA se înțelege orice persoană juridică a cărei activitate principală o reprezintă administrarea unuia sau mai multor FIA.

Așadar, în primul rând, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 74/2015 nu prevăd obligații în sarcina membrilor Consiliului de Supraveghere ci doar în sarcina AFIA, iar în al doilea rând, consideră că nu este permis a se extinde aplicabilitatea unei norme de incriminare, aceasta fiind de strictă reglementare și aplicare.

Recurenții - reclamanți nu susținut faptul că nu au obligații de diligență prin raportare la calitatea de membri ai Consiliului de Supraveghere, aceasta rezultând din contractul de mandat încheiat între recurenți și societatea C. cât și din numeroasele regulamente și politici asumate de prin acceptarea mandatului de membru al Consiliului de Supraveghere, ci invocă faptul că, raportat la dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015 nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale contravenției prevăzute de același articol, lit. b), nerespectarea normelor prudențiale reglementate la art. 12, întrucât obligațiile cuprinse în cadrul art. 12 din Legea nr. 74/2015 sunt reglementate în sarcina administratorilor de fonduri de investiții alternative, persoane juridice.

Recurenții arată că intimata a efectuat o reverificare a unei perioade care a făcut anterior obiectul unui control, fără a avea aprobarea Consiliului A.S.F., încălcând astfel dispozițiile art. 21

2

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012, ce prevăd că, un nou control, pentru aceeași perioadă vizată poate fi realizat numai în anumite condiții, neîndeplinite în cazul de față.

Solicită astfel a se avea în vedere că perioada supusa controlului, aferentă controlul efectuat de către ASF în anul 2022 (30.07.2019 - 22.08.2022) se suprapune parțial cu perioada supusă controlului aferentă controlului (sau controalelor) efectuat în anul 2023 (19.04.2021 - prezent) iar în conformitate cu dispozițiile art. 21

2

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012, pentru a putea face o reverificare a perioadei controlate deja de către aceasta, era necesară obținerea unei aprobări din partea Consiliului ASF, aprobare care nu a existat.

Solicită a se avea în vedere și aspectul că fapta reținută în sarcina recurenților se referă la exprimarea unui vot ce a stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului de Supraveghere nr. 16 din data de 30.09.2021, faptă care a avut loc în perioada reverificată, iar, în atare situație, în lipsa aprobării Consiliului ASF de reverificare a perioadei 19.04.2021-22.08.2022, orice control efectuat de ASF privind reverificarea acestei perioade este nelegal, fapt care atrage nelegalitatea tuturor actelor subsecvente emise de aceasta pentru perioada menționată, așadar, inclusiv a Deciziilor nr. 1057/09.10.2023 și nr. 1054/09.10.2023.

A.S.F. a emis două Rapoarte de control (SI/DG/7988/11.05.2023 și SI/DG/10558/03.07.2023) care constată în sarcina recurenților aceeași faptă, deciziile de sancționare fiind emise în baza ambelor rapoarte.

Or, emiterea a două rapoarte de control permanent în cadrul aceleiași proceduri de control contravine dispozițiilor art. 32 - art. 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021 care reglementează procedura controlului permanent.

Emiterea celui de-al doilea raport de control permanent (x/03.07.2023) nu poate fi justificată de primirea obiecțiunilor din partea C. și a persoanelor responsabile atâta timp cât nu există un temei care să permită emiterea unui nou raport de control în această situație. Mai mult decât atât, dispozițiile regulamentului nr. 4/27.01.2021 prevăd că în această situație structura competentă din cadrul A.S.F. elaborează nota privind concluziile și propunerile cu privire la aspectele constatate în urma controlului permanent.

În atare situație deciziile de sancționare au fost emise cu nerespectarea procedurii prevăzut de art. 32 - 35 din Regulamentul nr. 4/27.01.2021.

În ceea ce privește netemeinicia Deciziilor nr. 1057/09.10.2023 și nr. 1054/09.10.3023, recurenții susțin că, în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere nu aveau obligația legală sau statutară de a convoca Comitetul de Risc.

Obligațiile Consiliului de Supraveghere se regăsesc expuse și în cadrul punctului 2.2.3. din cadrul Regulamentului de Guvernantă Corporativă (adoptat în luna mai 2021).

Niciunde în cadrul atribuțiilor și responsabilităților adoptate nu se prevede în sarcina membrilor Consiliului de Supraveghere sau a Consiliului ca organ colegial obligația de a convoca sau de a solicita Comitetului de risc recomandările pentru avizarea ridicării limitelor de tranzacționare.

Potrivit Regulamentului de Guvernantă Corporativă, respectiv punctului 2.2.6.2., obligația de a convoca Comitetul de risc se regăsește în sarcina Președintelui Comitetului de risc sau la solicitarea a doi membri ai Comitetului de risc.

Așadar, eventuala obligație de a convoca și de a obține recomandările necesare din partea Comitetului de risc, reținută de ASF prin Deciziile de sancționare, nu este prevăzută în sarcina membrilor Consiliului de Supraveghere sau a Consiliului ca organ colegial, astfel că nu se poate reține că această obligație cădea, așa cum impun dispozițiile art. 51 alin. (2) din legea nr. 74/2015, în sarcina recurenților.

Invocând pct. 2.2.6.2 pagina 16/60 din Regulamentul de Guvernanță Corporatistă, recurenții mai susțin că din interpretarea acestuia rezultă că acest Comitet de risc are un rol pur consultativ. Mai precis, recomandările sale nu sunt obligatorii de urmat de către Consiliu, iar potrivit procedurilor interne prevăzute de Regulamentul de Guvernantă Corporativă obținerea recomandării nu este obligatorie pentru adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de Supraveghere.

În acest caz particular în care toți membrii Comitetului de risc sunt în componența Consiliului de Supraveghere, obținerea recomandării Comitetului de risc ar fi fost o măsură superfluă.

Așa cum se arată și în cadrul Raportului de control x/11.05.2023 la data adoptării Hotărârii în cauză, membri ai Comitetului de risc erau D. (Președinte), E. și A., toți fiind în aceeași perioadă și membri ai Consiliului de Supraveghere, iar toate aspectele legate de avizarea ridicării limitei de tranzacționare, inclusiv riscuri, au fost purtate la nivelul Consiliului de Supraveghere, iar membrii Consiliului de Supraveghere care aveau și calitatea de membri ai Comitetului de Risc au votat "Pentru", aspect din care rezultă faptul că nu exista niciun risc sau pericol în asumarea acestei avizări.

În atare situație, din cauza confuziunii calităților membrilor cât și a votului exprimat "Pentru", se poate concluziona faptul că adoptarea Hotărârii nr. 16/30.09.2021 fără recomandările Comitetului de risc nu a putut genera nici măcar o stare de pericol.

În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii, recurenții, invocând dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dar și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 74/2015, susțin că sancțiunile aplicate pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015 referitoare la neobținerea recomandărilor Comitetului de risc, respectiv amenzile în cuantum de 4.600 RON, respetiv 5.000 RON sunt disproporționate față de faptele care li se impută.

Astfel, solicită a se avea în vedere faptul că la adoptarea Hotărârii nr. 16/30.09.2021 au participat în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere toți membrii Comitetului de risc, care au aprobat avizarea ridicării limitei de tranzacționare. Din această perspectivă, în măsura în care se va aprecia că, totuși, există un pericol social pentru neadoptarea unei recomandări separate, solicită recurenții a se avea în vedere că pericolul social creat este unul minim, întrucât aceleași recomandări, chiar dacă nu au făcut obiectul unui document distinct, au fost prezentate în cadrul ședinței Consiliului de Supraveghere.

Prin urmare, aceștia apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului sau a amenzii orientate spre minim ar reflecta proporționalitatea sancțiunii cu gravitatea faptei comise.

Față de toate aceste considerente, recurenții solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar în rejudecare să se dispună admiterea acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Doar intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de recurenții A. și B., în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În dezvoltarea apărărilor sale, arată intimata - pârâtă că motivul de casare prevăzut de afg. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat de recurenți în mod greșit, argumentele expuse de aceștia fiind străine de acest motiv de casare, deoarece din cuprinsul acestora rezultă expres faptul că ceea ce recurenții înțeleg să critice este aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor materiale privind activitatea de control desfășurată de către A.S.F, și nu vreo regulă de procedură civilă, nesocotită de către instanța de fond pe parcursul soluționării cauzei și pronunțării, a cărei încălcare ar atrage sancțiunea nulității sentinței recurate.

Susține astfel intimata că argumentele recurenților privind încălcarea de către instanța de fond a normelor privind activitatea de control realizată de către aceasta nu pot fi subsumate motivului 5 de casare privind încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, ci, respectivele argumente puteau face cel mult obiectul motivului de casare cuprins în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă recurenții nu le-au subsumat acestui motiv.

Or, încadrarea greșită a unor motive de recurs, respectiv în motivul 5 de casare în loc de motivul 8 de casare, conduce la imposibilitatea analizării pe fond a acestor argumente de către instanța de recurs, cu consecința ca, reținerile instanței de fond din perspectiva aspectelor privind respectarea normelor materiale privind controlul realizat de către A.S.F., regăsite în pag. 8-9 din sentința recurată, să nu mai poată fi analizate de către instanța de recurs, acestea intrând în puterea lucrului judecat.

Cât privește criticile recurenților ce vizează fondul litigiului, intimata - pârâtă susține că a respectat toate dispozițiile legale privind desfășurarea controlului și aplicarea sancțiunilor, aceasta reluând apărările formulate și la judecata pe fond a procesului.

Deși întâmpinarea intimatei - pârâte Autoritatea de Supraveghere Financiară le-a fost comunicată recurenților - reclamanți B. și A. în termenul legal, aceștia nu au combătut apărările intimatei în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 06.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

7.1 Circumstanțele factuale și legale ale cauzei

Prin Decizia A.S.F. nr. 1054/09.10.2023, intimata - pârâta a dispus sancționarea reclamantului A., în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere al societății C. S.A., cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 RON.

Prin Decizia A.S.F. nr. 1057/09.10.2023, s-a dispus sancționarea reclamantului B., în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere al societății C. S.A., cu amendă contravențională în cuantum de 4.600 RON.

Totodată, în conformitate cu art. 52 alin. (5) din Legea nr. 74/2015 s-a dispus publicarea acestor decizii.

În sarcina reclamanților s-a constatat că, în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere ai societății C. S.A, în perioada 19.04.2021-prezent, nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile și obligațiile aferente funcției deținute, respectiv lipsa existenței recomandărilor Comitetului de Risc aferente avizului Consiliului de Supraveghere al Societății nr. 16/30.09.2021 referitor la ridicarea limitei de tranzacționare de 5.000.000 de euro/emitent/trimestru, pentru operațiunile efectuate pe simbolurile F. și G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii Societății pe sectorul bancar local și implicit a tranzacțiilor cu acțiuni H. S.A. din datele de 25.10.2021, 02.11.2021, 08.02.2022 și 10.02.2022, având în vedere faptul că valoarea individuală a acestora depășea pragul de 5.000.000 euro/operațiune.

De asemenea, în cuprinsul deciziilor s-au reținut următoarele:

- atribuțiile și responsabilitățile Comitetului de Risc al Societății prevăzute în Politicile și procedurile interne privind funcționarea Societății în calitate de A.F.I.A, conform cărora acesta "analizează și formulează recomandări Consiliului de Supraveghere privind operațiunile a căror valoare depășește nivelul de competență al Directoratului", respectiv "analizează și formulează recomandări Consiliului de Supraveghere în ceea ce privește responsabilitatea acestuia de a aproba apetitul și limitele toleranței la risc ale societății";

- prevederile instituie prin Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului de Supraveghere al Societății, conform cărora ședințele Comitetului de Risc se vor organiza înainte de dezbaterea problemelor de competența acestui Comitet, în ședința Consiliului de Supraveghere al Societății, pentru a permite pregătirea în timp util a rapoartelor pentru Consiliu;

- atribuțiile și responsabilitățile Consiliului de Supraveghere, instituite prin procedura/politica internă, respectiv de a aviza orice operațiuni ce angajează societatea a căror valoare este mai mare de echivalentul în RON a 5 milioane euro/operațiune la solicitarea Directoratului;

- Hotărârea nr. 16/30.09.2021, în baza căreia, cu majoritate de voturi, Consiliul de Supraveghere al Societății a avizat "ridicarea limitei de tranzacționare de 5.000.000 EUR/emitent/trimestru, pentru operațiunile efectuate pe simbolurile F. și G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societății pe sectorul bancar local", fără recomandarea Comitetului de Risc emisă în prealabil, necesară conform prevederilor menționate anterior;

- faptul că Societatea nu a pus la dispoziția A.S.F. niciun document din care să reiasă îndeplinirea formalităților prevăzute de normele interne, respectiv existența analizei și recomandării Comitetului de Risc, în acord cu dispozițiile punctului 2.1.2, din "Capitolul 1 - Politici și proceduri privind structura organizatorică și procesul decizional intern, Politici și proceduri privind funcționarea I. S.A. în calitate de A.F.I.A.", cu ocazia adoptării Hotărârii nr. 16/30.09.2021 ce aviza ridicarea limitei de tranzacționare de 5.000.000 euro/emitent/trimestru pentru operațiunile realizate, pe simbolurile F. și G. în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societății pe sectorul bancar local, care a stat la baza tranzacțiilor cu acțiuni H. S.A., efectuate în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societății pe sectorul bancar local.

Prin raportare la aceste împrejurări s-a constatat nerespectarea prevederilor din Politicile și procedurile privind funcționarea societății C. S.A. în calitate de A.F.I.A., în considerarea faptului că la data adoptării deciziei Consiliului de Supraveghere al Societății, respectiv 30.09.2021, prin care s-a avizat ridicarea limitei de tranzacționare de 5.000.000 euro/emitent/trimestru, în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii Societății pe sectorul bancar local, prin operațiunile efectuate pe simbolul G., pentru care nu au fost emise de către Comitetul de Risc "recomandări Consiliului de Supraveghere în ceea ce privește responsabilitatea acestuia de a aproba apetitul și limitele toleranței la risc ale Societății", cât și " recomandări privind operațiunile a căror valoare depășește nivelul de competență al Directoratului".

Totodată, s-a reținut că membrii Consiliului de Supraveghere al Societății, care au votat "pentru" în ședința în care Consiliul a avizat ridicarea limitei de tranzacționare de 5.000.000 euro/emitent/trimestru pentru operațiunile realizate pe simbolurile F. și G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii Societății pe sectorul bancar local, fără a avea recomandările Comitetului de Risc, nu au respectat prevederile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015.

În consecință, s-a reținut că faptele săvârșite de cei doi reclamanți constituie contravenție conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015.

Cele două decizii au fost emise în urma efectuării activității de control permanent desfășurată de ASF la C., rapoartelor de control permanent nr. SI/DG/7988/11.05.2023 și SI/DG/10558/03.07.2023 și a obiecțiilor transmise de societate și de persoanele responsabile din cadrul acesteia.

Prin nota nr. x/26.09.2023, s-au propus spre aprobare, Consiliului ASF, în ședința din 04.10.2023, rezultatele analizei modului de respectare a fluxului decizional privind operațiunile investiționale/decizionale precum și a creditului contractat de C. de la J..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară și UAT Cluj-Napoca, au solicitat anularea deciziilor nr. 1057/09.10.2023 și 1054/09.10.2023, exonerarea de la plata amenzilor și obligarea pârâtului UAT Cluj-Napoca la restituirea acestora, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii aplicate; anularea în parte a celor două decizii, în ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată.

Prin sentința civilă nr. 606 din data de 04 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT Cluj-Napoca și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate respectiv a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară și UAT Cluj- Napoca, ca neîntemeiată.

7.2. Analiza cererii de recurs formulată de reclamanții B. și A.

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

Prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ. stabilesc un caz de casare a hotărârii, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Înalta Curte reține că prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, care include în conținutul acestuia toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția regulilor vizate de alte motive de casare, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Cu privire la presupusa incidență a art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. recurenții invocă nelegalități referitoare la reținerile instanței de fond cu privire la:

- posibilitatea A.S.F. de a efectua un nou control care să vizeze aceeași perioadă de activitate:

- existența a două rapoarte de control emise în cadrul aceluiași control, care constată în sarcina recurenților aceeași faptă și care, ambele, au stat la baza emiterii Deciziilor de sancționare.

In acest sens, recurenții au arătat că prima instanță a încălcat prevederile prevăzute de art. 21

2

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012, art. 25 respectiv art. 32 - art. 35 din Regulamentul 4/27.01.2021.

Or, astfel cum în mod corect a subliniat intimata - pârâtă, recurenții susțin în esență că instanța de fond a încălcat regulile de drept aplicabile ASF în faza de derulare a controlului permanent, iar nu încălcarea unor norme de procedură civilă.

Astfel, din argumentele aduse în sprijinul motivului de casare cuprins în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. rezultă expres faptul că ceea ce recurenții înțeleg să critice este aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor materiale privind activitatea de control desfășurată de către A.S.F. și nu vreo regulă de procedură civilă, nesocotită de către instanța de fond pe parcursul soluționării cauzei și pronunțării, a cărei încălcare ar atrage sancțiunea nulității sentinței recurate, sens în care aceste critici vor fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Motivul de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită, prin hotărâre, a normelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Critica de nelegalitate a recurenților cu referire la posibilitatea intimatei - pârâte de a efectua un nou control care să vizeze aceeași perioadă de activitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile prevăzute de art. 21

2

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012 respectiv cele ale art. 25 din Regulamentul 4/27.01.2021.

Într- adevăr, în lumina prevederilor antemenționate pentru a putea face o reverificare a perioadei controlate deja de către intimata - pârâtă, era necesară obținerea unei aprobări din partea Consiliului ASF, însă aceasta a existat, fiind dispusă prin hotărârea adoptată la data de 01.02.2023.

În acest sens în mod corect a reținut Curtea de Apel cu privire la controlul anterior, că prin Decizia A.S.F. nr. 1006/27.07.2022, modificată prin Decizia A.S.F. nr. 1474/26.10.2022, A.S.F. a dispus efectuarea controlului periodic (Planul anual de control 2022- trimestrul III) la C., în scopul verificării respectării dispozițiilor legale în vigoare în sectorul instrumentelor și investițiilor financiare aplicabile activității desfășurate, conform tematicii de control, perioada controlată fiind 30.07.2019-22.08.2022.

Nota de aprobare a rezultatelor acestui control periodic a fost prezentată în ședința Consiliului A.S.F. din data de 01.02.2023.

Potrivit Notificării nr. x/01.02.2023, privind ședința Consiliului ASF din data de 01.02.2023, la pct. 14 din Ordinea de zi, Directorul General al Direcției Generale SIIF a prezentat nota de aprobare a rezultatelor controlului periodic.

Luând în considerare discuțiile purtate pe marginea deficienței constatate în urma controlului, s-a solicitat efectuarea unui control inopinat. Directorul General al Direcției Generale SIIF a menționat faptul că din structura de supraveghere, se va proceda la verificarea prin sondaj a modului de respectare a fluxului decizional privind achiziția de instrumente financiare, prevăzut de reglementările aplicabile, urmând a fi prezentat Consiliului A.S.F. un raport în acest sens în termen de o lună. Membrii Consiliului ASF au aprobat propunerile din Notă.

Reținând totodată incidența prevederilor art. 27 din Regulament nr. 4/2021 privind activitatea de control desfășurată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, care arată că, în măsura în care, după finalizarea controlului periodic sau inopinat, A.S.F. intră în posesia unor informații și date suplimentare referitoare la entitatea controlată și operațiunile verificate, aceasta poate decide declanșarea unei noi acțiuni de control, judicios a reținut instanța de fond că a existat aprobarea din partea Consiliului ASF, dispusă prin hotărârea adoptată la data de 01.02.2023 iar în cauză au fost respectate prevederile art. art. 21

2

alin. (7)

1

din O.U.G. nr. 93/2012.

Sunt nefondate criticile recurenților cu privire la existența a două rapoarte de control (SI/DG/7988/11.05.2023 și SI/DG/10558/03.07.2023) care constată în sarcina acestora aceeași faptă, deciziile fiind emise în baza ambelor rapoarte.

În cadrul controlului permanent, au fost întocmite două rapoarte: raportul din data de 11.05.2023 și un raport ulterior, emis după analizarea obiecțiilor formulate.

Or, Regulamentul ASF nr. 4/2021 prevede obligația structurilor ASF de a întocmi o notă care urmează a fi prezentată Consiliului ASF însă nu interzice emiterea unui nou raport în cazul în care, în urma obiecțiilor, apar noi elemente sau fapte de analizat.

Critica potrivit căreia sancțiunea ar fi fost emisă în baza ambelor rapoarte este nefondată întrucât sancțiunea se bazează exclusiv pe constatarea din raportul nr. x și anume lipsa recomandărilor Comitetului de risc aferente avizului Consiliului de Supraveghere nr. 16/30.09.2021.

Raportul x/11.05.2023 a fost parțial infirmat prin obiecțiile acceptate, în timp ce raportul x/03.07.2023 reține lipsa recomandărilor aferente majorării limitei de tranzacționare, depășită ulterior în tranzacții.

Sancțiunea se întemeiază pe faptul că societatea nu a prezentat documente din care să rezulte respectarea formalităților interne referitoare la analiza Comitetului de risc la adoptarea Hotărârii nr. 16/30.09.2021 iar această constatare a determinat emiterea raportului din data de 03.07.2023 și aplicarea sancțiunilor pentru lipsa respectării procedurilor prudențiale, trimiterile recurenților - reclamanți la prevederile art. 32 - art. 35 din Regulamentul 4/27.01.2021 fiind nefondate.

Criticile recurenților conform cărora nu ar putea fi subiect activ al contravențiilor sunt de asemenea nefondate, instanța făcând o corectă interpretare a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) și art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015:

"(1) AFIA stabiliți în România trebuie să respecte în orice moment, pe parcursul desfășurării activității lor, următoarele reguli prudențiale:

(...)

c) să păstreze și să utilizeze eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor;"

Dispozițiile art. 51 alin. (2) lit. b) prevăd că:

"(2) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de către AFIA, FIA autoadministrate, depozitarii FIA și/sau de către membrii consiliului de administrație ori ai consiliului de supraveghere ai AFIA ori FIA autoadministrat, directorii sau membrii directoratului AFIA ori FIA autoadministrat și reprezentanții compartimentului de control intern ai unui AFIA ori FIA autoadministrat, precum și de către persoanele fizice care exercită funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege sau săvârșite de către AFIA ori FIA autoadministrat, stabilite în alt stat decât România, precum și de către reprezentanții permanenți ai acestora, în funcție de obligațiile aflate în sarcina lor, conform prezentei legi:

(...) b) nerespectarea regulilor prudențiale prevăzute la art. 12;"

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că fapta contravențională stabilită și descrisă prin Legea nr. 74/2015 constă în nerespectarea regulilor prudențiale de păstrare și utilizare eficientă a resurselor și procedurilor necesare pentru buna desfășurare a activității.

Or, astfel cum a reținut în mod corect Curtea de apel, văzând prevederile legale anterior indicate, subiect activ al contravenției poate fi inclusiv persoana care face parte din organul colegial de conducere.

Prin urmare, membrii consiliului de supraveghere pot fi subiecți activi ai contravențiilor privind nerespectarea regulilor prudențiale, concluziile instanței de fond fiind legale.

În cazul de față, făcând aplicarea art. 12 alin. (1) lit. c) și art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, în mod corect s-a reținut culpa membrilor Consiliului de supraveghere care au adoptat Hotărârea nr. 16/30.09.2021, în baza căreia, cu majoritate de voturi, Consiliul de supraveghere al societății a avizat "ridicarea limitei de tranzacționare de 5 000.000 Euro/emitent/trimestru, pentru operațiunile efectuate pe simbolurile F. si G., în vederea implementării strategiei de restructurare a expunerii societății pe sectorul bancar local", fără recomandarea comitetului de risc emisă în prealabil, necesară conform prevederilor legale.

Sunt nefondate susținerile recurenților prin care invocă lipsa unor obligații legale sau statutare în sarcina recurenților de a convoca sau solicita recomandarea Comitetului de Risc din cadrul entității.

Cum în mod corect a subliniat Curtea de apel, împrejurarea că ședințele Comitetului de Risc se organizează la convocarea Președintelui Comitetului de risc sau la solicitarea a doi membri ai Comitetului de Risc nu are relevanță, câtă vreme, ceea ce s-a imputat recurenților reclamanți nu a fost neconvocarea acestui comitet, ci exprimarea votului "pentru", în lipsa opiniei de specialitate a Comitetului de Risc.

Nici susținerile conform cărora la data adoptării Hotărârii nr. 16/30.09.2021, membri ai Comitetului de risc erau D. (Președinte), E. și A., toți fiind în aceeași perioadă și membri ai Consiliului de Supraveghere, iar toate aspectele legate de avizarea ridicării limitei de tranzacționare, inclusiv riscuri, au fost purtate la nivelul Consiliului de Supraveghere, iar membrii Consiliului de Supraveghere care aveau și calitatea de membri ai Comitetului de Risc au votat "Pentru", aspect din care rezultă faptul că nu exista niciun risc sau pericol în asumarea acestei avizări, nu pot fi primite.

Obligația decurge din lege iar faptul că hotărârea Consiliului de supraveghere nu a fost adoptată cu unanimitate de voturi, așa cum menționează C., relevă lipsa unui consens între membrii Consiliului de supraveghere, aspect care conduce la concluzia utilității unui astfel de organism care este abilitat să analizeze și să formuleze recomandările impuse către Consiliul de Supraveghere.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, se constată că acestea au respectat principiul proporționalității.

Astfel cum arată prevederile art. 55 din Legea nr. 74/2015, la individualizarea sancțiunii se au în vedere prevederile art. 5 alin. (5) și (6) și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Prevederile legale anterior menționate au fost respectate în condițiile în care sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ și sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, sancțiunile aplicate (amendă în cuantum de 4.600 RON și respectiv 5.000 RON) sunt orientate spre minimul prevăzut de art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 74/2015, în cuantum de 1.000 RON, iar reclamanții au mai fost anterior sancționați prin Deciziile nr. 100/03.02.2023 și 103/03.02.2023.

În concluzie, se constată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 606 din data de 04 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal l, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 606/2024 din data de 04 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 septembrie 2025.